VIDEO AUDIO George Ivascu, directorul Teatrului Metropolis: Absolventii de teatru nu au unde sa lucreze din cauza ca la noi s-au furat toate terenurile, casele, spatiile unde puteam sa facem locuri de cultura. La Sofia sau Budapesta "7 seri" e cat "Pagini Aurii"

George Ivascu, directorul Teatrului Metropolis, primul teatru de proiecte din Romania, s-a aflat in redactia HotNews si a discutat online cu cititorii despre succesul primului teatru de proiecte din Romania, despre intoarcerea romanilor in salile de teatru, despre situatia culturii si nivelul divertismentului in Romania.

• Intalnirea s-a incheiat

• Nota redactiei: Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.

Intalnirea a fost urmata de un interviu inregistrat in Studioul HotNews.ro

Descarca interviul in format MP3

Fragmente din interviu

• George Ivascu despre succesul Teatrului Metropolis: Am promis ca voi face tot ceea ce nu-mi place sa vad in celelalte teatre, si de aceea am incercat sa nu calc in strachini. Am ales in primul rand, ca prima formula, daca vreti fara a avea o experienta manageriala initiala, am pornit cu mentalitatea de chelner: clientul nostru, stapanul nostru. Si atunci am preferat sa respect in primul rand publicul si dupa aceea sa vad ce se intampla.
• George Ivascu despre intoarcerea publicului la teatru: Cu siguranta, realitatea este din ce in ce mai neplacuta, ca sa nu zic neaparat nefericita, si atunci oamenii au nevoie de povesti, oamenii s-au intors la povesti. Ei nu s-au intors la teatru la orice tampenie, la orice experiment care ii face sa nu inteleaga nimic si sa plece la pauza, s-au intors la teatrul de calitate, s-au intors la povesti, s-au intors la calitatea emotiei, a lacrimii aleia netrucate, ca in telenovele, cand ii pune glicerina actritei. La teatru, actrita care plange pe scena chiar plange pe bune, sub ochii tai. De aceea oamenii s-au intors la autenticitate, nu mai vor playback-uri, nu mai vor faking-uri, nu mai vor minciuna, vor o ora macar de adevar, o ora in care sa depasesti criza comunicatiei, sa ajunga intr-o sala in care sa se nasca comunicarea, pentru ca exista trei niveluri: comunicatia, comunicarea si cuminecarea.
• George Ivascu despre diverstismentul promovat de televiziuni: E o mentalitate gresita: ei au impresia ca sunt prosti si multi, multi da prosti. Si atunci ei se adreseaza multimilor proaste, dar, din fericire pentru noi, a cam trecut mirajul noului capitalism, a atractiei ispitei, si oamenii au inceput usor-usor sa se intoarca asupra lor, asupra sufletului lor, nu mai poti minti atat de usor cu televizorul, cum se spunea: „Am mintit poporul cu televizorul”. Si atunci, usor-usor, oamenii au inceput sa se gandeasca, in primul rand, la ce faci in cele 365 de zile ale anului. Ok, stai in fata televizorului 365 de zile si butonezi telecomanda, bravo. Si incepi sa vezi cam aceeasi minciuna in alte formule. Si a inceput omul sa aiba putina grija si de el. Sa spune: in astea 365 de zile nu pot sa-mi ofer acest cadou? De-aia nu cred in spectatorii care spune: „Domne, n-am mai fost la teatru de ani de zile. N-am timp.” Nu exista sa n-ai timp doua ore in 365 de zile. Este doar o minciuna si o motivare a faptului ca, de fapt, ceva din tine l-ai lasat uitat acolo, intr-un colt pe etajera. Si de-aia cred ca au inceput oamenii sa mearga la teatru, pentru ca, dupa 20 de ani de la Revolutie, pana la urma tentatia asta de a fi capitalist, de a acumula tot felul de capitaluri, s-a demonstrat ca nu-ti aduce si fericirea. Pana la urma, lucrul pe care il faci in cel mai bun caz e ca in loc de o casa ai doua, in loc de o masina ai trei, in loc de un ceas ai o suta, dar tu, pentru tine, vorba lui Pirandello: Cine esti tu? Ce se uai facut tu pentru tine? Si de-aia mirajul asta al faptului ca tinerii de acum, nu ca noi, care am prins si epoca uniformelor si matricolelor, tinerii de acum, neavand acest reper al magazinelor pline, pentru ca nu il au nici pe cel al magazinelor goale, s-au nascut deja cu ce inseamna