Sari direct la conținut

Tantrumurile copiilor. Ce sunt și cum le gestionăm?

HotNews.ro
Copiii flămânzi sunt mai predispuși să ceară mâncare în magazin, ceea ce crește riscul unui tantrum, Foto: © Ian Allenden | Dreamstime.com
Copiii flămânzi sunt mai predispuși să ceară mâncare în magazin, ceea ce crește riscul unui tantrum, Foto: © Ian Allenden | Dreamstime.com

Crizele de furie ale copiilor pot scoate din pepeni și cel mai calm părinte. Numite și tantrumuri, termen împrumutat din limba engleză, aceste crize de furie sunt frecvente la copiii mici. Dar există copii care fac tantrumuri și mai târziu, inclusvi în public. Ce sunt aceste tantrumuri, de ce apar și, mai ales, cum le facem față, explicăm pe larg.

Tantrumurile sunt manifestări bruște, neplanificate, de furie sau alte emoții. Sunt izbucniri nervoase sau crize de furie, care se manifestă prin plâns neconsolat, țipete sau strigăte, uneori chiar prin violență (lovire, mușcare), pe care părinții nu reușesc să le potolească. Specialiștii spun că aceste comportamente sunt, de fapt, descărcări emoționale puternice, în care copiii își plâng emoții pe care nu le înțeleg sau nu le știu numi, frici și frustrări pe care nici părinții nu le pot intui de multe ori. Astfel de crize fac parte din procesul firesc al dezvoltării copiilor.

De ce apar aceste tantrumuri

Specialiștii spun că toți copiii au tantrumuri, însă unii se manifestă zgomotos, alții, în funcție de temperament, ori de modul cum se raportează părinții la manifestarea emoțiilor, pot să-și „strige” furia în interior. Dar chiar și aceștia pot avea manifestări. Spre exemplu, să-și balanseze nervos picioarele sau să-și țină respirația pe perioade scurte. Indiferent de cum se manifestă, aceste tantrumuri sunt răspunsuri normale care apar atunci când cei mici vor să facă altceva decât li se cere, ori vor să facă mai mult decât le permite dezvoltarea fizică sau cognitivă în acel moment.

De exemplu, un acces de furie se poate întâmpla atunci când un copil devine frustrat pentru că nu poate încheia nasturii cămășii. Sau un copil se poate supăra când i se spune că este timpul pentru culcare, dar el nu vrea încă să-și încheie ziua. Specialiștii ne avertizează că micuții devin mai susceptibili de a avea tantrumuri atunci când le este frică, sunt obosiți, ignorați sau se simt inconfortabil.

La ce vârstă apar tantrumurile

Accesele de furie sunt firești în timpul copilăriei mici. Încă de pe atunci, copiii își doresc să fie independenți, să facă lucrurile singuri, așa cum își doresc, când își

doresc. Tantrumurile încep, de obicei, la copiii cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 luni. Acestea se pot agrava între 2 și 3 ani, apoi scad până la vârsta de 4 ani. După vârsta de 4 ani, apar rar. Manifestările depind, desigur, de capacitățile lor de dezvoltare. Astfel, un copil mic, care nu știe să vorbească însă, va exploda în crize de plâns și/sau accese violente, greu de liniștit. Cei care au deprins vorbirea, ar putea reacționa prin a spune „nu” la cerințele părinților. Răspuns urmat sau nu de accesul de furie caracteristic.

Ce putem face când copilul are un tantrum

Când copilul tău are un acces de furie, începe să țipe, să urle, uneori să lovească, să arunce cu obiecte, ori să muște. Când tantrumul copilului se întâmplă într-un loc public, s-ar putea să te simți furios, jenat, descurajat și să nu știi ce să faci ca să-l liniștești.

Iată câteva sfaturi pentru a gestiona tantrumurile celui mic:

Nu e nici vina ta, nici a copilului

Amintește-ți că este important să rămâi calm! și că tantrumurile sunt normale. Că nu sunt din vina ta. Nu ești un părinte rău, așa cum nici copilul tău nu este. Țipând pentru a-l face să înceteze nu va face decât să înrăutățească situația. „Uneori, în eforturile de a face față tuturor solicitărilor zilnice, fie ne deconectăm de copii, fie punem presiune pe ei în anumite momente, iar răspunsul copilului va fi să opună rezistență, așa cum poate: printr-un tantrum”, explică psihologul Iulia Barca. Și noi, ca părinți, resimțim stresul vieții mai tare decât simțeau părinții noștri. Iar micuții resimt stresul părinților.

Încearcă că înțelegi ce anume i-a provocat furia

Ar putea să-i fie foame. Ori somn. Sau, poate, să fie gelos pe un alt copil care are parte de atenția ta. Dacă înțelegi ce anume i-ar fi putut provoca tantrumul, copilul devine mai ușor de calmat.

Arată-i că îl înțelegi, ascultă-l, ajută-l

În plină criză de furie a celui mic, lecțiile de comportament pe care i le oferim sunt absolut inutile. În schimb, este momentul să-i spui că-l înțelegi, să-l strângi în brațe, să empatizezi cu suferința lui. E o modalitate de a-i potoli furia, dar nu la toți copiii funcționează.

Chiar dacă tot părinții sunt cei care ar trebui să arate copiilor cum să se auto-calmeze – să respire adânc, să numere până la 10 – uneori, ajută ca părinții să ignore copilul aflat în plină criză. A-l ignora înseamnă a-i oferi copilului o pauză pentru a se calma, rugându-l să vină el să spună când a trecut pauza și s-a calmat. Faptul că anunță el când s-a calmat, îi dă un sentiment de control pe care l-a pierdut în timpul tantrumului, dar a avut șansa să-l recupereze acum.

Ce ar trebui să faci după un tantrum

Să-ți lauzi copilul pentru că și-a recăpătat controlul. Copiii pot fi deosebit de vulnerabili după un tantrum. De vreme ce s-a calmat, este momentul pentru o îmbrățișare și pentru a-l asigura că este iubit, indiferent de situație. Dacă copilul este suficient de mare pentru a discuta problema, ajută-l să vină cu alte modalități prin care și-ar fi putut exprima frustrarea.

Pot tantrumurile să fie prevenite?

Da, prin schimbarea unor comportamente ale părinților, tantrumurile copiilor pot fi prevenite. Iată câteva exemple:

– Oferă copilului mic un anumit control asupra unor lucruri. Spre exemplu, spune „Vrei suc de portocale sau suc de mere?” sau „Vrei să te speli pe dinții înainte sau după ce faci baie?” Altfel spus, îi permiți să-și exercite controlul în situații care nu i-ar face niciun rău, iar alegerea, oricare ar fi, este benefică pentru el. Diferența stă în faptul că decide el. Deține controlul asupra unor decizii. Este mai puțin frustrat decât să fii pus tot timpul, mai ales când nu vrei, să faci diferite lucruri, nu crezi?

– Dă-i o alternativă atunci când face ceva greșit. „Nu mai sări pe canapea!” versus „Haide să mă ajuți să frământăm coca să facem biscuiți!” Tu ce ai alege? Să te oprești din ce faci, mai ales dacă îți face și plăcere sau o altă distracție? Oferă-i o lingură sau un pahar de plastic și va sta lipit de tine, fascinat de treaba din bucătărie.

– Respectă limitele copilului. Dacă micuțul este obosit, nu este cel mai bun moment pentru a merge la cumpărături, spre exemplu. Nici pentru a începe o altă activitate domestică, cum ar fi să dai cu aspiratorul. La fel și dacă îi este foame: copiii flămânzi sunt mai predispuși să ceară mâncare în magazin decât copiii care tocmai au fost hrăniți.

Sursa foto: Dreamstime.com

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro