Tudor Chirila: In muzica nu ai voie sa te opresti. Si daca ai doi ascultatori, trebuie sa faci muzica!
Linistiti, asezati pe scaune, pierduti printre mormanele de cabluri intinse pe jos, repetand pentru concertul care va avea loc pe 1 octombrie, la Jukebox (ex-Becker Brau) – asa i-am gasit, saptamana aceasta, pe cei cinci membri Vama. Tudor Chirila, Eugen Caminschi, Raul Kusak, Lucian (Clopo) Cioarga si Dan (Prepe) Opris au vorbit pentru HotNews.ro despre scena underground din Romania si despre publicul Vama. „In Romania se face o mare greseala: oamenii judeca un artist dupa caracter foarte mult”, spune Tudor Chirila, care crede si ca „in muzica nu ai voie sa te opresti”. Drept dovada, solistul le promite fanilor ca Vama va canta o piesa noua cu ocazia spectacolului de joi.
HotNews: E un usor sentiment de claustrare cand intri in sala voastra de repetitie. Nu va deranjeaza acest aspect, nu va infraneaza energiile? In club va miscati foarte mult, aici sunteti statici.
Raul: Repetitia are un rol clar, bine definit, sa treci peste piesa, sa-ti revizuiesti partitura, sa reimprospatezi lucrurile pe care le-ai facut. De exemplu, la Cerb am facut tot felul de modificari, am adus noutati in playlist, in piese, in continuturi si in structura pieselor. Tot felul de lucruri pe care trebuia sa ni le reamintim. Deci nu facem show aici, nu e de energie. Sigur ca exista energii, dar focusul este pe partitura, vrem doar sa ne reamintim.
HotNews: Cam cat dureaza o repetitie Vama?
Tudor: De obicei repetam 3-4 ore. E mult, daca n-ai repetat o perioada, dar cand compui si-ti si iese, trei ore pot trece ca nimic.
Raul: Depinde ce repetam. Daca repetam pentru un concert, e una, daca e sa lucram la niste piese noi, e cu totul alta.
HotNews: V-ati gandit sa introduceti coveruri in playlist-ul trupei?
Tudor: Rolling Stones, dar ne chinuim de doi ani sa facem. Nu toata lumea e foarte dornica. Raul, de exemplu, nu e chiar nerabdator sa cante un cover. Sau asa l-am simtit eu.
Raul: Ba da, as vrea, dar intr-o maniera absolut personala. Nu un cover pur si simplu, ci o reinterpretare.
Eugen: Asta e si ideea, sa personalizezi o piesa. Trebuie sa te intrebi si pentru ce il faci. Una e sa il faci pentru club, „just for fun”, sa te distrezi. Alta e sa scoti un cover pe care sa il bagi in „heavy rotation”, de obicei se intampla asta cand esti in pauza de creatie, adica nu mai ai idei pentru o piesa noua. N-ai cu ce intra pe piata, e momentul sa intri cu ceva si atunci te folosesti de un cover.
Raul: …dar nu e obligatoriu.
Tudor: Cred ca toti cei din camera asta au mai mult de exprimat decat sa aleaga formula cu aceste coveruri. Sunt unii care au facut turnee de coveruri. Dar eu n-as putea sa ma duc intr-un astfel de turneu.
Clopo: Noi avem momente de improvizatie totala. Daca e tare atmosfera in club, trecem printr-un medley de coveruri, dar mai mult in gluma. Si lumea reactioneaza, dar nu cantam o piesa intreaga.
Tudor: Ca nu suntem in stare. Si ale noastre-s neterminate (rade).
Clopo: Oricum, daca stau bine sa ma gandesc, cantam un singur cover – Hotel Cismigiu.
HotNews: Totusi, ati pomenit de Rolling Stones. De ce ei?
Tudor: Intr-o perioada ne placea Rolling Stones foarte mult, ne dadea energie multa inainte de concerte. Ne uitam la DVD-ul Shine A Light, al lui Scorseze.
Clopo: Avem un DVD in microbuzul de turneu. Ne uitam tot timpul, pentru ca ne da energie.
