VIDEO Cronica de film: Drumul spre foaia alba de hartie al lui Claudiu Crulic

Documentarul de animatie al Ancai Damian ii face dreptate romanului mort in 2008 intr-o inchisoare din Cracovia, la capatul unei greve a foamei prin care a incercat sa-si sustina nevinovatia pentru furtul de care fusese acuzat. Filmul intra in 21 octombrie in salile romanesti, dupa ce a fost premiat la Locarno si Varsovia, si selectionat la o sumedenie de festivaluri. El e remarcabil din toate punctele de vedere.

Ideea unui documentar de animatie nu e noua. Lungmetraje ca „Persepolis” sau „Waltz with Bashir”, selectionate si premiate in competitiile unor mari festivaluri, au demonstrat ca evenimente reale infasurate in imagini animate pot avea un impact cu totul diferit de un documentar clasic.

Situate, de fapt, intre documentar si fictiune, aceste filme au ca principala provocare modul prin care partea vizuala poate ilustra povestea şi prezenta realitatea in alta „paradigma” decat ar face-o niste imagini filmate. De aici provocarea alegerii acelei tehnici de animatie care sa fie in stare nu doar sa-l seduca pe spectator, dar si sa-l tina atent in jur de o ora si jumatate.

„Crulic – Drumul spre dincolo” (poate ca titlul simplu, „Crulic”, ar fi fost mai bun, dar Anca Damian spune ca a preferat sa-l lungeasca deoarece „crulic” inseamna in poloneza „iepure”) si-a asumat din start mai multe riscuri.

Anul trecut, povesteste Anca Damian, cand Hotnews.ro a postat un fragment de cinci minute din filmul care era inca in lucru, numarul de vizualizari si reactiile provocate in randul cititorilor i-au dat ei si echipei de animatori de la Studioul DSG (www.dsg.ro) mult entuziasm.

„Multi dintre cei carora le aratasem cele cinci minute, spune azi Anca Damian pentru HotNews.ro, m-au intrebat cum vom sustine partea tragi-comica intreg filmul”, iar Dan Panaitescu, miezul miezului (!) creativ al echipei de animatori, recunoaste: „Atunci cand am vazut pentru prima oara majoritatea scenelor cap-coada aveam ceva emotii, ma intrebam daca nu e prea mult.”

Filmul se deschide in cheie tragi-comica, cu un Vlad Ivanov demarand pe un ton glumet cumplita poveste a tanarului din Dorohoi: „Tat poate sa inceapa cu un telefon. Cel ce se prezinta ca fiind consulul Romaniei la Varsovia ii cere domnului Leontescu, adica lu’ unchi-meu, sa confirme inrudirea cu Claudiu Crulic, adica cu mine, dupa care il înstiinteaza ca eu… is mort” si continua pe o muchie foarte subtire.

Dar momentele povestii, asociate adesea unor tehnici de animatie anume, fac ca partea comica sa se resoarba pe nesimtite, iar cand Claudiu Crulic e arestat pe nedrept, in 11 septembrie 2007, sa nu mai revina la tragic-comic decat pentru o reclama grotesca a inchisorii unde romanul avea sa-si petreaca intreg calvarul.

Ce bine ca Anca Damian a renuntat la varianta initiala, aceea a unei docu-drame in care un actor sa fie un fel de alter ego al sau! Aceasta optiune se datorase, probabil, faptului ca munca sa de documentare a fost lunga si tenace, lovindu-se de lipsa de cooperare atat a autoritatilor poloneze (pana cand regizoarea a gasit un coproducator polonez si sprijinul Institutului Polonez de Film) cat si a celor din Romania.

Obtinand sprijin polonez, regizoarea a avut acces la dosarul lui Claudiu Crulic. La intalnirea cu presa din 19 octombrie, Anca Damian a spus ca multe din lucrurile pe care le stie din dosar n-au mai intrat in film. De pilda, faptul ca din fotografia celui care scosese bani de pe cardurile furate de la judecatorul polonez in iulie 2007 se vedea ca acesta nu e Claudiu Crulic.

Sau faptul ca ADN-ul de pe carduri nu corespundea cu cel al romanului. (lipsa lor din film s-ar datora poate dorintei marturisite a regizoarei de a nu face un film-ancheta, cat si faptul ca procesul celor trei medici acuzati de moartea romanului nu s-a terminat.).

