Uzbekistanul va electrifica 465 km de cale ferată pentru a extinde parcursul trenurilor sale de mare viteză

Uzbekistan, țară care din 2011 are trenuri de mare viteză capabile să ruleze cu 250 km/h, și-a asigurat finanțarea pentru a electrifica alți 465 km de cale ferată, astfel încât să poată aduce acolo ramele electrice Talgo. Între cele mai mari două orașe ale țării, Tașkent și Samarkand, sunt 356 km, iar trenurile fac puțin peste două ore. Noul proiect va permite parcurgerea a 1.070 km în 7 ore.

Viteză mai mare

Statul uzbek a semnat un contract pentru un împrumut de 162 milioane dolari de la Asian Development Bank și banii vor fi folosiți pentru electrificarea liniei de 465 km dintre Buhara și Khiva. Trenurile diesel fac acum 6 ore și jumătate, dar după electrificare, cel devreme în 2026, timpii de parcurs trebuie să fie reduși cu mai mult de două ore după ce vor putea fi puse în circulație ramele electrice Talgo.

Scopul este ca numărul de pasageri dintre Buhara și Khiva să crească de patru ori, la un milion pe an și să crească semnificativ și traficul de marfă. Se dorește ca linia să ajute la crearea unui coridor economic care să lege regiunea Horezm de restul țării.

După electrificarea segmentelor până la Khiva, planul este ca trenurile IC să parcurgă cei 1.070 km din Tașkent și Khiva în 7 ore, față de 13-14 ore cât fac trenurile convenționale cu locomotive diesel în prezent.

Uzbekistan, o scurtă istorie a liniilor de mare viteză

În toamna lui 2011 s-a deschis prima linie de mare viteză, iar a doua a urmat în 2016. La început au fost cumpărate două trenuri Talgo, cu 38 milioane euro, fiecare tren având nouă vagoane. Prima a fost linia ce lega capitala de Samarkand, orașul unde se află mormântul lui Timur Lenk (Tamerlan), iar a doua lega Samarkandul de Buhara, orașul celebru pentru monumentele islamice.

În 2015 uzbecii au comandat alte două trenuri de câte 11 vagoane, iar acele trenuri Talgo au sosit în 2017.

Căile ferate din Uzbekistan au comandat în 2019 alte două noi trenuri de mare viteză de la Talgo, ca parte a unui contract de 57 milioane euro. Trenurile au ajuns în țară în toamna lui 2021 după ce au parcurs 8.200 km din Spania până în Uzbekistan: au venit pe vapor de la Bilbao la St Petersburg, iar de acolo pe liniile ferate. Contractul include și patru vagoane care să fie adăugate la cele două trenuri de câte nouă, astfel încât și ele să aibă 11 fiecare.

De la Tașkent la Samarkand sunt 356 km, iar trenurile de mare viteză fac două ore și opt minute, față de trei ore și jumătate cât dura călătoria înainte de aducerea trenurilor Talgo.

Între Tașkent și Buhara, via Samarkand, sunt 605 km, iar trenurile de mare viteză fac 3 ore și 45 de minute. Trenurile convenționale de noapte fac 9 ore.

Tașkent – Samarkand 356 km – două ore și 8 minute

Samarkand – Qarshi 157 km o oră și 4 minute

Karshi – Kitab 122 km 55 de minute

Samarkand – Navoi 156 km 52 de minute

Navoi – Buhara 93 km 36 de minute

Un element important este că, datorită reliefului ce nu a pus mari dificultăți, costurile cu modernizarea liniei nu au fost atât de mari. De exemplu, pentru cei 253 km dintre Samarkand și Buhara costurile au fost de 400 milioane dolari. Trenurile rulează pe aceleași linii pe care merg și trenurile convenționale, mult mai lente, iar acest lucru a ținut costurile la un nivel scăzut. În plus, vitezele maxime sunt atinse pe porțiuni scurte, dar trenurile Talgo merg în majoritatea timpului cu viteze între 160 și 180 km/h.

Cum este rețeaua uzbekă

Uzbekistanul are 34 de milioane de locuitori, iar țara asiatică are pe teritoriul său două superbe orașe de pe Drumul Mătăsii: Samarkand și Buhara. Țara este celebră și pentru dictatorul Karimov care a condus statul timp de 27 de ani, până la moartea sa, în 2016.

Țara are peste 4.000 km de cale ferată, dar autoritarul Karimov a avut acum mai bine de 15 ani o idee ambițioasă; să lanseze trenuri de mare viteză între cele mai mari orașe ale țării. Până atunci, în rețeaua feroviară uzbecă vitezele medii erau de 50-60 km/h și rar trenurile atingeau 100 km/h. Totul avea să se schimbe.

Trenurile ajută și turismul, țara fiind vizitată înainte de pandemie de 4 milioane de oameni/an care vin în orașele Samarkand, Buhara și Khiva pentru a vizita moscheile, bazarurile și alte obiective istorice. Într-o zonă unde trenurile merg cu 50-60 km/h în medie, garniturile Talgo ce rulează cu 150 km/h reprezintă o minune.

Înainte de pandemie existau tremuri directe de foarte lung parcurs între Tașkent și Moscova (peste 3.000 km(, Nur Sultan (Kazahstan, 1.700 km) și Novosibirsk (2.600 km), Almaty (1.000 km).

Uzbekistanul este cel mai mare stat islamic din Asia Centrală, dar nu este o țară cu nivel de trai ridicat, PIB-ul mediu pe locuitor, de 1.800 dolari, fiind de cinci ori nai mic decât al Kazahstanului (țara care o duce cel mai bine în regiune, dar care a fost afectată recent de tulburări grave).

Țara a devenit independentă în 1991 și 25 de ani a fost condusă cu ”mână de fier” de Islam Karimov, care a murit în 2016 șl a fost înlocuit de Shavkat Mirziyoyev, cel care i-a fost prim ministru timp de 13 ani.

Cea mai ”neagră” zi din istoria recentă a țării a fost pe 13 mai 2005 când autoritățile au reprimat violent o manifestație în orașul Andijan și cel puțin 200 de oameni au murit, alte estimări arătând că numărul victimelor ar fi depășit 500 sau chiar 1.000. Occidentul a rupt câțiva ani relațiile cu statul central-asiatic și ”dezghețul” s-a simțit abia după 2011.