Trei Parale: Lansarea albumului Bazar

Luni seara, Teatrul Nottara a rasunat de sunete de cobza, fluier si toba. De la cantece evreiesti si tiganesti, pana la geamparale, cantece de inima albastra si chiar manele autentice, toate au fost cantate de formatia de muzica veche romaneasca Trei Parale. Albumul Bazar, o veritabila incursiune in Valahia si Moldova secolului al XIX-lea, a adus voie buna mai ales prin versuri „nastrusnice”, precum „Aoleu, m-am imbatat, unde-i nevasta s-o bat?” sau „De haleala, de pileala este berechet si mai trebuie-o trasura si-un motociclet”.

Trei Parale si-a inceput existenta in anul 2003. Cei patru componenti ai formatiei (Florin si Beatrice Iordan, Daniel Pop, Dinu Petrescu), tineri oraseni atrasi de muzica traditionala specifica spatiului carpatic, incearca sa alature muzicile romanesti si pe cele ale altor popoare ce traiesc in acest loc. Ei doresc astfel continuarea unor traditii locale libere de mostenirea folclorismului comunist. In acest scop, instrumentele pe care le folosesc sunt vechile instrumente ale satului: fluierul, cavalul, tilinca (un fluier arhaic fara gauri), cobza, dramba, simple percuţii etc.

„Inarmati” cu asftel de instrumente, cei patru au inceput concertul de luni seara cu o Geampara, un dans foarte frecvent in spatiul dunarean, care isi gaseste corespondenti in intreg arealul balcanic.

Florin Iordan, liderul trupei, avea sa precizeze inca de la inceput ideea care a stat la baza evenimentului. „Este un concert in care lansam un prim disc, numit Bazar. Este o a treia parte si ultima a lansarii acestui disc. Au mai avut loc o avanpremiera si o lansare la Green Hours. Incercam sa recuperam o parte din muzicile care se cantau in secolul al XIX-lea, in Regat, in Valahia si in Moldova, in orasele, in targuri, in mahalale, in lumea urbana. Cu multe influente fantoma care in general veneau de la Istanbul, era o lume postfanariota. Modele importate de la Paris sau Istanbul faceau ca „incalceala culturala” sa se suprapuna pe „incalceala etnica”, orasele romanesti cuprinzand importante mahalale tiganesti sau evreiesti, mai ales in Moldova. In urma unei sinteze locale, a rezultat o muzica in care putem sa ne regasim”.

A urmat Lume, lume, „un cantec care circula si astazi in repertoriul lautarilor, dar care provine din aceasta lume a sec. al XIX-lea, un cantec de <>”.

Repertoriul trupei a fost compus, luni seara, si din cateva piese provenite din Spitalul Amorului. Este vorba de cartuliile cu cantece pe care Anton Pann le-a publicat la mijlocul veacului al XIX-lea. Dintre aceste melodii de strat folcloric urban, cantece de factura orientala ori bizantina si creatii ce datoreaza mult muzicii europene s-a numarat o piesa care a starnit zambete in randul publicului. „Aoleu, m-am imbatat, unde-i nevasta s-o bat? Pete ochi, peste sprancene, peste buze subtirele”, spune piesa Aoleu, m-am imbatat.

In continuare, au fost cantate doua piese care membrii Trei Parale le-au invatat de la unul dintre ultimii cobzari botosaneni: Constantin Negel din Suptica, „unul dintre putinii cobzari pe care i-au mai prins in viata”. Daca Sarba de la Prisacani, melodie de joc, a adus un „parfum de salon burghez”, Chiftilareasa, cantec din vechea mahala moldava, ne-a amuzat prin versurile neasteptate. Am aflat, astfel, ca „de haleala, de pileala este berechet si mai trebuie-o trasura si-un motociclet”, dar si ca atunci „Cand ma plimb pe strada mare ca un berechet, plang fetele dupa mine, ca-s baiat destept”.

Beatrice si Dinu
Foto: Hotnews

„Incalceala culturala si etnica” a fost evocata prin prezentarea unui Cantec evreiesc, caci, desi populatia evreiasca din nordul Moldovei aproape s-a stins, in urma ei au ramas cativa lautari batrani, romani sau tigani, care au cantat, acum 50 de ani, in adolescenta lor, la petrecerile comunale evreiesti.

O noua incursiune in Spitalul Amorului si, imediat, a venit randul unei piese tiganesti, Tiganeasca de la Clejani, melodie lautareasca din repertoriul unui celebru cobzar din Clejanii de Vlasca: Ion Paturica.

„Si acuma surpriza serii: vom canta o manea”, a anuntat Florin Iordan, „speriindu-i” pe ascultatori. A venit, desigur, si precizarea ca manelele erau, de origine orientala, erau „cantece de dragoste languroase si unduitoare cantate de lautari pentru boierimea vremii”.

„Daca n-ati ghici, urmeaza tot o piesa din Spitalul Amorului, de Anton Pann”, a fost prefatata, spre amuzamentul ascultatorilor, piesa Dorul meu e numai dor, un cantec ce parca a amintit de muzica bisericeasca de origine bizantina.

A venit apoi un al doilea cantec evreiesc, intr-o versiune instrumentala. Cantec de nunta evreiesc a fost notat de Gheorghe Mitoceanu din Mileanca-Botosani. Acesta il stia de la tatal lui, care obisnuia sa il cante in urma cu mai bine de 50 de ani la nuntile evreilor din Darabani.

Nu puteau lipsi nici cantecele de pahar, O damigeana si-un pahar fiind una dintre melodiile care se auzeau pe atunci in hanurile si carciumile vremi.

„Si-acum o piesa cu care obisnuim sa ne incheiam concertele”, a prezentat Florin ultima piesa programata luni seara. A lui Zlotea pleaca de la melodia unei hore orasenesti si face referire la numele lui Ion Zlotea, un cunoscut cobzar bucurestean. „Pe aceasta piesa n-am permis cele mai mari libertati de tratare, ne-am lasat libera imaginatia, piesa ne reprezinta pe fiecare-n parte”, a adaugat liderul trupei.

Au mai urmat doua piese, la insistentele publicului, astfel ca bis-ul a incheiat o ora si jumatate de muzica veche romaneasca.

Cateva mostre audio si video gasiti aici.