Vazand si filmul devine limpede chiar si pentru cineva nefamiliariat cu acest caz ca romanul a picat tap ispasitor (mai fusese suspect anterior in alt caz de furt) pentru ca era nevoie ca pradarea acelui judecator polonez din iulie 2007 sa-si gaseasca repede vinovatul.

Pe ecran, povestea lui Claudiu Crulic incepe ca o snoava care se intuneca tot mai mult. Tonul ludic, suprarealist dat de colajele de fotografii (s-au folosit multe fotografii, documente si obiecte originale), te face sa intelegi cate ceva despre viata acestui tanar invatat de mic sa se descurce singur.

Cand se deschide capitolul Inchisoarea, atmosfera devine kafkiana, iar lupta eroului cu birocratia unui sistem judiciar si cu lipsa de umanitate a acestuia il transforma intr-o victima si(n)gura.

Vizual, cu cat efectele grevei foamei se accentueaza, cu atat eroul devine mai transparent, corpul lui se transforma in linii tot mai simple. E ca o umbra peste pat. Timeline-ul filmului, care s-a situat intre storyboard si realizarea propriu-zisa, da un foarte bun ritm interior filmului, astfel incat coborarea spre moarte a eroului (de care spectatorul a apucat sa se ataseze), devine foarte empatica.

Dovada cea mai simpla ca filmul a reusit e faptul ca, desi e opera de animatie si prelucreaza elemente de realitate, te face sa-ti pese de Claudiu Crulic. Animatorii au lucrat cu atata discretie incat e suficient un element foarte mic de realitate intr-un cadru pentru a-l transfigura.

Echipa de la Studioul DSG, formata din Dan Panaitescu, Raluca Popa, Dragos Stefan, Roxana Bentu si Tuliu Oltean, a facut minuni pe partea vizuala, valorificand tot ce a adus Anca Damian in privinta documentatiei si venind cu solutii creative care fac acum sa fie aproape imposibil de dezlipit imaginea de continut.

Realizatorii au decis sa aiba un colaj de tehnici in locul unei singure tehnici care ar fi adus fluiditate. Dan Panaitescu, pentru HotNews.ro: “Decizia pe care o aveam de luat era legata de abordarea generala, daca vrem ca filmul sa aiba un look unitar cap-coada sau mergem pe varianta pe care am mers pana la urma – colaj de tehnici. Prima varianta ar fi ridicat mai multe probleme.

Un look unitar se preteaza poate mai bine unui lungmetraj de animatie. Nu intamplator, Disney sau alte mari studiouri pastreaza un stil destul de vizual, de curat si de cursiv. Noi am mers pe varianta de colaj de tehnici, al carui avantaj e ca pastreaza un stil vizual spectaculos de la un capat la altul si nu ramane pe un singur stil care, nefiind Disney, ar fi putut fi obositor pentru spectatori.”

Colegul sau, Dragos Stefan, il completeaza: “Echipa a fost compusa dintr-un numar mic de oameni, in care a fost un nucleu care s-a ocupat de look si de art direction. Indiferent de tehnicile care au fost folosite (animatie in linie sau bucati in 3D sau animatie cut-out, decupata si articulata), vizualurile au fost realizate in principiu de doi oameni – Dan Panaitescu si Raluca Popa.”

Spre deosebire de „Persepolis” si de „Waltz with Bashir”, „Crulic” nu foloseste o singura tehnica de la inceput si pana la sfarsit, dar nici nu pare inegal sau eclectic. Tot ce era in plus a fost lasat deoparte, iar montajul lui Catalin Cristutiu are respiratia de care avea nevoie.

Nefericita e, insa, optiunea pentru un comentariu din off rostit in engleza de la un anumit moment dat incolo de un comentator impersonal, comentariu care dezechilibreaza logic si emotional filmul.

„Prima varianta era fara narator, dar mi-am dat seama ca nu pot sustine perioada cand el se apropia de moarte. Aceasta devenea foarte subtire si nu doream sa dau informatia din hartii”, a explicat Anca Damian pentru HotNews.ro. Schimbarea perspectivei de la Crulic la naratorul englez diminueaza impactul. Un sfarsit exclusiv din punctul de vedere al eroului care, de slabiciune (avea glicemie 0 cand a murit) nu mai putea vorbi, ci doar respira tot mai stins, ar fi fost mult mai empatic (si mai logic).

