Viața familiei după divorț: cum îi spuneți copilului că divorțați și cum îl ajutați să se adapteze. Ghid pe vârste

Vestea că părinții divorțează afectează într-un fel un copil de doi ani față de unul de 10 ani. Află cum se comunică o astfel de veste unui copil și cum trebuie gestionate provocările care urmează.

Divorțul prin ochii copiilor nu e ușor de privit, iar modul greșit în care părinții aleg să rupă relația îi afectează puternic, atenționează Ramona Ivan, psihoterapeut de familie și cuplu. În plus, adulții văd situații complexe atunci vine vorba despre un divorț. Pe copii, în schimb, mai ales pe cei mici, îi interesează lucruri mult mai simple, cum ar fi „el cu cine rămâne?” sau „la cine va rămâne pisica?” Dacă înțelegem nivelul lor de dezvoltare la momentul divorțului, o să-i putem ajuta să se adapteze la realitatea divorțului. Explicăm pe vârste ce ar trebui să facă părinții pentru a nu provoca suferințe ce pot fi evitate celor mici.

Cum să vorbiți cu micuții de 0-5 ani despre divorț

Idee de bază: având o capacitate cognitivă limitată la această vârstă, copiii mici și preșcolarii (0-5 ani) au nevoie să-și regăsească rutinele cu care au fost obișnuiți, chiar și după divorțul părinților.

Nivelul lor de dezvoltare: este încă limitat. Astfel, trebuie să aveți în vedere că bebelușii și copiii mici sunt dependenți de părinții sau îngrijitorii lor. În plus, ei nu au capacitatea de a înțelege evenimente complexe ori de a anticipa situații. Preșcolarii încep să dezvolte o oarecare independență, dar sunt încă dependenți de părinți. Pentru ei, lumea se învârte încă în jurul lor, nu disting între cauză și efect, nu știu ce este acela viitor. Nu fac deosebirea dintre fantezie și realitate de cele mai multe ori. Au o mulțime de sentimente, dar o capacitate limitată de a vorbi despre ele.

Cum îi ajuți să treacă peste divorț: Fiind acolo pentru ei, oricând au nevoie, chiar dacă în case diferite. Pentru bebeluși și copii mici trebuie păstrată rutina cu care au fost obișnuiți deja (mese, joacă, baie, culcare). Copiii mai mari au nevoie de explicații simple și concrete. Dacă tatăl este cel care se mută din casă, mai degrabă vor gândi că „tata m-a părăsit”, decât „tata a părăsit-o pe mami”. Explicați-le simplu: care părinte se va muta, unde vor locui copiii, cine va avea grijă de ei și cât, cât de des îl vor putea vedea pe părintele care se mută. Vor pune întrebări. Oferiți răspunsuri scurte. Îndemnați-i să pună întrebări și răspundeți-le de fiecare dată. Nu vă așteptați să înțeleagă totul dintr-o primă discuție.

Ce trebuie să urmăriți: Semnele de suferință la preșcolari includ frica, furia sau instabilitatea emoțională, care pot fi exprimate indirect prin dorința de a nu mai pleca de lângă părintele care a rămas cu ei, anxietate, plâns sau stări constante de iritabilitate. Preșcolarii pot manifesta întârzieri sau regresii în dezvoltare. Spre exemplu, copiii care dormeau toată noaptea ar putea începe să se trezească mai des.

Cum să vorbiți cu copiii de 6-11 ani despre divorț

Idee de bază: pentru că înțeleg un pic mai mult și pot să și vorbească despre sentimente, la această vârstă (6-11 ani) trebuie să încercați să le liniștiți temerile.

Nivelul lor de dezvoltare: până pe la 8 ani, înțeleg deja mai multe despre sentimente, viziunea lor despre lumea din jur se lărgește și sunt mai puțin egocentrici. Dar au o înțelegere limitată asupra circumstanțelor complexe, cum ar fi divorțul. Merg la școală, au prieteni și o imagine socială pe care nu și-o pot încă explica. De la 9 la 11 ani, aceste relații din afara familiei sunt mai dezvoltate. Prietenii, profesorii, antrenorii devin parte din viața lor. Tind să vadă lucrurile în alb și negru și pot atribui vina unuia dintre părinți pentru divorț.

