Interviu cu istoricul care a scris o carte despre comunism special pentru cei care nu l-au trăit: „Nu mi-am propus să dau verdicte”

De multe ori, tinerii au aflat despre comunism de la părinți și bunici care le-au spus „cât de bine o duceau atunci”, ceea ce le-a creat confuzie, consideră cercetătoarea Alina Pavelescu, de la Arhivele Naționale. Istoricul a scris o carte care explică Revoluția Română din 1989 și comunismul pe înțelesul românilor care s-au născut după perioada respectivă.

• Într-un interviu acordat HotNews, Alina Pavelescu spune că dacă ar fi să-și transforme cartea într-un video de TikTok ar alege ca imagine sugestivă fotografia unor tineri de la Revoluție care țineau o pancartă pe care scria: „Copiii noștri vor fi liberi”.

În contextul împlinirii a 35 de ani de la Revoluția din decembrie 1989, Alina Pavelescu, istoric, doctor în științe politice și director adjunct al Arhivelor Naționale, a hotărât publicarea unui volum intitulat „Revoluția din 1989 povestită celor care nu au trăit-o. O introducere”. HotNews a realizat un interviu cu autoarea pentru a discuta despre demersul de popularizare a istoriei recente a României. 

– Ce părere aveți despre decizia Ministerului Educației de a introduce ore de istoria comunismului pentru elevii claselor a XII-a începând cu 2025? 
– Alina Pavelescu: Eu cred că decizia vine un pic cam târziu. Gândiți-vă că vreme de 35 de ani, statutul unei perioade atât de importante din istoria României nu a fost clar în manualele școlare. 

Eu însă am scris la un manual de istoria României, e adevărat că de clasa a opta, și îmi amintesc că aveau două-trei pagini pentru tot comunismul, inclusiv cu aspectele internaționale care creau contextul, ca să înțeleagă copiii despre ce era vorba. 

La fel cum pentru tot ce însemna Holocaust din Al Doilea Război Mondial, aveau practic câteva paragrafe și știu profesori de istorie care spuneau că nici măcar atât nu reușesc să predea de fapt la clasă, pentru că au prea puține ore. 

Știu că nu e neapărat legată de contextul tulbure din ultima lună, pentru că oamenii care au lucrat la această programă lucrau de multă vreme la ea, dar cred că totuși ar fi trebuit să fie luată mai devreme o astfel de decizie. Cred că, în general, predarea istoriei în școala românească ar fi trebuit să beneficieze de mai multă atenție.

„Școala este acel loc care ar trebui să dezvolte copiilor gândirea critică”  

– A existat mereu o reticență din partea autorităților în legătură cu abordarea istorică a perioadei comuniste. De unde credeți că vine această atitudine?
– Sentimentul meu este că există reticență față de toate subiectele care pot să nască controverse în societate, care pot să fie interpretate în feluri diferite de persoane sau de grupuri diferite. Această atitudine vine din această dorință, probabil, de a ține școala la distanță.

Au evitat să discute despre subiecte care ar fi putut să nască controverse. Numai că școala este acel loc în care ar fi trebuit să li se dezvolte copiilor gândirea critică, adică să li se prezinte fețele acestor controverse și să fie puși să gândească, să fie întrebați ce cred ei. Fuga de controversă e un fel de fugă de responsabilitate când e vorba de învățământ și de actul didactic. 

– Când ați luat decizia de a realiza acest volum, v-ați gândit și la modul în care este prezentată perioada comunistă la orele de istorie din școli?

– A fost propunerea editurii ART, care inaugura o serie de cărți de istorie pentru adolescenți și care avea un subiect care să intereseze și care să fie de actualitate. Și atunci, tocmai în această idee, că Revoluția din 1989 nu e foarte bine reflectată în manuale, că în general în spațiul public se vorbea din ce în ce mai puțin despre ea, s-a născut ideea lor de a scrie primul volum al seriei despre Revoluția din 1989 și conjunctural, faptul că anul acesta se împlinesc 35 de ani de la Revoluție, deci era un moment de marcat. 

Eu am zis da și după aceea mi-am dat seama că nu era o carte ușor de scris, tocmai din cauză că eu, care trecusem prin Revoluție și care fac parte dintr-o generație pentru care anumite lucruri legate de comuniști și Revoluție par deja de la sine înțelese.

Ne-am născut cu ele și probabil că nici nu avem cum să le uităm până când n-o să mai fim. Dar aceste lucruri, câteva, o să le explic de la zero acestor copii, să mă pun în papucii cuiva care nu știa nimic sau aproape nimic despre momentul acela, despre context. Așa că a fost o carte greu de scris. Dar eu zic că până la urmă a fost un pariu fericit pe care l-a pus editura, și mă bucur că am reușit să-l duc până la capăt. 

„În această carte nu mi-am propus nicio clipă să dau verdicte”

– Cum a fost primită ideea unei cărți despre Revoluție care se adresează tinerilor? Care au fost ecourile?

