Spagatul ratat al domnului Blaga si alte povestiri politice

Liderii PDL s-au intalnit vineri pentru a analiza rezultatul dezamagitor de la alegeri. Modul in ei care vor intelege si se vor raporta la cauzele acestui esec va fi decisiv pentru viitorul partidului. Cauzele principale care au fost avansate in diversele interventii publice au fost in numar de trei.

A. Interventia lui Traian Basescu in campanie.

B. Formarea Aliantei ARD.

C. Incompetenta liderilor actuali si in special a lui Vasile Blaga.

Este aproape unanim acceptat faptul ca Partidul Democrat Liberal este principala forta politica de dreapta… dar ce inseamna de fapt “a fi de dreapta” in Romania ? Raspunsul la aceasta intrebare reprezinta in opinia mea cheia pentru elucidarea cauzelor de mai sus, si intelegerea evolutiei ulterioare nu numai a democrat-liberalilor dar si a celorlalte partide poltice autohtone. De aceea voi incepe cu

1. O definitie a dreptei

O particularitate interesanta a dreptei romanesti este ca ea nu poate fi definita decat prin antiteza cu forta politica careia i se opune. Iar aceasta este reprezentata de urmasul vechiului Partid Comunist Roman sub diversele sale nume FSN, FDSN, PSD. Comunismul fiind prin definitie de stanga, forta opusa trebuie sa se cheme dreapta nu-i asa ? Doar ca comunistii de rang doi care au preluat puterea in 1990 nu prea aveau de-a face cu ideile lui Marx. O denumire mai corecta pentru ei ar fi fost conservatori de vreme ce isi propuneau sa pastreze starea de fapt favorabila lor dinainte de Revolutie. Si anume accesul privilegiat la resursele financiare si economice. Aceasta era ideologia “stangii” romanesti si asa a ramas pana astazi. Puteti sa verificati afirmatia pe numeroase exemple. Il dau doar pe cel al lui Dan Sova, “stangist” din noua generatie, a carui firma de avocatura a obtinut venituri considerabile din contracte dubioase cu diverse intreprinderi de stat. Vedem asadar ca stanga autohtona e foarte diferita de cea clasica ; in vreme ce a doua isi propune redistribuirea relativ uniforma a resurselor catre populatie, prima vizeaza … exact contrariul.

Ca urmare nici dreapta nu corespunde definitiei clasice. Un om de dreapta in Romania este impotriva “fostilor”, comunisti si securisti si e adeptul luptei impotriva coruptiei, “voteaza cu DNA”. In schimb n-ar vota niciodata pentru personaje ca Dan Voiculescu, reprezentant tipic al stangii in sensul definitiei de mai sus. Cuvintele cheie ale crezului sau politic le citez dintr-un articol scris (la suparare dupa alegeri) de Ciprian Ciucu chiar pe acest site : “decenta, integritate, responsabilitate”. Adica valori morale mai degraba decat orientari politice. Acest curent de gandire pe care l-am putea numi “nucleul dur” al dreptei, nascut in zilele manifestatiei din Piata Universitatii din 1990, a fost reprezentat succesiv de mai multe partide, incepand cu PNTCD-ul si PNL-ul din acea perioada, rivalele “istorice” ale comunistilor.

La finalul acestei definitii, un ultim argument in favoarea ideii ca clivajul stanga-dreapta romanesc este totalmente diferit de cel obisnuit. Precum un medic inarmat cu un ciocanel, testati reflexele politicienilor si sustinatorilor lor la o masura clasica de stanga sau de dreapta. De pilda, Adrian Nastase a privatizat Petromul : reactie la stanga egala cu zero. Ministrul muncii Barbu (al aliantei DA) a acordat mamelor una dintre cele mai favorabile legislatii din Europa : concediu de maternitate platit timp de doi ani. Tot dreapta a votat marirea substantiala salariilor profesorilor, fara ca sustinatorii ei sa critice cresterea cheltuielilor publice.

2. Calatoria PDL pe esichierul politic

Acum ca ne-am lamurit care sunt directiile politice, sa analizam un pic miscarile de trupe. La origine PDL-ul actual a fost un partid de stanga desprins din vechiul FSN. Alianta sa cu dreapta reprezentata de Conventia Democratica a permis acesteia din urma sa guverneze pentru prima oara in perioada 1996-2000. Insa, adeptii dreptei de care am vorbit n-au agreat defel aceasta “solutie imorala”. Mai apoi, in 2000, dupa tsunami-ul de la alegeri, doar PNL-ul si PD-ul au reusit sa supravietuiasca in opozitie. Iar opt ani mai tarziu, dintr-un partid mic de stanga cu o greutate de 7 procente, PD-ul devenise principalul partid de dreapta si numara peste 30 ! Cum a fost posibila aceasta transformare fabuloasa ? Ea se datoreaza in principal unui singur om : Traian Basescu. In 2004 victoria sa neasteptata imotriva “fostului” Adrian Nastase l-a propulsat in postura de erou al dreptei. Iar cand a condamnat public crimele comunismului, i-a cucerit pe deplin pe simpatizantii dreptei, care, dupa esecul lamentabil al lui Constantinescu isi gasisera in sfarsit un lider. Cu exceptia unor episoade razlete (cazul EBA) Traian Basescu nu i-a dezamagit pe oamenii dreptei. Lupta anticoruptie a devenit eficienta in timpul presedentiei sale culminand cu momentul de glorie al condamnarii lui Adrian Nastase. Adversarii sai au fost clar identificati la stanga : “mogulii”, “baietii destepti” sunt exact cei care au un acces privilegiat la resurse. Nu vom sti niciodata daca Traian Basescu a facut toate acestea din calcul politic, din instinct sau in mod absolut sincer. Cert este ca el a reusit sa atraga definitiv de partea lui acel nucleu dur de dreapta. In care intra si ceea ce adversarii au denumit in mod ironic “intelectualii lui Basescu”, de fapt nici mai mult nici mai putin decat oameni de dreapta in sensul definitiei precedente. Astfel, profitand de vantul favorabil si de abilitatea capitanului sau, PD-ul (devenit ulterior PDL) – care in 2004 reprezenta un sfert din alianta DA – a ajuns sa ocupe toata dreapta, renuntand la trandafirii rosii pentru apartenenta la familia mai nobila a popularilor europeni. Aceasta si fiindca in acelasi timp PNL-ul a navigat in directia contrara : partidul lui Antonescu, dar si al lui Sorin Rosca Stanescu si al lui George Becali, aliatul lui Voiculescu, este astazi de stanga si in afara cazului unei spectaculoase schimbari de leadership va ramane ancorat acolo pentru multa vreme.

3. Starea de fapt in 2012

Odata ajuns la putere PDL a fost atins de “blestemul dreptei” : pus in situatia de-a avea acces la resurse, s-a gasit in mod oarecum inevitabil, precum predecesorii sai din Conventia Democratica, in contradictie fata de simpatizantii dreptei. In cazul PDL cresterea (mult prea) rapida a favorizat fenomenul : au trebuit recrutati oameni care sa ocupe structurile de putere mai ales in teritoriu. Unde in ultimii ani administratia s-a politizat intr-atat incat nici responsabil de toaleta publica nu mai puteai ajunge fara carnet de partid. Problema a fost ca pe langa faptul ca multi dintre acesti oameni erau incompetenti, o majoritate dintre ei erau de stanga, adica exclusiv interesati de accesul la resurse garantat de apartenenta la putere. Sigur ca aceasta structura, tocmai prin resursele respective a contribuit la mentinerea PDL-ului la putere. Dar cu pretul unei erodari profunde a capitalului de simpatie in randul sustinatorilor dreptei.

Iata-ne deci in 2012, inainte de alegeri. In urma crizei economice PDL-ul a pierdut sprijinul popular. N-am vorbit despre aceasta mai sus, dar exista desigur o mare parte dintre alegatori neinteresati de viata politica si care voteaza exclusiv pe criterii “economice” ; pe sleau ii penalizeaza pe cei care taie salarii si pensii si ii voteaza pe cei care promit salarii sau pensii. Alegerile locale au fost pierdute si odata cu ele resursele aferente. O parte din stanga partidului a dezertat deja, anticipand infrangerea. Mai ales insa, PDL-ul din 2012 este un asteroid politic bizar in care intre nucleul dur de dreapta (reprezentat de aripa Macovei-Cristian Preda si sustinatorii ei) si straturile mai indepartate (cele din teritoriu de exemplu) exista mai degraba o respingere decat o atractie.

