Split TVA: sa mai discutam putin, inainte sa uitam

In ultima saptamana, in legatura cu mecanismul de plata defalcata a TVA („split TVA”), au fost aduse in discutie doua dezvoltari importante: proiectul de Ordin privind procedura de rambursare a sumelor din contul special de TVA si amendamentele aduse de Senat la Legea de aprobare a Ordonantei Guvernului nr. 23/30.08.2017 privind plata defalcata a TVA.

Chiar daca in urma dezbaterilor din Parlament este posibil ca sistemul sa devina optional de la 1 ianuarie 2018 si obligatoriu doar pentru persoanele impozabile cu capital de stat si cele aflate in relatii contractuale cu institutiile publice, credem ca merita analizat proiectul privind procedura de rambursare din contul special de TVA – tocmai pentru a demonstra constrangerile, de natura practica pentru firme, de a avea acces rapid/facil la propriile lor disponibilitati banesti.

Mai intai, amendamentul adus in Senat referitor la aplicabilitatea sistemului – optional versus obligatoriu – este, bineinteles, o veste excelenta pentru mediul de afaceri, insa ridica cel putin urmatoarele intrebari, pentru care o clarificare este necesara:

1. Cum sunt definite persoanele impozabile aflate in relatii contractuale cu statul? Daca o societate a vandut produse in valoare de 30.000 euro, dar are un business de 20 milioane euro, va trebui sa aplice split TVA pentru toate incasarile de la clienti/platile la furnizori?;

2. Pentru persoanele care aplica in mod optional, se vor institui unele facilitati (eventual un sistem de facilitati echitabil, fara discriminari in functie de statutul juridic, S.R.L., P.F.A., etc.)? In caz contrar, cel mai probabil nimeni nu va aplica split TVA;

3. Daca tinta acestui sistem este combaterea evaziunii in tranzactiile cu statul, de ce nu se implementeaza o varianta mult mai simpla: plata TVA de catre achizitor direct catre trezoreria statului – pe modelul Italiei? Actuala varianta dezbatuta in Parlament este de fapt o combinatie (destul de nefericita) intre modalitatea de aplicare din Italia si cea din Polonia. Sistemul de achizitii publice in Romania are oricum o serie de probleme care se asteapta a fi rezolvate (birocratie, intarzieri, aspecte ce tin de legislatie, etc.); astfel, de ce am mai adauga inca o problema firmelor care doresc sa lucreze cu statul?

Desi nu ne-am propus sa trecem in revista toate modificarile discutate in Parlament, ar fi insa de mentionat cel mai nevralgic punct al sistemului, si anume recuperarea sumelor din cont/obtinerea acordului ANAF cuprinsa in Proiectul de Ordin publicat in data de 21 septembrie 2017 pe site-ul ANAF.

Termenul de solutionare de 3 zile lucratoare pare in continuare o utopie: procedura presupune analizarea de documente justificative, mai multe semnaturi in cadrul organului fiscal competent, s.a.m.d. Chiar si in scenariul in care acest termen ar fi respectat de ANAF, comunicarea deciziei catre contribuabil si transferul efectiv al banilor in contul acestuia vor mai dura alte cateva (nu se stie cat de multe) zile lucratoare.

Singura speranta ar fi ca un amendament extrem de important, discutat in Senat, sa ramana in forma finala a Legii de aprobare a Ordonantei. Acesta suna in felul urmator: „Transferul se aproba prin emiterea deciziei de solutionare de catre ANAF si se transmite contribuabilului si fiecarei institutii de credit/unitate de trezorerie la care este deschis contul de TVA in termen de 3 zile lucratoare de la depunerea cererii”. Practic, ANAF ar fi obligat sa transmita decizia in termenul respectiv de 3 zile lucratoare, nu doar sa o emita, ceea ce schimba situatia in bine. Referitor la procedura propriu-zisa, primul pas in vederea obtinerii sumelor de TVA din contul dedicat ar fi depunerea, la organul fiscal central competent, a unei Cereri pentru aprobarea transferului sumelor din contul de TVA. Cererea se depune la fel ca si celelalte declaratii de TVA (fie pe portalul ANAF, fie pe suport CD la registratura/prin posta).

Partea mai birocratica si consumatoare de timp este ca la cerere vor trebui atasate documente justificative (facturi, bilete la ordin, extrase de cont, etc. – in functie de natura sumelor solicitate a fi transferate din contul de TVA), in copie, certificate conform cu originalul de catre contribuabil. Este clar o intoarcere la vremurile de care dorim sa scapam, acelea in care birocratia excesiva si sacul de hartii fac legea! Astfel ca ne putem imagina inca de pe acum situatii in care companiile vor fi nevoite sa aloce personal exclusiv pentru aceasta sarcina de pregatire a documentelor justificative.

In continuare, etapa fireasca este ca ANAF, – mai exact organul de inspectie fiscala, caci acesta a fost desemnat pentru aceasta misiune -, sa verifice dosarul depus de persoana impozabila, cuprinzand atat cererea, cat si toate documentele justificative, dupa caz. In urma analizei efectuate, organul de inspectie fiscala intocmeste un Referat. Daca din Referatul intocmit rezulta ca persoana impozabila nu este indreptatita la rambursarea sumelor de TVA, Decizia de solutionare se emite numai dupa audierea contribuabilului. In situatia audierii, termenul de 3 zile lucratoare se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data transmiterii invitatiei catre contribuabil si data prezentarii acestuia la organul fiscal. Stam si ne intrebam cum se vor putea efectua aceste audieri in cazul unui contribuabil nerezident, fara consultant fiscal imputernicit in Romania.

Despre transferul efectiv (ce cade in sarcina trezoreriilor statului – acestea primind o copie dupa decizie) nu se mentioneaza nimic. Ne imaginam ca, in practica, vor aparea tergiversari cel putin similare cu cele de la rambursarile obisnuite de TVA (dupa ce o companie primeste decizia favorabila de rambursare a TVA, de exemplu, mai pot trece 5, 9 sau peste 30 de zile pana la incasarea efectiva). Astfel ca, ar fi utila instituirea unui termen pentru institutiile de credit si trezorerii ale statului in vederea realizarii transferurilor, de la momentul primirii deciziei de solutionare.

De asemenea, apare intrebarea daca nu vor fi intarziate si rambursarile obisnuite de TVA, in contextul in care ANAF va trebui sa gestioneze si aceste aprobari de transferuri din conturile speciale de TVA).

Din pacate, Proiectul de Ordin ne confirma cat de greu ar putea o companie sa isi retraga sume din contul special de TVA – nimic informatizat, digitalizat, din nou hartii si dosare, listari, semnari si scanari. O risipa imensa de energie. La nivelul ANAF, aceleasi greutati – multiplicate, din pacate, de o gestionare deficitara si a sarcinilor curente din prezent.

Un posibil happy-end pe care il putem inchipui ar fi aplicarea optionala cu instituirea de facilitati, aplicarea obligatorie pentru firme care au contracte cu statul, cu instituirea unui prag valoric semnificativ, simplificarea procedurii de rambursare prin acceptarea de scanuri fara certificare cu originalul si impunerea unui termen pentru transferarea efectiva a banilor de catre banci, dupa primirea deciziei. De asemenea, o varianta ar fi incadrarea intr-o categorie mai larga de initiative legislative ale noului Guvern, a carei denumire s-a mai folosit: „discutate si uitate”.

Un articol semnat de Izabela Stoicescu, Tax Senior Consultant al Tuca Zbarcea & Asociatii Tax