laptop-uri si atunci ei nu sunt atrasi neaparat de chestiunea asta. Acum, telefonul mobil a devenit un instrument. Nu mai spui: „Mama, a aparut telefonul mobil, mi-am luat telefon mobil”. De aceea tinerii se indreapta catre autocunostere, pentru ca sistemul educational este atat de „la pamant”, incat tinerii nu mai au modele, n-au repere. Si atunci – bineinteles, ma refer la copiii isteti – ei cauta undeva instinctiv, chiar daca parintii nu-i indruma la teatru, sau profesorii le spun ca e o tampenie sa mearga la teatru, cum am auzit deseori, atunci ei, intuitiv, undeva simt nevoia sa isi caute niste modele si niste repere reale, si nu fictive, nu cele impuse cu forta de televiziuni, de tot felul de ziare. Pana la urma, tinerii nu ii mai cred si se vor ineca in propria minciuna.
• George Ivascu despre sansele de a se investi mai multi bani in cultura: Eu cred ca da, pentru ca, pana la urma, si politicienii tineri au ajuns sa fie niste politicieni maturi, adica au ajuns sa aiba si ei copii, au inceput sa se gandeasca la viitor. Daca pana acum se gandeau la buzunarul propriu si la pozitia personala, de acum incep sa isi dea seama ca nu au unde sa isi mai duca copiii sau nepotii. Si macar din teama de a nu-si pierde identitatea, de a nu deveni copii trogloditi pur si simplu, zic: „Noi trebuie sa facem ceva”. Si cred ca asta e sansa: ca dupa 20 de ani, in care fiecare s-a pozitionat intr-un fel sau altul in aceasta ierarhie a piramidelor de diverse categorii, si atunci, usor-usor, se gandesc la viitor, nu mai la prezentul crunt. Plus de asta, se intampla ceva: uitati-va ca tot romanul migreaza pe litoralul bulgaresc, nu e ok. Vorbeam cu cineva si, sunt convins ca am si perfecta dreptate, nu pentru ca imi doresc sa am dreptate, dar daca as lega acum la ochi orice individ, si l-as duce intr-o alta capitala de tara, in orice capitala, iti dai seama de gradul de civilizatie dupa cum se respecta regula de circulatie. Daca il duci pe un individ legat la ochi in tarile civilizate si il dezlegi, fara sa ii spui ce capitala e, el va sti ca nu e in Bucuresti, asta e evident. Pentru ca noi nu mai respectam regula de circulatie. La noi, a fi smecher inseamna sa spui: „Si ce daca e ? Eu sunt smecher. Si ce e rosul? Rosul e pentru prosti. La mine totu-i verde.” Aceasta mentalitate face ca, cat de cat, si politicienii, sau oamenii care au un cuvant de spus, nu neaparat lideri de opinie, usor-usor sa-si dea seama ca-i cam groasa. Cam groasa, pentru ca, pana la urma, daca n-ai de gand sa emigrezi din tara, atunci zici: „Macar sa nu mai imi fie frica sa umblu prin bezna strazilor in cartierul in care locuiesc. Macar atat”. E o chestie de bun-simt, de normalitate, nimic mai mult. Si cred ca reintoarcerea omului catre cultura e primul semn de normalitate.
• George Ivascu despre UNATC vs. facultatile particulare: Nu e foarte relevant daca un absolvent de teatru are diploma de la UNATC sau de la o facultate particulara. Sunt actori care au absolvit scoli particulare sau de stat care, pana la urma, isi joaca propria lor carte, ducandu-se la auditii. Orice regizor nu este atat de egoist incat, daca acel actor e cel care trebuie sa il joace pe Hamlet, sa se mai uite la diploma. Se uita in primul rand la nevoia lui, ca regizor, ca el sa indeplineasca toate cerintele rolului pe care vrea sa il faca. Omul se gandeste la produsul lui mai mult decat la diploma. Dar intr-adevar, e un pic, nu pot sa spun, pentru ca n-am lucrat in sistemul particular de invatamant, dar e un pic neplacut sa stii ca niste oameni dau bani si dupa aceea nu le foloseste la nimic, sau ca e riscant pentru mine sa ma duc la un medic care a terminat invatamant la distanta si habar n-are care e molarul si premolarul, pentru ca e riscant pentru dintii mei, nu de altceva. Ma refer la niste domenii vulnerabile, cum e medicina, cum e arhitectura, totusi n-ai multi bani, dar zici: prima casa. Si prima casa, stai tu, ca Atlas, si tii acoperisul. Nu e ok. Risti prea mult.
