Tainele Universului: De ce orbitele planetelor din sistemul nostru solar se află toate în același plan?

Dacă ați studiat vreodată un model al sistemului nostru solar, probabil că ați observat că Soarele, planetele, lunile și asteroizii sunt în aproximativ același plan. De ce? Pentru a răspunde, Live Science ne invită într-o călătorie în timp – cu 4,5 miliarde de ani în urmă.

Atunci, la începuturile sale, sistemul solar era doar un uriaș nor în rotație, compus din gaz și praf, povestește Nader Haghighipour, astronom la University of Hawaii la Manoa. Giganticul nor măsura 12.000 de unități astronomice (UA) în diametru; o UA este distanța medie dintre Pământ și Soare, aproximativ 150 de milioane de kilometri.

Pe măsură ce norul de praf și gaze a început să se restrângă, s-a și aplatizat. Imaginați-vă o pizzerie unde un bucătar aruncă aluatul în aer. Rotindu-se, aluatul se întinde, dar devine tot mai subțire și plat. Asta s-a petrecut și cu sistemul solar timpuriu.

Între timp, în centrul acestui nor în aplatizare, toate moleculele de gaz s-au strâns atât de mult că au început să se încingă. În imensa căldură și presiune, atomii de hidrogen și heliu au fuzionat și au dat naștere pentru miliarde de ani unei reacții nucleare sub forma unei stele tinere: Soarele nostru. În următoarele 50 de milioane de ani, Soarele a continuat să crească, atrăgând gaze și praf din jur și emanând valuri de căldură și radiații intense. Treptat, Soarele în creștere a eliberat în jurul său un spațiu ca o gaură ca de covrig.

Pe măsură ce Soarele a crescut, norul a continuat să se strângă, formând „un disc în jurul stelei, care devenea tot mai plat și tot mai extins, cu Soarele în centru”, explică Haghighipour.

În cele din urmă, norul a devenit o structură plată numită disc protoplanetar orbitând în jurul stelei. Se întindea pe sute de UA și avea o grosime de zece ori mai mică.

După aceea, timp de zeci de milioane de ani, particulele de praf din discul protoplanetar s-au rotit în vârtejuri blânde, lovindu-se reciproc din când în când. Unele chiar s-au lipit unele de altele. Iar după acele milioane de ani particulele au devenit bucățele de câțiva milimetri, acele bucățele au devenit pietricele, care și ele au continuat să se ciocnească și să se unească.

În cele din urmă, cea mai mare parte din discul protoplanetar s-a strâns la un loc, formând obiecte uriașe. Unele au devenit atât de mari că gravitația le-a modelat ca planete sferice, planete pitice și luni. Altele au rămas cu forme neregulate, ca asteroizii, cometele și unele luni mici.

În ciuda mărimilor lor diferite, toate au rămas mai mult sau mai puțin în același plan, cel din care proveniseră materialele lor de construcție. De aceea, chiar și azi, cele opt planete ale sistemului solar și celelalte corpuri cerești se mișcă pe orbite la aproximativ același nivel.