The National Interest: America ar fi putut ucide miliarde de oameni bombardând Rusia şi China într-un război nuclear

Ideea principală: indiferent de superioritatea forţelor tale, un război cu o altă putere nucleară este o idee proastă, scrie Rador, citând The National Interest.

„Bombardaţi-i până ajung înapoi în Epoca de Piatră”, se spune că ar fi zis odată fostul general de aviaţie Curtis LeMay, pledând pentru o modalitate de a înfrânge Vietnamul de Nord în Războiul din Vietnam. Se dovedeşte însă că, dacă la începutul anilor ’60 ar fi izbucnit un război nuclear global, ruşii şi chinezii ar fi fost cei care urmau să revină la un trai similar cu al familiei Flinstone.

Planurile de război americane prevedeau distrugerea Uniunii Sovietice şi a Chinei în calitate de „societăţi viabile”, conform unor documente dezvăluite de asociaţia non-profit National Security Archive.

Documentul în cauză priveşte Planul Operaţional Integrat Unic (SIOP), care se afla la baza numeroaselor planuri de război şi a opţiunilor asociate acestora ce stabileau cum urma să lupte America într-un război nuclear. În 1964 unor înalţi comandanţi militari (inclusiv şefului de stat major al forţelor aeriene, LeMay) li s-a remis o evaluare a experţilor privind SIOP-ul de la acea dată.

Raportul includea întrebări şi răspunsuri privind diverse opţiuni de ţinte ale bombardamentului nuclear. Acestea variau de la atacarea forţelor nucleare şi convenţionale inamice cu minimalizarea pagubelor colaterale asupra oraşelor inamice până la atacarea deliberată a oraşelor, pe lângă forţele inamice. Această ultimă opţiune ar fi putut fi adoptată „pentru a distruge voinţa şi abilitatea Blocului Sino-Sovietic de a purta război, a scoate inamicul din categoria marilor puteri industriale şi a asigura o balanţă a puterii postbelică favorabilă SUA”.

„Ar trebui aceste opţiuni să pună un mai mare accent pe populaţie în calitate de ţintă principală?”, suna una dintre întrebări.

Răspunsul era acela că planurile de război ale Pentagonului includeau deja distrugerea oraşelor drept modalitate de a anihila coloana vertebrală urbană şi industrială. „Acest fapt ar trebui să ducă la pierderi mai mari în rândul populaţiei, prin aceea că un segment mai mare al populaţiei urbane ar putea fi supus riscului.”

Într-o altă analiză a Pentagonului „privind efectul plasării unui accent mai mare pe atacarea ţintelor urbane/industriale pentru a distruge URSS şi China în calitate de societăţi viabile”, se arăta că atingerea unei rate a mortalităţii de 30% (adică 212,7 milioane de oameni) în rândurile populaţiei totale a Chinei (la acea vreme 709 milioane) ar necesita „o cantitate exorbitantă de efort”.

Iar asta pentru că la acea vreme societatea chineză era predominant rurală. „În consecinţă, atacarea unui număr mare de nume de locuri [localităţi mai mici] ar distruge doar o mică parte din populaţia totală a Chinei. Rata randamentului pentru o armă [nucleară] utilizată se diminuează după epuizarea primelor 30 de oraşe de prioritate maximă.”

Remarcaţi că, în vreme ce anihilarea unei treimi din populaţia Chinei era considerată nerentabilă economic, armata americană lua ca dat faptul că URSS şi China urmau să fie distruse în calitate de societăţi viabile.

Interesant, Rusia şi China urmau să fie reduse la nivelul lui Conan Barbarul – dar nu şi Albania. „Ar trebui să existe capacitate pentru a se evita toate atacurile în Albania, Bulgaria şi România?” întreba documentul.

Răspunsul era că „ar trebui să existe capacitatea de a se opri atacurile contra sateliţilor sovietici (fie individual, fie colectiv)” [conform site-ului asociaţiei menţionate, motivul cruţării sateliţilor sovietici ţinea de implicaţiile geopolitice ale tensiunilor deja existente între URSS şi China – n.trad.].

Din alte documente reiese că ţintele nucleare potenţiale includeau blocul sino-sovietic – dar nu şi Iugoslavia. (Articol de Michael Peck)