Despre morti, ca si despre vii, doar adevarul: Unitatea amorala a unei vieti
Ieri am aflat de moartea unei figuri marcante a ceausismului cultural. Ecaterina Oproiu s-a stins din viata pe 22 aprilie 2024. Avea 94 de ani. Uniunea Scriitorilor din Romania a publicat un elogios comunicat-necrolog. Cine a fost candva faimoasa Catrinel? Sa spunem ca a fost una dintre figurile reprezentative ale „culturii socialiste”. Reprezentativa in bine si in rau. A fost scriitoare, jurnalista, critica de film, personalitate greu de uitat a micului ecran. Casatorita cu economistul Costin Murgescu, apartinea de fapt unui grup de intelectuali de partid care ii includea pe George Ivascu, Gheorghe Badrus, Gheorghe (Gigi) Dolgu. Se intalneau duminical si puneau tara la cale intr-o directie total inofensiva. Un benign cerc de suete. Ar merita, cred, scrisa o biografie a lui Costin Murgescu. A fost director la “Viata economica” inca sub Dej, a fost principalul autor al raspunsului romanesc la asa-numitul Plan Valev. A polemizat, sub nume propriu. cu economisti din RDG, respingand proiectele integrationiste care defavorizau Romania.
Vreme de decenii, Catrinel a fost directoarea revistei „Cinema”. Pleca anual la Cannes si trimitea corespondente la „Contemporanul”. A fost „prefatatoarea” multor filme transmise la TVR in cadrul emisiunii „Telecinemateca”. Avea un limbaj nesablonard, o intonatie usor recognoscibila. Surprinzator, poate, nu s-a izbit de furiile Elenei Ceausescu. Cultiva orgoliile cuplului dictatorial. Catrinel era nonconfomista cu voie de la stapanire.
Familia Murgescu locuia intr-un bloc din apropierea Pietii Kogalniceranu. Apartament somptuos, biblioteca impresionanata. Erau membri ai elitei. Nu erau niste simpli nomeclaturisti. Costin conducea Institutul de Conjunctura Economica Mondiala. Au lucrat in acel institut Victor Babiuc, Mugur Isarescu, Daniel Daianu. Un fel de revista “Lumea” a cercetarii economice marxiste si nu numai. Fiica lor, lleana, a terminat Liceul „Dr Petru Groza”, apoi a facut Institutul de Arhitectura „Ion MIncu”. A fost casatorita cu arhitectul Ion Enescu, absolvent al Liceului German si prieten cu Jean Maurer. Am fost prieten cu Oni, il vizitam cand mai locuia pe Aleea Vulpache. M-a intristat mult stingerea sa din viata.
Costin a murit in 1989. N-a apucat sa devina membru al guvernului fesenist. Catrinel a prins caderea dictaturii. N-a iesit in prim plan. Dar avea legaturi vechi cu Ion Iliescu, se stia bine cu unii dintre noii potentati. A ajuns membra in Consiliul National al Audiovizualului. A stat in acel jilt vreme de 10 ani. Masina la scara, salariu de secretar de stat. Era om de televiziune, n’est-ce pas? Dar mai era si altceva. Informatoare a Securitatii. Nu si-a pus niciodata cenusa in cap pentru ceea ce nu poate fi numit decat o tradare a vocatiei morale a intelectualului. Prietenul meu, admirabilul jurnalist Neculai Constantin Munteanu a asezat-o pe o lista a rusinii. A scris despre ea in cartea sa de memorii.
Catrinel nu a regretat nimic. Candva, se spune, si-a abjurat originea sa sociala „nesanatoasa”. Tatal ei fusese bacan angrosist in Piata Chibrit. Juna Catrinel a intrat, cu exuberanta revolutionara, in echipa redactionala a oficiosului comunist “Romania Libera”. L-a privit pe ilegalistul Niculae Bellu, redactorul-sef din anii “cuceririi puterii”, drept al doilea ei tata, unul de care era intr-adevar mandra. A terminat Facultatea de Drept in 1952, anul de maxima ferocitatea a terorii comuniste. Era o activista de nadejde a “frontului ideologic”. Catrinel a domnit la revista “Cinema” timp de decenii. Era deopotriva in gratiile Sectiei Presa de la CC si ale Securitatii. Acesta a fost regimul comunist, unul al delatiunii, al jungherului perfid, al constiintei scindate si al tradarii aproapelui. –
INTERVIURILE HotNews.ro