• Facultatile de teatru, cu tot cu cele particulare, scot intr-adevar un numar mare de absolventi,  dar inca o data fac apel la urmatoarea chestiune: Va rog eu frumos, haideti sa ne uitam putin la nefericitele tari socialiste, cum am fost si noi, respectiv: Sofia, Varsovia, Praga si Budapesta. O sa vedeti cate expozitii exista, o sa vedeti ca „7 seri” al lor e cat „Pagini Aurii”. O sa vedeti cate sali de concerte exista, cate teatre. La noi oamenii au furat toate terenurile, toate casele, toate spatiile in care puteam sa facem locuri de cultura, locuri in care tinerii artisti sa se poata manifesta. Haideti sa devenim turisti in propria noastra tara, in primul rand si de-abia dupa aceea sa plecam. Asta este politica, daca vreti coerenta, care lipseste. Eu cred ca problema nu este ca sunt multi absolventi de teatru, si in Budapesta sunt la fel de multi. Diferenta este ca la ei, prin spatii, prin nenumaratele evenimente si manifestari, ei pot absorbi tot felul de zone creative. Uitati-va si la filme, se fac tot felul de scurt-metraje cu tematica. Eu am si propus asta: de ce nu facem un festival al municipiului Bucuresti, in care tinerii sa aiba posibilitatea sa participe la un concurs in care sa filmeze Bucurestiul de altadata, Bucurestiul in viitor, tot felul de teme deschise. Putem face un festival pe tema asta. Ne vrem Capitala europeana.
• George Ivascu marturiseste ca a avut studenti care, dupa facultate, au fost nevoiti sa renunte la teatru: Piata muncii, in domeniul artistic, este foarte anchilozata, nu e deschisa, nu ai mai multe posibilitati. Sunt 14 teatre si cam asta-i tot. 14 teatre care au 30 de actori angajati, pe viata, si s-a pus punct. De aici si necesitatea acestui teatru de proiecte, ca prim loc in care ai o idee, vii, participi, iti lasi proiectul, ala este analizat, e finantat ulterior, asta e normalitatea. E ciudat. Operam cu mecanisme comuniste, toata lumea la gramada, si vrem sa facem capitalism. Dar nu se mai poate. De aici si schizofrenia societatii in care traim. E o ruptura intre ce ne dorim sa se intample in viitor si frica cu care actionam, aproape ca melcul, ca racul. Eu rad de innebunesc cand imi amintesc ca in copilarie, in tineretea mea, ne uitam la programele bulgaresti, aveam programe bulgaresti pentru ca nu aveam ce sa vedem la romani. Acum, am ajuns sa prindem toti turismul bulgaresc. E acelasi lucru, am ajuns exact in anii ’80.
• George Ivascu despre cat de afectate sunt teatrele pe timp de criza: Comisia de Cultura a Capitalei, care conduce destinele culturii in Bucuresti, au fost – cand zic foarte generosi, e adevarat intr-un moment de criza, dar au fost foarte intelegatori, incat nu mai e nevoie decat de initiativa managerului: vino, fa proiecte, depune. Uite, eu am un gand, vreau sa fac un festival, si ei sustin lucrurile astea. Intr-o perioada de criza, nu trebuie sa ceri bani ca sa ii cheltuiesti aiurea, pe lucruri de la care iti pleaca publicul la pauza, pentru ca nu e ok. Eu cred ca, daca fiecare, la locul nostru de munca, ne-am gandi ca suntem angajati, nu salariati, asta e diferenta. Salariatii spun: Cand iau salariul? Pe 12. Pai nu fac nimic, ca tot il iau pe 12. cel care se angajeaza spune: ma angajez sa fac treaba asta. Asta e diferenta de nmentalitate, intre salariat si angajat.Vrem sa avem capitalism cu mentalitate de socialisti.

A fost o vedeta inca de la ineput, fiind premiat inca de la debut. A avut zeci de roluri in teatru, peste 100 la teatrul radiofonic, filme de lung metraj si televiziune. La 40 de ani, a avut parte de intalnirea cu ceea ce numeste cel mai important rol din viata: construirea unui teatru – Teatrul Metropolis, primul teatru de proiecte din Romania. George Ivascu, directorul Teatrului Metropolis, primul teatru de proiecte din Romania, se va afla joi, de la ora 11:00, in redactia HotNews pentru a discuta online despre succesul primului teatru de proiecte din Romania, despre intoarcerea romanilor in salile de teatru, despre situatia culturii si nivelul divertismentului in Romania.