Science Report: Mii de submarine robotizate vor explora oceanele de pe Enceladus și Europa. Jumătate dintre speciile de păsări se îndreaptă rapid spre extincție. Câinii te pot mirosi când ești stresat

​Mii de submarine robotizate vor explora oceanele de pe Enceladus și Europa ● Jumătate dintre speciile de păsări se îndreaptă rapid spre extincție ● Câinii te pot mirosi când ești stresat ● Fălcile au apărut ceva mai devreme decât se credea

Mii de submarine robotizate vor explora oceanele de pe Enceladus și Europa

Nu vă gândiți că va trimite NASA cine știe ce submarine nucleare cât ziua de post, că nu e fezabil așa ceva! În plus, și dacă le-ar duce, tot ar fi aproape imposibil să le introducă sub gheața groasă de kilometri care acoperă oceanele de pe lunile Enceladus și Europa. Dar, iată că există o soluție mai la îndemână.

Iar ea constă în trimiterea a sute, poate chiar mii, de mini submarine, nu mai mari decât un telefon celular. NASA deja a anunțat finanțarea cu 600.000 de dolari a proiectelor care au pătruns în etapa a doua de proiectare a acestor mini submarine. Evident, proiectul este pe termen lung, având în vedere că numai această a doua etapă va dura circa doi ani.

Submarinele, cel mai probabil, vor fi plasate în sonde de mici dimensiuni care își vor fora calea prin gheață până la oceanele care se află dedesubt. De acolo vor începe să exploreze tot ce se poate în căutarea urmelor de viață, că tot s-a anunțat zilele trecute că Enceladus, spre exemplu, una dintre lunile lui Saturn, are toate componentele necesare vieții.

Etapa asta a doua de care pomeneam vine la pachet și cu alte două proiecte aflate în discuție, respectiv crearea unor roboți, tot de mici dimensiuni, care să exploreze peșterile subterane de pe Marte, dar și o metodă de a alimenta viitoarele vehicule spațiale cu energie nucleară. Cum s-ar zice, mai e mult până departe, e de treabă, dar e clar că planurile sună bine. Că și dacă nu găsim nimic, tot o descoperire e și asta, știm să nu ne mai ducem pe acolo.

Jumătate dintre speciile de păsări se îndreaptă rapid spre extincție

Până plecăm noi să căutăm specii noi pe alte planete și pe lunile lor, hai că le-am rupt gura ăstora loco. Cel puțin asta ne anunță un studiu publicat de organizația BirdLife Internațional. După cum o spune și numele, organizația asta se ocupă cu studiul păsărilor de peste tot, iar ce are ea să ne spună nu sună deloc bine.

Spre exemplu, 49% dintre speciile cunoscute de păsări se află într-un declin puternic, iar una din opt specii se află în pragul dispariției iminente. Tocmai s-a descoperit că inclusiv specii care nu păreau a fi amenințate încep să nu se simtă foarte bine.

În principiu, omul e vinovat de toată situația asta. Defrișări, extinderea suprafețelor agricole, distrugerea habitatelor, introducerea speciilor invazive, vânătoare și, nu se putea fără ea, încălzirea globală. BirdLife anunță că din anii `70-`80 și până în prezent, 2,9 miliarde de păsări, adică 29% din total, au dispărut numai pe teritoriul Americii de Nord. În Europa vorbim de 600 de milioane, adică undeva pe la 18%.

În cea mai mare parte este vorba despre păsări migratoare. Ce e de făcut? Păi, în principiu, ar fi vorba de protejarea habitatelor, recrearea celor distruse, interzicerea vânătorii și alte acțiuni de acest gen. Și astea sunt niște planuri bune, dar stai să le și vezi aplicate.

Câinii te pot mirosi când ești stresat

Stresul produce tot felul de schimbări în organism, iar schimbările astea se resimt la exterior prin respirație și transpirație. Câinele vostru, dacă aveți vreunul, poate detecta modificările cu o precizie de 93,75%, anunță o echipă de cercetători de la Universitatea din Belfast, într-un studiu publicat în revista PLOS ONE.

Având în vedere că există specii canine specializate în a oferi sprijin persoanelor care suferă de anxietate, de atacuri de panică de stres post-traumatic, s-au gândit cercetătorii să vadă dacă nu cumva simt ele și schimbările chimice care se produc în corpul omului cu ocazia stresului. Le simt, dom`e! În 675 din cazuri din 720, adică 93,75% după cum spuneam, câinii au simțit că omul e stresat.

Cum face el, cum se uită în ochii tăi, dar uite că a putut câinele (câinii, mă rog) să facă diferența dintre respirația și transpirația unui om lipsit de stres și a unuia stresat. Ba mulți s-au mai și dus să ofere sprijin. Mare lucru!

Deși studiul nu a luat în calcul și alte animale de pe lângă, sau mai ales din, casa omului, foarte probabil că și pisica poate simți aceste schimbări. Și ea are un miros foarte dezvoltat și simțuri încă incomplet studiate. Numai că, foarte probabil, pe pisici le-ar durea la bască de stresul vostru, de asta nici nu s-a obosit nimeni să le studieze reacțiile.

Fălcile au apărut ceva mai devreme decât se credea

Dacă aveți drum pe la stomatolog și vă gândiți cu groază că vă așteaptă iar tortură cu freză, burghie, cârlige și altele care amintesc de torturile medievale, avem două vești, una bună și una proastă. Partea proastă e că nu-i pasă nimănui. Partea bună este că am aflat pe cine puteți da vina.

Vinovatul se numește Qianodus duplicis, și este o specie de pește care a trăit acum circa 439 de milioane de ani. El este, după ultimele date, cel mai vechi specimen la care se poate observa evoluția fălcilor și a dinților aferenți. Apropo, a fost descoperit în China. Până la el, cele mai vechi dovezi de profil aveau „doar 420” de milioane. Nu pare vreo mare sfârâială, dar nu uitați că 19 milioane nu sunt chiar de colo.

Acum, în ce privește acest pas evolutiv major, nu trebuie să priviți lucrurile simplist. Adică să spuneți că dacă nu era Q. duplicis ăsta v-ar fi fost mult mai bine. Aveați o ventuză în loc de gură, o trompiță, ceva de genul ăsta, și nu mai stăteați să vă bateți capul cu stomatologul. Posibil. Dar, cu siguranță, nu mai puteați consuma o varietate atât de mare de alimente și nici nu ați mai fi urmat aceeași pași evolutivi. Mă rog, ultima e valabilă pentru strămoșii îndepărtați ai speciei noastre.

Apropo de strămoși din străfundurile evolutive, trebuie spus că specimenul Q. duplicis tocmai a devenit principalul candidat la poziția de strămoș comun al peștilor cartilaginoși (vezi cazul rechinilor) și al celor cu schelet osos. Din aceștia din urmă au evoluat primele vertebrate care au părăsit mediul acvatic, iar din astea, prin multe episoade evolutive care se întind pe sute de milioane de ani, au apărut primele mamifere. De acolo, nu a mai fost decât o aruncătură de băț, adică vreo 180 de milioane de ani, până să apăreți atât voi, cât și stomatologul din dotare.

Sursa foto: profimediaimages.ro