Sari direct la conținut

Supraviețuitoare Colectiv: „După o lună de comă și alte trei de spitalizare, medicii m-au încurajat să fac un copil, să duc ADN-ul puternic mai departe”

HotNews.ro
Adina Apostol și Măriuca, prima ei fetiță.
Adina Apostol și Măriuca, prima ei fetiță.

În noaptea de 30 octombrie 2015, Adina Apostol, supraviețuitoare a incendiului din Colectiv, a fost internată în Spitalul Elias din Capitală cu arsuri pe 50% din suprafața corpului și șanse minime de supraviețuire. Incendiul, izbucnit în timpul concertului trupei Goodbye to gravity, a adus moartea pentru 65 de tineri. Alte 146 de persoane au fost spitalizate, iar o parte dintre cei internați au fost transferați în spitale din străinătate.

Timp de o săptămână, cât a fost internată la Elias, Adina a fost în comă, iar părinții ei primeau zilnic doar vești proaste despre starea ei.

În prima zi în care a fost stabilă, medicii de la Spitalul militar „Regina Astrid” din Belgia, prezenți la Elias pentru a prelua răniți, au selectat-o și pe ea pentru transfer. Adina spune că aceea a fost șansa ei la viață. Avea atunci 26 de ani.

Familia, medicii, necunoscuții au ajutat-o să privească în viitor

Adina a fost în comă o lună, iar apoi a stat internată în spitalul din Belgia alte trei luni. După externare, a rămas în Belgia, timp de trei ani, pentru tratamente și operații.

Mama Adinei nu s-a mișcat de lângă ea pe perioada spitalizării, chiar dacă acest lucru a făcut-o să-și piardă locul de muncă.

Medicii i-au permis să rămână alături de fiica ei, conștienți fiind de faptul că Adina are nevoie de cineva care să-i țină moralul ridicat și mintea ocupată post-tragedie. La rândul lor, făceau tot ce le stătea în putință ca ei să îi fie bine.

„Susținerea medicilor și a asistenților din spital a contat foarte mult pentru mine. Dimineața, când intrau în salon să mă bandajeze și să mă spele, cântau. Fiind un spital militar, aveau numai cântece de armată. Cântau în franceză, nu înțelegeam nimic, dar erau foarte haioși cum se maimuțăreau ca să mă binedispună”, își amintește Adina.

Prietenii și necunoscuții care au început să îi trimită mesaje de încurajare imediat ce a ieșit din comă au ajutat-o pe Adina să poată privi cu speranță spre viitor în cele mai grele momente, când se lupta cu amintirea flăcării care a venit peste ea în timp ce se chinuia să iasă din club și cu durerile provocate de răni și de pielea inflamată.

Cel mai mare ajutor a venit din partea părinților și a fratelui, iar tragedia prin care au trecut împreună a făcut-o pe Adina să înțeleagă mai profund importanța relației cu ei.

„Mi-am dat seama că nu am apreciat suficient înainte de accident că am o familie frumoasă, cu super părinți și un frate bun. Cred că în general, noi, oamenii, nu punem preț pe ce trebuie, când trebuie, înainte să se întâmple ceva de genul ăsta. Dar fiind așa de aproape de moarte, când m-am trezit din comă mi-am dat seama că cel mai mult m-ar fi durut să sufere ei. Dacă muream eu, pe ei îi termina acest lucru. Cât am stat internată în România, ai mei au îmbătrânit cu cel puțin 10 ani. Când am ajuns în Belgia, mama mea a simțit că e ok, a avut un feeling că o să fie bine și că o să scap”, spune ea.

Citește continuarea articolului pe site-ul nostru de parenting www.totuldespremame.ro

INTERVIURILE HotNews.ro