Cum îi ajuți să treacă peste divorț: rutinele rămân încă importante. Copiii de 9-11 ani pot vorbi despre ceea ce simt, însă s-ar putea să nu-și dorească. Abordarea indirectă a subiectului poate ajuta. A spune: „Unii copii se simt triști, speriați sau chiar furioși atunci când părinții lor divorțează” este mai puțin amenințător decât a întreba direct: „Te simți trist?”. Unii copii vor începe să facă „demersuri” de a-i împăca pe părinții despărțiți. Va trebui să vorbiți mult cu ei pentru a-i ajuta să-și înțeleagă sentimentele. Dar și să înțeleagă că acestea sunt decizii ale adulților pe care nu ei le-au cauzat și nu ei le pot influența.

Ce trebuie să urmăriți: copiii de vârstă școlară își pot arăta suferința prin frică, anxietate, furie sau tristețe. Unii pot arăta semne clare de dor față de părintele absent.

Cum să vorbiți cu copiii de 12-14 ani despre divorț

Idee de bază: comunicarea continuă cu copiii după divorț este, pe de o parte, cel mai greu de obținut, pe de altă parte, singura șansă de a ține problemele emoționale ale copiilor sub control.

Nivelul lor de dezvoltare: la această vârstă, copiii, preadolescenți deja, au o capacitate mai mare de a înțelege problemele legate de divorț, de a lua parte la discuții și de a pune întrebări pentru a înțelege. Tot acum, apare și dorința de mai multă independență, dar și punerea la îndoială a autorității părintești.

Cum îi ajuți să treacă peste divorț: mențineți comunicarea deschisă. Acest lucru vă poate ajuta să descoperiți din timp problemele emoționale ale copiilor. Majoritatea copiilor la această vârstă au încă multă nevoie să simtă conexiunea cu părinții lor. Când se închid în ei, acest lucru denotă, de cele mai multe ori, dorința lor de a-și testa părinții dacă le pasă cu adevărat de ei. Continuați să vorbiți cu ei, chiar dacă par să vă îndepărteze!

Ce trebuie să urmăriți: dacă starea lor de spirit, comportamentul lor a suferit o schimbare după divorț. Pentru că este destul de greu să evaluezi cât de mult influențează un divorț stările unui preadolescent, care se poate transforma într-un irascibil și poate acumula furie și din pricina transformărilor pe care le aduce vârsta.

3 lucruri care ajută la supraviețuirea după divorț

Divorțul poate fi o experiență esențială pentru copii, uneori schimbând traiectoria vieții lor. De fapt, din perspectiva copilului, divorțul reprezintă o pierdere a stabilității și, mai important, o pierdere a unei familii unite. În consecință, nu este surprinzător faptul că un divorț poate provoca o serie de răspunsuri emoționale la copii, de la furie și frustrare la anxietate și tristețe.

Cercetările arată că trei factori ajută copiii de orice vârstă să se adapteze după divorț:

1. să aibă o relație puternică cu ambii părinți (atunci când este posibil și când copilul o dorește);

2. părinții să rămână părinți în continuare, indiferent de vârsta copiilor;

3. să fie expuși la cât mai puțin conflicte.

Un divorț (sau o separare) este destul de greu de trăit, cu atât mai mult atunci când sunt implicați și copii. Însă divorțul nu trebuie privit ca un sfârșit. Poate fi sfârșitul unor uniuni nefericite și, în cele din urmă, poate deveni cea mai bună soluție pentru o familie. Iubirea sinceră și necondiționată pentru copii, comunicarea (nu doar despre divorț), asigurarea și reasigurarea copiilor că totul va fi bine, și sprijinul vostru, al amândurora, îi vor ajuta să se adapteze la viața după divorț.

Sursa foto: Dreamstime.com