De ce ne captivează atât de mult unele filme și seriale? 7 exemple celebre și alte câteva, pornind de la ultimul hit de la box office
Viața este plină de surprize, unele plăcute, altele dureroase. Sună ca un mesaj de pe o felicitare de la Hallmark însă nicio surpriză nu poate exista fără niște așteptări legate de un anumit lucru iar cele mai reușite filme și seriale se bazează tocmai pe asta.
Ne așteptăm ca soarele să răsară în fiecare zi. Ne așteptăm (cel puțin unii dintre noi) ca patrupedul nostru să latre de fiecare dată când cineva bate la ușă. Ne așteptăm să putem ieși din casă fără să riscăm să luăm un virus care a apărut într-un oraș din China aflat la mii sau zeci de mii de kilometri distanță și de care n-a auzit mai nimeni până în urmă cu trei ani.
Oamenii spun și consumă povești pentru a se înțelege mai bine pe ei înșiși, dar și lumea în care trăim. Căutăm povești care să ne ofere un loc sigur să experimentăm situații înspăimântătoare și să ne gândim la cum am reacționa dacă noi am fi în locul personajelor din ele.
Atenție, urmează spoilere!
De exemplu, filmul Knock at the Cabin regizat de maestrul suspansului M. Night Shymalan, care a detronat weekendul acestaAvatar: The Way of Water după aproape două luni în fruntea box office-ului nord-american, prezintă o situație în care unor părinți li se dă alegerea de a-și salva familia sau a salva lumea.
Ei trebuie să își sacrifice un membru al familiei pentru ca întreaga omenire să poată supraviețui.
Nimeni nu se așteaptă la acest tip de alegere. Ciocănitul la ușa cabanei lor nu este o surpriză plăcută. Iar cum filmul lui Shymalan a apărut în cinematografele din întreaga lume, inclusiv România, la începutul lui februarie, site-ul The Conversation propune o discuție interesantă despre cele mai bune răsturnări de situație în povestea unor filme și seriale captivante.
Psihologa americană Vera Tobin argumentează în cartea ei „Elements of Surprise: Our Mental Limits and the Satisfactions of Plot” că surprizele din povești ne spun lucruri despre propriile subiectivisme și „scurtături” mentale.
Mai simplu spus, poveștile ne oferă indicii importante despre modul în care gândesc oamenii. Tobin analizează în cartea sa ceea ce ea descrie drept o surpriză bine construită: o poveste cu o surpriză bună este una care ne face să reinterpretăm rapid evenimentele pe care tocmai le-am văzut, simțind că dovezile pentru aceasta interpretare au fost acolo tot timpul – că surpriza nu ar trebui să fie doar neașteptată, ci și una revelatoare.
Tobin sugerează 5 moduri interconectate în care poveștile creează surprize: schimbări ale paradigmei, dezvăluiri gestionate cu atenție, rafinarea informației, îngroparea informației, și plăcerea textului.
Schimbarea paradigmei în serialul „Game of Thrones”
O schimbare a paradigmei este atunci când filmele sau serialele îi invită pe spectatori să își formeze o anumită așteptare despre o informație, doar pentru a dezvălui că o alta este cea corectă.
Un exemplu bun în acest sens este The Good Place, serialul amuzant și inteligent al regizorului american Michael Schur, care se bazează pe o schimbare de paradigmă pentru prima sa răsturnare de situație faimoasă. Însă serialul Game of Thrones al HBO ne oferă una dintre cele mai surprinzătoare răsturnări de paradigmă.
Episodul cu nunta roșie și întoarcerea lui Jon Snow au fost oarecum surprinzătoare, dar tonul seriei a fost dat în momentul în care Ned Stark a fost decapitat în penultimul episod al primului sezon.
Povestea până în acel punct povestea crease toate premisele ca Stark să fie eroul serialului și, ținând cont de faptul că rolul său a fost jucat de cunoscutul actor britanic Sean Bean, așteptarea era ca el să fie protagonistul seriei.
Însă când capul său a căzut la pământ paradigma s-a schimbat radical. Niciun personaj nu era în siguranță.
Dezvăluirea gestionată cu atenție de o poveste
Vera Tobin, despre care am uitat să menționez că e o specialistă în științe cognitive, descrie acest lucru drept o modalitate în care poveștile prezintă dezvăluirile neașteptate în așa fel încât spectatorii să accepte noua informație drept o reinterpretare mai convingătoare decât ceea ce credeau înainte.