4. Consecinte

Imi cer scuze cititorilor daca i-am plictisit cu explicatiile prea lungi, dar ele mi s-au parut necesare pentru ca raspunsurile la intrebarile de la inceput sa devina clare. Iata-le :

A. Interventia lui Traian Basescu.. La intrebarea daca aceasta a defavorizat ARD-ul multi oameni de dreapta vor raspunde “Nu, dimpotriva !” invocand drept proba scorul de la referendumul recent cand presedintele a primit 900 000 de voturi care, adaugate la numarul celor care au boicotat, depasesc scorul actual al ARD-ului. In opinia mea ei se inseala iar interventia presedintelui a avut in cel mai bun caz pentru dreapta, un impact nesemnificativ. Explicatia este ca din spectrul politic descris mai sus Traian Basescu convinge in continuare nucleul dreptei. In schimb, el nu mai are capacitatea de-a atrage voturi dincolo de acest nucleu. Din contra, marea masa de alegatori fara ideologie politica, il considera responsabil pentru deteriorarea situatiei lor materiale. Desigur simpatizantii dreptei au fost incantati sa auda atacurile presedintelui asupra lui Victor Ponta (acesta e si motivul pentru care se inseala de altfel). Dar rationamentul lor ignora voturile anti-Basescu, care la referendum, chiar ajustate cu eventuala frauda, tot au depasit cu mult voturile USL si PPDD la un loc. Acesta este de altfel motivul pentru care USL-ul si-a concentrat campania pe persoana presedintelui, refuzand de pilda sa-i replice lui Videanu care l-a acuzat pe Ponta pana si ca a determinat sinuciderea unui procuror. Scopul liderilor USL a fost sa-i mobilizeze pe votantii fara ideologie, cei care il considera pe Basescu responsabil pentru pensii si salarii. In mod firesc prezenta mediatica a presedintelui nu le putea fi defavorabila.

B. Alianta ARD. . “Partide fantoma”. Asa le-a numit Cristian Boureanu pe cele trei aliate din ARD. Au avut deci dreptate democratii sa se alieze cu ele ? Este cert ca noile partide au avut cativa candidati (Gabriel Biris, Iulian Craciun, …) care au parut sa aduca un suflu nou intr-o campanie terna. Pe de alta parte, lipsite fiind de structuri locale puternice, fara impact in afara dreptei, influenta lor asupra scorului final a fost mica. Dar totusi pozitiva, daca ele ar fi candidat separat scorul PDL-ului ar fi fost inca si mai pricajit. Iar PDL-ul, pe modelul de la locale, a dorit sa se reconstruiasca vopsind portocaliul rau famat in roz. Si atunci de ce aceste regrete ? Dintr-un motiv foarte simplu ! Prin aceasta alianta PDL-ul a contribuit la crearea unor partide parlamentare care ii sunt concurente pe partea dreapta, adica exact acolo unde este vulnerabil ! O recunostea nu fara o doza de insolenta chiar Mihail Neamtu care spunea dupa alegeri ca Noua Republica nu va fuziona cu PDL pe motiv ca

“vrem sa demonstram ca exista loc la dreapta PDL pentru un partid mai curat si mai integru”

(A se remarca modul in care dl. Neamtu caracterizeaza dreapta.) Deci, daca Alianta ARD n-a defavorizat PDL-ul la alegeri, ea ii este in schimb foarte prejudiciabila dupa.

C. Vasile Blaga De situatia dificila a PDL-ului de dupa alegerile locale nu poate fi acuzat Vasile Blaga. Misiunea lui nu era simpla. Sa multumeasca dreapta partidului, pastrand intacta stanga din teritoriu care ameninta cu tradarea necesita ceea ce in franceza se cheama grand écart, adica, in traducere un spagat. A nu se dezice de Basescu-Boc si a-i convinge pe cei dezamagiti de masurile de austeritate presupunea de asemenea un exercitiu dificil. Reputat bun organizator, si capabil sa interactioneze cu oameni de ideologii diferite el a putut parea la un moment dat omul potrivit. Realitatea a demonstrat contrariul : dl Blaga si echipa sa au ratat cam tot ce se putea rata. In loc de spagat am vazut doar o cumpana dizgratioasa, iar mesajul transmis electoratului a avut densitatea vidului cosmic. Dl. Blaga n-a inteles ca putea contracara votul politic contrar propunand candidati locali de mai buna calitate, n-a inteles ca parasutarea candidatilor de la centru (obligatorie intr-un partid fara lideri locali de anvergura) trebuie pregatita mai bine si din timp. Acestia s-au trezit ca sunt in dificultate in sondaje si au disparut in teritoriu lasand pupitrul pe fond roz in plata Domnului. Iar acum acelasi domn Blaga se pregateste de analiza critica a filialelor !! Dar cel mai grav, actiunile echipei Blaga au lezat nucleul dur al partidului. Si au fost multe. Dezavuarea comisiei Macovei. Interventia critica a lui Cezar Preda la adresa presedintelui. Declaratiile pro-PNL, principalul initiator al suspendarii din vara ! Rezultatul a fost pierderea unei bune parti dintr-un electorat care ar fi trebuit sa fie sigur. Diferenta intre voturile (potentiale) pro-Basescu si cele pro-ARD vine de aici.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro