Terapie taranista pentru iluzii liberale (de Gelu Trandafir)

Prin sondaje contra cost, liberalii sunt anuntati ca s-au speriat degeaba. Lucrurile sunt lamurite. In Evanghelia dupa BCS sta scris ca PNL a echilibrat raportul cu PD, iar Bogdan Olteanu e Fat-Frumos. CIVIS-ul moldovenesc proorocise si el buna-vestire liberala. Resursele de autoiluzionare ale PNL sunt, iata, nebanuit de mari.

Putini par liberalii care refuza injectia cu sondaje. Ei amintesc de situatia PNTCD de la sfarsitul anilor ’90. Si atunci cativa lideri mobilizasera un intreg partid impotriva dusmanilor din interior si din afara: descoperisera ca Radu Vasile era unealta PD in PNTCD, iar Constantinescu pandea la cotitura.

Obsesiile taraniste aveau, desigur, si o baza reala. Dar logica sectara care a guvernat atunci reactia PNTCD i-a impiedicat pe taranisti sa gaseasca solutii rationale pentru salvarea partidului si a guvernarii.

Manati de dorinta de a scapa de „cozile de topor”, l-au mazilit, voiosi, pe „inamicul” Vasile. Orbiti si de pericolul dusmanului din afara, nu au mai putut gasi alaturi de „groparul” Constantinescu si un premier taranist care sa-l inlocuiasca pe mazilit. Prabuseau PNTCD, compromiteau sansele viitoarei opozitii, in timp ce anuntau cu fiecare noua sanctionare ca partidul a iesit intarit. Si chiar credeau ca asa este.

Situatia liberalilor pare totusi mai roz. Aici chiar premierul face parte din grupul care a mobilizat partidul contra dusmanilor din interior (Stolojan, Musca, Turcan, Boureanu) si din afara (PD si Basescu). Mai mult, grupul garanteaza trupelor din teritoriu ca PNL nu va mai traversa vreodata desertul extraparlamentar. Polita de asigurare e semnata Dinu Patriciu.

Aceasta „garantie” are si ea un pret. PNL e redus la conditia de „partid balama”, cu ambitii electorale modeste, dar care participa de fiecare data la impartirea tortului puterii. Mic, mobil, fara factiuni, usor de manuit de finantator, viitorul PNL ar oferi „balamaua” care poate sustine si in jurul careia se pot invarti cele mai diverse coalitii.

Sa admitem ca noul PNL va evita falimentul taranistilor. Dar formatiunea care va supravietui acestui machiaj cu farduri grele si stridente nu va fi nicidecum marele partid de dreapta, al reformelor si promovarii interesului national. Grupul a desenat deja pe blazonul PNL cea mai indragita tema a stangii internationale – fuga din Irak.

Talpile puse Monicai Macovei, boicotarea discursului presedintelui, dar mai ales anuntul stupefiant privind retragerea din Irak prefigureaza noul PNL pentru care mentinerea grupului la putere devine un scop in sine.

In tabara cealalta apare un alt pericol – ispita pesedista. Reactia cumpatata, responsabila a PSD la fuga liberala din Irak a credibilizat partidul condus de Geoana. De aici si tentatia unei majoritati confortabile alaturi de PSD. Stolojan sau Blaga nu a exclus pe viitor o aventura in pat cu un dusman mai „curatat de zgura”.

Dar daca victoria lui Basescu a adus PNL-PD la guvernare, colaborarea celor doua partide a asigurat succesul acestei guvernari. Orice formula care ar miza pe PSD in detrimentul PNL (sau al PD) ar fi un pas inapoi si ar trada votul dat Aliantei portocalii.

Solutia e in continuare alaturi de PNL. Dar trebuie sa vina in special din interiorul PNL. Recentele initiative ale lui Crin Antonescu si Theodor Stolojan arata ca exista voci lucide ce pot contura solutii.

Avand istoria falimentului taranist drept obiect de studiu, liberalii pot iesi din logica sectara a apararii de un dusman care ar pandi la tot pasul, pot avansa propuneri credibile, chiar spectaculoase, pentru refacerea relatiei cu PD si Traian Basescu. Se poate incepe cu refuzul dozei de iluzii injectate periodic de liderii actuali. Starea de trezie e esentiala, caci miza e mare.

Liberalii vor avea de ales intre a fi un partid de guvernare sau un grup ce isi propune a fi doar indispensabil guvernarii.