– Pare că interesul vine mai ales din partea adulților, deși am explicat de fiecare dată că se adresează adolescenților. Dar asta nu e rău, pentru că adulții le pot pune cartea în mâna adolescenților, nu-i așa? 

Se pare că există un interes mai mare decât credeam eu față de acest subiect. Probabil că era nevoie să-și adune cineva curajul de a încerca să prezinte obiectiv toate ipotezele și toate teoriile puse de-a lungul timpului pe masă, fără să dea verdicte, pentru că eu în această carte nu mi-am propus nicio clipă asta și nu dau verdicte, și nici nu mi-am propus să închid ipoteze, ci doar să arăt argumentele pro și argumentele contra la fiecare dintre ele și să explic în ce context ar trebui judecate lucrurile. Aștept și eu să văd cum anume va fi ea receptată după ce oamenii o citesc efectiv. 

– Scriind cartea, apropo de adulții care pot să o pună în mâinile adolescenților, v-ați gândit că un adolescent poate să o parcurgă, iar ulterior să aibă discuții cu părinții legat de ceea ce a citit, și s-ar putea să fie pus în fața unor reacții de aversiune, pe ideea „Vor să arate istoria fals, noi am aveam de toate, o duceam bine!” 
– Firește că m-am gândit la asta și probabil se va și întâmpla. Dar înainte să existe această carte și înainte să existe o narațiune asumată prin școală a comunismului românesc, ei cu siguranță au aflat deja de la părinți, de la bunici, „cât de bine era în comunism” și cât de bine o duceau, mai ales bunicii, pentru că ei sunt, sau erau până de curând, depozitarii principali ai unei nostalgii. 

Probabil că au ajuns să creadă asta sau, în orice caz, sunt în confuzie. Pentru că puținele rânduri din manualele școlare sau din cursurile opționale de istoria comunismului spun altceva decât le spuneau părinții și bunicii.

Dar tocmai de asta vă spuneam că eu nu am încercat să le spun cititorilor cărții mele că lucrurile au stat într-un fel sau în altul și că acela este adevărul, nici măcar absolut, adevărul dominant. Le-am dat de înțeles de la bun început, făcându-i să se întrebe, și să pună cap la cap niște fapte și să le analizeze că, de fapt, concluziile ar trebui să le aparțină după ce se informează, apropo de toate aceste memorii concurente ale Revoluției, pentru că i-am avertizat de la bun început că există oameni care cred că a fost o revoluție, oameni care cred că a fost o lovitură de stat, oameni care cred că au existat teroriștii și turiștii sovietici, oameni care cred că nu au existat și că totul a fost o manipulare și tot așa.

Am încercat să le descriu și pe cât posibil mecanismele manipulării, dar și modul în care, la un moment, manipularea, oricât de deșteaptă ar fi, scapă de sub controlul manipulatorului, atunci când e preluată de o mișcare de masă sau generează o mișcare de masă pe care e foarte greu să o controlezi, oricât de abil și de deștept ai reușit să manipulezi

– În carte, dumneavoastră porniți de la începutul Războiului Rece și mergeți până în zorii anilor ‘90. Din toată această perioadă, care credeți că este cel mai dificil aspect pe care ar încerca să-l înțeleagă un tânăr?
– Sunt multe etape care pot fi dificil de înțeles. Dar eu cred că din esența narațiunii și urmărind-o pas cu pas, cel mai ușor e să înțelegi de ce comunismul a căzut și de ce comunismul n-a avut succes economic, în primul rând, și de ce comunismul devenise o realitate foarte deranjantă și supărătoare pentru cetățenii țărilor comuniste.

De asemenea, e important de ce Mihail Gorbaciov a hotărât să lase din brațe țările din Blocul de Est, neanticipând că asta va duce în final și la destrămarea Uniunii Sovietice, și de ce românii, în 1989, nu-l iubeau deloc pe Ceaușescu, ci dimpotrivă. Au fost dezamăgiți imediat după Revoluție, fiindcă au avut loc niște episoade violente și societate s-a divizat. 

Nu cred că poți să alegi un anumit moment care e mai dificil de înțeles decât altele. Dar dacă ar fi să-l aleg eu, cred că inclusiv ceea ce s-a întâmplat fix între zilele de 22 decembrie și 27 decembrie, deci între oficializarea fugii lui Ceaușescu și faptul că regimul comunist a căzut și până la aducerea la cunoștința publicului românesc a execuției dictatorului și difuzarea filmului procesului, eu cred că totul e greu de înțeles.

E o nebuloasă în care manipularea, entuziasmul și nepriceperea celor aflați în stare de a gestiona o asemenea situație se împletesc.

– Cum v-a venit ideea de a crea glosarul de termeni de la final? 
– Nu mi-a venit mie ideea, pentru mine termenii de „pionier” sau „șoim al patriei” erau ceva de la sine înțeles. Știam ce înseamnă, așa cum știam ce înseamnă comunismul și capitalismul.

A fost ideea Roxanei Jeler, care face parte dintre cei care răspund de această colecție și care are mai multă experiență didactică decât mine, pentru că ea a lucrat mai mult pe manuale pentru gimnaziu și liceu. Mi-a spus că nu trebuie să plec de la ideea că, deși au ajuns la liceu, copiii au deja o cultură istorică și vor reuși să înțeleagă ce le spun eu, fără explicații. 

La final există și termeni precum „Mișcarea Goma” sau „Revoluția Culturală din China lui Mao Zedong”, dar în același timp există și concepte elementare, de pildă „capitalism”, „comunism”, „stalinism”, „pionieri”, „uteciști”, „șoimi ai patriei”. 

Eu și Roxana Jeler am presupus că ar putea să le pună probleme de înțelegere cititorilor tineri. Ea mi-a selectat termenii și mi-a spus „Explică și asta”. Inclusiv sintagma „limbă de lemn”. 

La un moment dat apare un fragment din discursul ținut de Ceaușescu în seara de 20 decembrie 1989, și ea mi-a spus „Acest mod de a se exprima e neinteligibil pentru copii, trebuie să le decriptezi ce a vrut să spună Ceaușescu”, și asta am făcut. Am crezut că Roxana exagerează, dar văzând acum reacțiile celor cărora le cade în mână această carte, aș zice că ea a avut dreptate.

„Limba de lemn o să existe întotdeauna acolo unde sunt idei puține”

– În glosarul din carte, „limba de lemn” este definită așa: „Termen prin care este desemnat jargonul sărac în idei, dar bogat în clișee, ce caracteriza în mod deosebit discursul public al regimurilor comuniste.” De ce prinde în continuare „limba de lemn”?
– Limba de lemn probabil că o să existe întotdeauna acolo unde sunt idei puține, pentru că servește niște locuri comune cu care tu poți să maschezi exact lipsa de idei.

Fiecare epocă, probabil, are termenii și conceptele ei pe care, prin exces de folosire, ajunge să le asimileze unei limbi de lemn și care intră în vocabularul general al celor care se exprimă în spațiul public, deși cei mai mulți dintre ei nu știu exact la ce se referă, dar totuși folosesc aceste cuvinte. Cum sunt, de exemplu, „sustenabilitate”, „reziliență”. 

Este foarte periculos, pentru că dacă folosești în exces termeni mai tari, precum „democrație” sau „libertate”, și-i folosești în mod demagogic, atunci există toate șansele să fie și ei devalorizați de cei care s-au săturat să tot audă aceste cuvinte rostite de niște demagogi. 

„Copiii noștri vor fi liberi”

– Dacă ar fi să rezumați într-un videoclip de TikTok cartea dumneavoastră, cum ar arăta? 
– Eu fac parte din generația de „babete” care au rămas pe Facebook, așa că nu știu ce să vă zic. Abia mi-am făcut cont pe TikTok la începutul acestei luni, ca să înțeleg și eu în sfârșit ce se întâmplă în jurul meu și să nu mai fiu luată ca din oală. 

Probabil aș alege niște imagini care îmi sunt mie apropiate și pe care le consider emoționante, și nu acele imagini care să rezume cu adevărat esența complicată a lucrurilor. 

Eu aș pune acea fotografie despre care vorbesc în carte, cu „Copiii noștri vor fi liberi”, și aș pune cumva povestea celor trei personaje din poză într-un montaj de un minut.

Ei atunci erau în piață și apoi au emigrat peste Ocean. Încă se gândesc la țara lor și își dau seama că libertatea e ceva care se câștigă greu, iar după ce ai câștigat-o, trebuie să înveți să fii liber. Cred că aș încerca să rezum în acel filmuleț pe TikTok conceptul acesta de cum înveți să fii liber. 

– Manifestul Partidului Comunist începe spunând „O stafie umblă prin Europa –  stafia comunismului.” Cât o să mai umble stafia lui Ceaușescu prin România?
– Atâta vreme cât o să continuăm să o privim în ochi, împiedicându-ne în istoria noastră de subiecte pe care nu vrem să le discutăm fiindcă sunt controversate sau nu ne plac. Și de jumătăți de adevăruri sau de minciuni. Și atâta vreme cât o să ne folosim istoria, și cea recentă, și cea mai puțin recentă, ca pe un câmp de lupte, inclusiv politice, ca pe un element de diviziune și nu de incluziune, atunci o să ne tot bântuie stafia lui Ceaușescu.  

Cine este Alina Pavelescu

Alina Pavelescu (52 ani) este istoric, autoare de proză, arhivist și director adjunct al Arhivelor Naționale. A absolvit Facultate de Istorie a Universității din București și a urmat două masterate, unul în „Istoria României în secolul XX” și altul în științe politice, la Institut d’études politiques de Paris, în domeniul „Europa postcomunistă.” Deține titlul de doctor în științe politice al instituției franceze.