Montajul de sunet (facut in Polonia) si muzica lui Piotr Dziubek (cu doua teme principale- tema povestii si tema eroului) se impletesc foarte bine cu imaginea si textul, iar vocea lui Vlad Ivanov insufleteste personajul. (Ca un amanunt de bucatarie, coloana vertebrala a filmului a fost textul interpretat de Vlad Ivanov, imaginile s-au facut pe baza lui.).

„Nimeni nu l-a omorat pe Crulic folosind un pistol sau un cutit, dar toti l-au omorat prin telefoane, hartii si mici gesturi”, spune azi Anca Damian, iar filmul ii face postum dreptate celui care a murit fara ca nimeni sa vrea sa-l asculte.

Filmul are o cariera festivaliera foarte buna. Numai in octombrie participa la 15 festivaluri, iar in noiembrie la 11. In decembrie intra in salile din Polonia, iar agentul de vanzari – firma franceza Wide Management, a inceput deja sa-l vanda.

In Polonia, a spus Anca Damian la conferinta de presa, primirea e unanim pozitiva: „Desi e o coproductie romano-poloneza, cu participare romaneasca in proportie de 75%, polonezii se lauda cu el de parca ar fi filmul lor”. Pentru Polonia s-a facut o varianta de limba in care Vlad Ivanov e dublat de popularul actor Maciej Stuhr. „L-ati pus pe Maciej Stuhr ca sa-i iubim mai mult pe romani?”, ar fi fost intrebata Anca Damian.

Cazul Crulic

Pe 11 septembrie 2007, un tanar de 33 de ani din Dorohoi, e arestat in Polonia pentru un prezumtiv furt. Pe 11 iulie 2007, la Cracovia fusese furat un portofel care apartinea unui important judecator polonez si in aceeasi zi fusesera efectuate doua retrageri de pe cartile de credit, in valoare totala de 500 euro. Acuzat in prealabil de un alt furt, Claudiu Crulic e arestat dus la inchisoarea Krakow Detention Center Custody.

Crulic declara ca in ziua furtului a fost in Italia. Biletul de autobuz si dosarul in care a fost tinuta evidenta numelor pasagerilor ii confirma nevinovatia. In ciuda declaratiilor si probelor ulterioare care aratau ca, la data jafului, el nu se mai afla in capitala Poloniei ci in Italia, nu este eliberat.

Neavand la dispozitie nicio alta arma pentru a lupta impotriva nedreptatii, Crulic se foloseşte de singura pe care o are la indemana – propriul corp. Din ziua in care e arestat, hotaraste sa inceapa greva foamei. Solicita o intrevedere cu un reprezentant al Consulatului Roman si schimbarea avocatului. Consulul roman ii raspunde in scris, sfatuindu-l sa aiba incredere in justitia poloneza.

La inceputul lui decembrie 2007, detentia ii e prelungita cu trei luni. In primele zile ale lui 2008, conditia sa e deja foarte precara. Autoritatile romane si poloneze incep sa se sesizeze dupa patru luni de la punerea sa sub arest, cand, luand nota de starea grava in care se afla, dispun hranirea lui fortata. Un ac ii perforeaza insa pleura, ducand la complicatii medicale. Tribunalul decide sa-l elibereze pe Crulic pentru a putea fi tratat intr-un spital de civili. Are atrofie a muschilor si tesuturilor si sufera de pneumotorax (patrundere a aerului în cavitatea pleurala, datorita perforarii plamanului sau a peretelui toracic). Moare dupa 16 ore.

In urma tragediei, Adrian Cioroianu, Ministrul de Externe al Romaniei la vremea respectiva, si-a prezentat demisia, ambasadorul si consulul Romaniei la Varsovia au fost rechemati in timp ce, in Polonia, trei doctori sunt inca judecati.

„Crulic – Drumul spre dincolo” – regia Anca Damian, animatie: Dan Panaitescu, Raluca Popa, Dragos Stefan, Roxana Bentu si Tuliu Oltean. Voci: Vlad Ivanov, Jamie Sives. Premiera romaneasca – 21 octombrie 2011.