HotNews: Vama este recunoscuta ca o trupa care canta mult. Va impuneti sa fie lungi concertele? Exista momente cand nu aveti chef si cantati mai putin?
Raul: Un concert de club dureaza doua reprize a cate cel putin 60 de minute, de obicei mai mult; depinde de stare. Oricum, la club nu exista „nu am chef”. Ca de-aia facem concerte in cluburi, ca sa ne relaxam si mai mult decat de obicei. La club cantam intotdeauna mult, pentru ca atmosfera este absolut fenomenala.
Tudor: Exista o perceptie a publicului, care crede ca pe scena se afla o masina de cantat, care poate canta la nesfarsit. E putin gresit. Nu e chiar asa.
Clopo: In trecut Vama Veche si Vama, acum, nu pot fi suspectate de zgarcenie in cantat. Se canta mult. 🙂
Tudor: Din momentul in care ai doua discuri, deja e un material enorm. Discul nostru dureaza 56 de minute. Probabil urmatorul disc va dura tot atat. Asta inseamna 112 minute. Deja nu mai prea poti sa canti tot. Intotdeauna va fi o piesa pe care lumea o mai vrea.
HotNews: Este obositor, dupa cateva ore de concert, sa fii asaltat de fani?
Tudor: Nu spun, e o bucurie sa dai autografe, sa fii „no. 1”, dar e un moment, dupa concert, cand oamenii vin si te iau de bun, de nou. Ar vrea sa si bea bere cu tine, sa mai stai si tu sa socializezi, lucruri absolut normale. Dar nimeni nu se gandeste ca acest consum fizic e enorm, pentru fiecare dintre noi, ca sa nu mai vorbesc ca exista si un consum intelectual – trebuie sa ma concentrez, sa cant bine, sa fiu un performer bun, sa am un mesaj coerent, sa cant corect, sa transmit etc. E un consum incredibil. Si lumea zice: „e simplu, fac si eu”. Fa si tu daca poti! Dar lumea nu ar trebui sa zica asa. Si noi am cantat la Cerbul de Aur o ora si jumatate. Si la final nu mai puteam sa ne miscam. A fost un consum enorm.
HotNews: Mai e vreo piesa pe care ati vrea sa o scoateti in fata? Poate un nou videoclip?
Tudor: Cred ca la disvcul asta au fost mai multe clipuri decat orice disc din trecut. Avem vreo sase extrase pe single.
Raul: Mai avem putin si terminam discul. 🙂
HotNews: E rau, e bine ca v-ati promovat mult?
Tudor: Noi avem publicul nostru. Si lumea, unde te cauta, te gaseste. Internetul este foarte puternic. Aici nu ai cum sa dispari. E un moment in care, in Romania, se practica un alt tip de informare sonora. Eu as face totusi ceva la „17 ani… infinit”. Si as face un clip foarte frumos, cu noi cinci, in Vama, alb-negru. Cu filmari largi. Dar cine iti difuzeaza, in ziua de azi, un cantec de 5 minute?
HotNews: Vi s-a parut ca lumea nu a inteles mesajul piesei Dumnezeu nu apare la stiri?
Tudor: Eu nu am cunoscut pe nimeni care sa nu inteleaga ca Dumnezeu nu apare la stiri este un protest impotriva unei explozii mediatice fara precedent si impotriva exacerbarii orgoliului rasei umane. Nu vorbim de comentariile de pe internet.
Eugen: La Vama versurile sunt destul de clare.
Tudor: La piesa asta sunt doua variante de versuri. Am venit cu ele la colegi si le-am comentat. Era o piesa despre un copil care exploda sfartecat, aparea ideea de terorism. Am discutat si ne-am gandit ca poate nu e foarte clar. Si am ales varianta pe care o stiti. Dar niciodata nu am avut problema sa nu fie inteles mesajul.
HotNews: Aveti piese noi?
Tudor: Idei exista si ar trebui sa ne grabim. Ca sa nu mai astepte lumea foarte mult. Sa ne grabim incet, dar sa ne grabim. Sper sa dezvoltam partea asta de sunet, desi nu stiu cum o percepe lumea. Unii o vad bine, altii sunt speriati. Oricum, noi tot libertate transmitem. Cred ca spiritul asta, al ideii de libertate, ar trebui sa mearga mai departe.
