VIDEO FOTOGALERIE Boban si Marko Markovic au concertat la Sala Palatului: Ziua in care s-a vorbit o singura limba – muzica

Miercuri seara, Sala Palatului ne-a aratat adevaratele efecte ale globalizarii. Vreme de doua ore, Boban & Marko Markovic Orchestra, vazuta de multi ca cea mai buna formatie din Serbia, si Relu Balkan & Band au adus in Capitala piese tiganesti, sarbesti si evreiesti. Clarinetul si trompeta au incantat un public din care nu au lipsit rockeri, raperi, manelisti, studenti de culoare si chiar femei insarcinate.

La ora 20:25, Sala Palatului este gata de concert, astfel ca nu mai putin de 15 persoane urca pe scena, intr-o adevarata „babilonie” de instrumente: un basist, un chitarist, doi percutionisti, sapte suflatori, doi „clapari”, dar si doua fete la vioara.

Virtuozitatea instrumentistilor este inca de la inceput umbrita de vestimentatia sumara a fetelor de pe scena: „Criza mare, si-au facut fuste din cravata”, se amuza unul dintre vecinii de rand. Poate tot din cauza asta intreaba nedumerit catre prietenul sau: „Care-i tatal si care-i fiul?” Misterul este elucidat abia dupa cateva piese, cand clarinetistul face prezentarile: „Buna seara! Bine ati venit. Noi suntem Relu Balkan & Band. O sa va mai cantam cateva piese frumoase.”

FOTOGALERIE Relu Balkan Foto:Bety Blagu/HotNews.ro

Multe minti s-au luminat dupa aceasta prezentare. A, deci nu Boban si Marko Markovic canta acuma, ci Relu Balkan & Band! Pe numele sau adevarat Mirea Aurel, Relu Balkan si trupa sa deschis concertul din aceasta seara, aducand folclorul balcanic pe scena Salii Palatului.

Nu putini sunt cei care au facut confuzia intre cele doua trupe ale serii, dovada ca blitz-urile au „tacut” subit, asteptand venirea sarbilor. Si pe nedrept, caci pe scena se afla un specialist al clarinetului. De altfel, Relu Balkan se poate mandri ca a cantat alaturi de Ivo Papasof – cel mai mare clarinetist din lume.

Repertoriul este bogat. Intai, una dintre piese ne poarta prin cateva dintre statele Europei, iar unul dintre suflatorii trupei intervene din cand in cand pentru a rosti numele unei tari. Astfel, sunt enumerate Bulgaria, Macedonia, Spania, Turcia, Romania.

Un alt cantec ne aminteste de un clasic al rock-ului, deoarece aduce a „Crosstown Traffic” (Jimi Hendrix) – in varianta balcanica, desigur. Pentru a colora putin piesele mult prea orientate spre instrumental, mai tarziu vor aparea inca doua membre ale trupei, pentru piesele cu voce.

Recitatul Relu Balkan & Band se incheie la 21:00, iar dupa zece minute urca pe scena si cei pe care toata sala ii asteapta: Boban (tatal) si Marko (fiul) (trompeta), alaturi de alti opt suflatori si trei percutionisti. Vorbesc mai mult in sarbeste si arunca din cand in cand un „thank you so much” catre public. Dar nu e nevoie de mai mult, caci familia Markovic detine cel mai cuprinzator dictionar din lume, un „dictionar muzical”, din care ne mai traduce cate un Rromano Bijav, Cig, Sina Nari, Caorije Sukarije, Hava Naguila, Ederlezi (Djurdjevdan), Mesecina.

Muzica este cu adevarat o limba de circulatie internationala, iar asta se poate vedea peste tot in sala. In spatele meu, la doua scaune distanta, George Gadei, vocea fostei trupe de rock Travka, priveste foarte atent miscarile celor de pe scena. In dreapta, un „rasta man” este absorbit de sunetele balcanice, in timp ce un tanar de culoare face poze fascinat.

Boban & Marko Markovic Orchestra – Mesecina (live @ Sala Palatului)

Inaintea show-ului de la Bucuresti, Boban Markovic declara: „Muzica extraordinara exista peste tot in lume. Cum la fel exista si muzica de calitate proasta. Muzica tiganeasca se dezvolta si ceva bun o sa iasa pana la urma. In Serbia e la fel ca in Romania. Exista un fel de muzica promovata desi nu are valoare, iar muzica buna nu primeste atentia cuvenita.”

Intr-adevar, trompetele celor doi Markovic au incins sala printr-o muzica intr-adevar „extraordinara”. Dupa doar un sfert de ora de la inceputul recitalului, cinci dansatori mai curajosi au decis ca nu se poate sta jos pe o asemenea muzica si danseaza in fata, langa boxe. Aplauze din ce in ce mai multe tin ritmul pieselor. Dintre spectatori se desprinde chiar si unul dintre cei mai buni MC din hip hop-ul romanesc. Vexxatu Vexx (Delikt, Methadon 3000) se alatura grupului de langa boxe, care a crescut considerabil.

Cei tineri danseaza, plini de energie, dar chiar si cei care nu se pot ridica privesc transfigurati si aplauda. Batranii, femeia insarcinata si omul in carje din spatele meu probabil ar „rupe la opinci” si ei, vorba cantecului, daca ar putea. As mai recunoaste si alte persoane, dar sunt prea absorbit de spectacolul de lumini si de solo-urile de trompeta ale lui Marko Markovic, despre care se spune ca a trebuit sa repete cate zece ore pe zi pentru a se alatura trupei.

Boban & Marko Markovic Orchestra – Bubamara (live @ Sala Palatului)

Bubamara tocmai a ridicat parte a salii in picioare, iar palmele bat ritmul piesei. „Au innebunit cu totii!”, exclama cineva, dupa ce priveste la spectatorii din spate. Boban Markovic profita de atmosfera creata si incepe sa interactioneze cu publicul, care este indemnat sa cante. „Bravo, bravo!” raspunde sarbul, multumit.

Nu toata lumea este incantata de spectacol, desi se canta piese sarbesti, tiganesti, evreiesti. Cativa spectatori cu „ciocate” pleaca nemultumiti si comenteaza, semn clar ca nu le place. Vor fi „mitraliati” imediat, de pe scena, cu un Kalashnjikov muzical.

Este aproape 22:30, concertul se pare ca s-a terminat, dar lumea cere un bis care ne aduce piesa Bubamara. In aplauzele publicului, orchestra se retrage de pe scena, lasandu-i pe Boban si Marko Markovic alaturi de unul dintre „tobosari”. Iar in randul publicului ramane impresia ca am avut in fata, intr-adevar, cea mai buna formatie din Serbia.

Boban & Marko Markovic Orchestra – Kalashnjikov (live @ Sala Palatului)