Dezvăluirea din The Empire Strikes Back că Darth Vader este tatăl lui Luke este una dintre cele mai faimoase exemple în acest sens. Însă unul dintre cele mai populare seriale de la sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000 a venit cu un moment la fel de emoționant, deși poate ar părea cam siropos pentru publicul din ziua de azi.
Dezvăluirea din Buffy the Vampire Slayer că Angel și-a pierdut sufletul după ce a avut un moment de fericire autentică atunci când a făcut sex prima dată cu Buffy a emoționat fanii din întreaga lume.
Transformarea lui Angel într-o creatură la modul propriu fără suflet a întruchipat o metaforă pentru toate acele persoane care într-o bună zi s-au trezit alături de o persoană despre care și-au dat seama în mod dureros că nu o mai recunosc.
Rafinarea informației în filme și seriale
Rafinarea informației ține de modul în care o poveste pare să ofere informații false într-un fel în care o relatare mai precisă să poată fi dezvăluită anterior.
Noul serial Poker Face creat de Rian Johnson, celebru pentru cele două filme Knives Out și mai puțin convingătorul The Last Jedi, este un tribut adus faimosului detectiv Colombo, dezvăluirea treptată de indicii oferind mai multe răsturnări de situație interesante în fiecare episod.
Chiar dacă spectatorii știu cine este ucigașul de la începutul fiecărui episod, procesul prin care personajul Charlie Cale jucat de actrița americană Natasha Lyonne descoperă indicii și elucidează crima duce spectatorii într-o călătorie în care descoperă informații noi pe drum.
Îngroparea informațiilor în filme ca „Fight Club” și „The Usual Suspects”
Acest lucru are loc atunci când povestea ascunde informații care, privind în retrospectivă, erau acolo tot timpul. În cartea ei Tobin analizează The Sixth Sense, un alt lungmetraj al regizorului M. Night Shymalan, cel mai pe larg în capitolul despre schimbarea paradigmei. Însă el și ascunde informații.
La acest capitol nicio listă nu este completă fără Fight Club al lui David Fincher și The Usual Suspects regizat de Bryan Singer, filme care cu fiecare vizualizare nouă fac spectatorul să își dea seama de mai multe indicii cu privire la modul în care surpriza de la sfârșitul său a fost acolo în poveste.
Ambele filme îi invită pe spectatori în ultimele 10 minute să elucideze indicii despre identitatea personajului principal. În Fight Club, când personajul lui Edward Norton se împușcă în față, Tyler Durden jucat de Brad Pitt dispare din poveste, dezvăluind că era un alter ego imaginar.
În The Usual Suspects, personajul lui Kevin Spacey induce în eroare poliția într-un mod asemănător cu cel în care filmul păcălește spectatorul. După cum spune chiar sergentul Jeff Rabin (despre biroul său dezordonat), chiar înainte de dezvăluirea indiciilor, „totul are sens când te uiți cum trebuie. Trebuie să te dai în spate față de ele, știi?”.
Plăcerea textului într-un serial al Netflix
Psihologa americană definește „plăcerea textului”, sau încurajarea implicării emoționale, drept condițiile captivante și emoționale de a experimenta povești.
Un exemplu în acest sens ar putea fi considerat Heartstopper, un serial lansat de Netflix în luna aprilie a anului trecut care folosește „doodle”-uri ca desene cu frunze, inimi și stele din romanele grafice reunite sub același nume pe care se bazează.
Aceste animații plutesc și se mișcă de colo colo pe ecran pentru a sublinia momente emoționale din poveste și oferi spectatorilor surprize vizuale pentru a le trage de sforile inimii.
La celălalt capăt al spectrului emoțional se aflăA Quiet Place, lungmetrajul postapocaliptic din 2018 al actorului și regizorului american John Krasinki. Această dramă horror duce spectatorul într-o lume a poveștii în care cel mai mic sunet poate însemna moartea (că tot e în vogă acum The Last of Us).
Așadar, indiferent dacă este vorba de ciocănitul la ușa unei cabane, o schimbare de paradigmă de la rai la iad, un partener care devine malefic sau alte cele, surprizele din viață și răsturnările de poveste în filme și seriale ne invită să ne regândim la ceea ce credem că știm.
Sper că ți-a plăcut ediția mai altfel a Nerd Alert de weekendul acesta, în caz că ești curios de cea de săptămâna trecută, o găsești aici:
INTERVIURILE HotNews.ro