Asta e si invitatia noastra catre publicul de joi. Vino, relaxeaza-te, bea o bere, simte-te bine si stai doua ore jumatate cu niste oameni care vor sa faca o chestie. Si mai e ceva. Te uiti in jur: toata lumea se hahaie. E o veselie in tara… E predispozitie la mici si hahaiala. Noi cred ca facem niste adunari unde avem un mesaj de spus. O trupa poate sa capaciteze oameni care gandesc socialla fel. Care au aceleasi ganduri sociale. Am incercat sa spunem niste lucruri prin muzica noastra. Nu pot sa ma apuc sa fac ONG-uri si sa preiau puterea si sa intru in politica. Recunosc, nu am atata tenacitate, nici muschi, nici nervi, nici obraz atat de gros ca sa devin politician. Dar la un concert se pot aduna oameni care au preocupari comune. Trebuie perceput un concert si ca un fel de adunare sociala, nu neaparat ca un miting in care ne ducem sa daramam Palatul Victoria.
HotNews: Sunteti multumiti de scena underground din Romania?
Eugen: Ai sa razi: e mai interesant underground-ul decat trupele de mainstream. Eu am mers prin cluburi care m-au dat pe spate. Am vazut cativa supertalentati. Pusti de 18-20 de ani, care canta de rup. Un exemplu: Calin Grigoriu, canta cu Loredana. L-am vazut intr-un show cantand cu trupa lui. Are un super repertoriu. Deja a ajuns la o tinuta suficient de inalta ca sa cante cot la cot cu noi sau cu trupe de varf. Si mai sunt si altii.
Tudor: Underground-ul se va dezvolta atat de mult, incat va ajunge mainstream. La un moment dat, o sa fie mai mult underground, pentru ca in Romania intotdeauna vor fi conditii pentru underground. 🙂
HotNews: Cum vi se pare, ca varsta, publicul Vama?
Eugen: De doi-trei ani, am remarcat ca tot mai multi adolescenti vin la concertele noastre.
Tudor: Poate ca prezenta pe internet a fost „de vina”. Eu ma intreb: oare generatia noastra ce mai asculta? Mai merge la vreun concert? Am senzatia ca oamenii, cand trec de 30 de ani, intra intr-un fel de viata dintr-asta pe banda rulanta.
Publicul trebuie educat, dar cat sa-l mai educi? Eu, daca nu cant ce simt, devin fals. Nu sunt dispus sa fac ceva ca sa ajung intr-un mainstream. Sa fii diamantul pe noroi?
Eugen: Asta, de fapt, e o drama. Sunt foarte multi muzicieni care au o cariera in spate si care s-au oprit din a crea ceva, pentru ca au ajuns la concluzia ca n-au pentru cine.
Tudor: Eu cred ca in muzica nu ai voie sa te opresti. N-ai voie sa te opresti! Si daca ai doi ascultatori, trebuie sa faci muzica. La fel cum la teatru trebuie sa joci pentru sase oameni. Un om care s-a oprit din a face muzica nu mai e muzician.
HotNews: De curand, Roman Polanski a fost arestat pentru un viol cu zeci de ani in urma. Trebuie disociata arta de om?
Tudor: Da, n-ai cum sa nu disociezi. Filmele lui raman mari. Nu cred ca ma preocupa foarte mult caracterul lui Roman Polanski. In Romania se face o mare greseala: oamenii judeca un artist dupa caracter foarte mult. „E baiat bun, e talentat”. Nu stiu, nu ma intereseaza. Eu nu citesc biografii! Nu ma intereseaza biografia lui Roman Polanski. El livreaza niste rezultate cu filmele lui. Tarantino – habar n-am cum e Tarantino. A facut insa Inglorious Bastards, care este un film excelent.
HotNews: Ce pregatiti pentru show-ul din Jukebox?
Tudor: Playlistul de la Cerbul de Aur si in prima auditie un cantec de pe viitorul album Vama.