Testamentul nescris (de Corina Dragotescu)

Candidatii pentru scaunul de Patriarh trebuie, pe linga pozitia inalt bisericeasca, sa se fi remarcat prin viata curata, cultura teologica, demnitate ecleziala, zel misionar, simt gospodaresc. Cel putin asa spune Statutul BOR.

Disputa in aceste zile se poarta, indirect, pe sintagma „viata curata“. Readucerea in discutie a colaborarii ierarhilor cu Securitatea poate fi interpretata in acest sens. CNSAS a luat decizia de a verifica dosarele celor eligibili astfel incit orice suspiciune sa fie lamurita. Pentru Biserica, pierderea Patriarhului este, dintr-o asemenea perspectiva, o dubla problema.

De aici si tensiuni destul de mari. Pe de-o parte, este lupta pentru scaunul patriarhal, normala pentru un moment electiv, pe de alta parte, este incordarea data de eventuale decizii ale CNSAS in privinta unor eventuale sentinte de colaborare. Brusc, BOR este in vizorul presei si al opiniei publice intr-o ipostaza pentru care nu era pregatita.

Lumina puternica a reflectoarelor irita pe zi ce trece tot mai mult pe unii dintre inaltii ierarhi, neobisnuiti sa raspunda intrebarilor directe ale presei.

Se pare ca lista candidatilor va fi alcatuita din 25 de persoane eligibile din Sfintul Sinod. Alegerea va avea loc in aceeasi zi. Procedura spune ca, mai intii, Sfintul Sinod decide prin vot asupra a trei candidati, pentru ca dupa-amiaza, Colegiul Electoral Bisericesc sa aleaga dintre acestia pe cel mai potrivit pentru a fi Intiistatator.

Asta inseamna ca CNSAS ar trebui sa aiba deja lista candidatilor, pentru a examina dosarul fiecaruia in parte. Discutiile despre colaborarea unor prelati cu Securitatea nu sint noi. In decursul timpului au fost mai multe incercari de clarificare a acestui subiect, dar de fiecare data s-a pus o surdina. Fie ca a fost vorba de comisii intermediare, fie ca s-a aminat subiectul.

De data asta el ar trebui lamurit, tocmai pentru ca sintagma „viata curata“ sa aiba sens. Bineinteles ca imediat se pot ridica alte discutii.

Oare pocainta, simtul gospodaresc si zelul misionar, de exemplu, pot atenua o eventuala sentinta de colaborare? Cum se masoara raul si binele? Sint lucruri la care va trebui un raspuns daca se constata ca unul dintre candidati a colaborat cu fosta Securitate. Vointa lui Dumnezeu se va vedea si intr-un asemenea caz.

Au fost in decursul timpului ierarhi care au recunoscut ca au semnat note pentru Securitate, iar marturisirea lor a putut trece drept un exemplu de asumare a pacatului, ceea ce este important pentru credinciosi.

Biserica Ortodoxa Romana trebuie sa dea tot concursul CNSAS pentru a lamuri suspiciunile. Ei nu-i va folosi sa aiba in fruntea sa un Patriarh despre care sa circule legende prea putin crestinesti. Patriarhul Teoctist a reusit, pina la urma, sa dea o puternica dimensiune spirituala functiei.

El va ramine ca un om care a deschis poarta Bisericii spre dialog si a admis ca mileniul trei este unul al provocarilor in credinta. Se poate spune ca in cei 17 ani Biserica a reusit sa cistige un rol tot mai important, raminind la granita dintre politic si religie.

Testamentul nescris al Patriarhului include cu siguranta si continuarea eforturilor de modernizare a Bisericii si parcurgerea treptelor dialogului ecumenic. Poate ca undeva in vorbele neasternute pe hirtie, dar ramase in constiinta celor care i-au fost aproape, sta si nevoia de a inchide poarta trecutului. Din acest motiv verificarea dosarelor clericilor este importanta.