Sari direct la conținut
20 de ani de internet in Romania

VIDEO In 1993, oamenii stateau la coada la e-mail. Cum aratau inceputurile informaticii in Romania

HotNews.ro
Calculatorul HC-85, Foto: Universitatea Politehnica din Bucuresti
Calculatorul HC-85, Foto: Universitatea Politehnica din Bucuresti

La orele de informatica din anii ’80, elevii invatau sa programeze pe tabla. In 1987, la liceul Cantemir Voda din Bucuresti „aveam calculatoare HC 85, Prae-uri, Amic-uri facute in Romania pe procesor Z80, ii invatam pe copii informatica pe acele calculatoare care erau conectate la un televizor mare si unitatea de memorie era un casetofon cu banda magnetica”, a explicat intr-un interviu pentru HotNews.ro profesorul Radu Jugureanu, unul dintre initiatorii programului Computere pentru licee, in prezent director Educational Content in SIVECO. Un al pioner al internetului, Mihai Batraneanu de la ANISP, a povestit un episod inedit din toamna lui 1993, cand miliardarul George Soros a trecut pe langa o coada „de doua etaje” ca sa ajunga la Palatul Copiilor din Bucuresti, in locul unde oamenii stateau „la coada la e-mail”.

Mihai Batraneanu, presedintele Asociatiei Nationale a Internet Service Providerilor (ANISP), unul dintre pionierii internetului in Romania, si Radu Jugureanu, unul dintre initiatorii programului Computere pentru licee, in prezent director al departamentului AeL Educational Content din SIVECO, au discutat marti online cu cititorii HotNews.ro.

  • Amintim ca luna aceasta se implinesc 20 de ani de la crearea primei retele de internet in scoli si universitati. 2013 este si anul in care se implinesc 20 de ani de la aparitia domeniului .ro. HotNews.ro – primul ziar online din .ro – va prezinta o serie de interviuri cu persoanele implicate direct in Revolutia Internetului in Romania.

Intr-un interviu acordat HotNews.ro, Mihai Batraneanu si Radu Jugureanu au vorbit pe larg despre inceputurile internetului in Romania, despre mentorii pe care i-au avut, despre modul in care vad educatia de astazi si despre cum ar trebui sa se prezinte un tanar la interviul de angajare.

Mihai Batraneanu – Cele mai importante declaratii:

  • In 1993 eram profesoras la Palatul National al Copiilor. Revolutia m-a prins tot acolo, profesor de informatica. Am format o catedra foarte puternica, la un moment dat ajunsesem chiar 10 profesori de informatica.
  • Am reusit sa antrenam, sa pregatim copii de toate varstele, as putea spune ca am facut pionierat in pedagogie – ma refer la predarea informaticii, pentru ca aveam clase de copilasi chiar de clasa I, clasa a II-a, pe care ii invatam foarte frumos mai intai sa gandeasca structurat, ii invatam scheme logice, iar apoi incet-incet trecem printr-un limbaj care atunci se numea BASIC, iar apoi se perfectionau si ajungeau sa programeze in Turbo Pascal sau in C.
  • In anul 1993, unul sau chiar doi dintre membrii lotului olimpic international al Romaniei care a castigat pentru prima data locul I pe natiuni in Argentina la Mendoza, bineinteles pregatiti de profesori universitari, Moisa Trandafir, Nicolae Tapus, acei 2 copii, ma refer la Emil Praun si la Adrian Soviani, au fost pregatiti la cercurile de la Palatul Pionierilor si atunci intr-adevar pot sa spun ca ceea ce facem era foarte important: pregateam copii care ajungeau sa fie cei mai buni din lume.
  • Imaginati-va ca in fiecare an se inscriau in jur de 600-700 de copii care erau extraordinar de dornici sa invete informatica, pentru ca vorbim de anii ’90 – o perioada in care deschiderile asigurate de Revolutie, dezvoltarea IT-ului au insemnat un mesaj si un viitor pentru acei copii, iar parintii lor unde puteau sa ii duca? O varianta era Palatul Copiilor, unde cursurile erau gratuite, unde am reusit sa creez o baza materiala – ceea ce era foarte important, pentru ca noi am invatat sa programam la tabla.
  • Printre profesorii nostri era Stelian Niculescu – un veteran al informaticii, autorul primului manual, discipol al marelui Moisil – care ne pregatea, pe mine la Facultatea de Electronica, pur si simplu scriind pe tabla, invatand sa gandim algoritmic, structurat, nu aveam decat niste sisteme de calcul pe care acum nici nu stiu daca putem sa le numim rudimentare, deci ceva absolut bizar.
  • Tinerii de azi n-ar putea sa inteleaga ce sa faca cu o cartela, deci sunt lucruri pe care nu as vrea sa le aprofundez, pentru ca cei care ne urmaresc nu ar intelege pur si simplu ce faceam noi atunci.
  • Partea educationala a insemnat extrem de mult, iar Radu Jugureanu a avut un rol decisiv pentru ca el a fost cel care i-a convins pe George Soros si pe Alin Teodorescu, care era presedintele Fundatiei Soros, sa investeasca. Primul proiect national al Fundatiei Soros de un impact fabulos a fost coordonat de Radu Jugureanu si s-a numit Computere pentru licee. Asta presupunea dotarea fiecarui liceu, pana la urma au ajuns 342 de licee dotate cu o retea formata din 20 pana la 40 de calculatoare, un laborator complet echipat, cu PC-uri, ceea ce la vremea aceea era fabulos pentru copii.
  • Ei erau obisnuiti cu acele calculatorase numite HC 85 sau CoBre care erau produse de fabrica de calculatoare de la noi. In momentul in care ei au avut sansa sa foloseasca un PC adevarat, cu Windows pe el, cu Turbo Pascal, cu C, cu programe cu ajutorul carora sa dezvolte aplicatii… Ele erau conectate in retea, au invatat sa foloseasca un server pe care se compila ceea ce programau ei – a fost un pas extraordinar.
  • Procedura era foarte simpla, s-a dus imediat zvonul, ei depuneau un proiect, Radu Jugureanu il aproba imediat, lua semnatura de la Alin Teodorescu, banii se plateau.
  • Al doilea proiect de un impact fabulos a fost un copy paste, numai ca era vorba de asigurarea accesului la internet pentru aceste licee, pentru ca ele au fost dotate cu retele de calculatoare prin proiectul coordonat de Radu, iar apoi a venit Nicolaus – Nicolai Sandu – care a spus: trebuie sa conectam in internet toate aceste calculatoare, si atunci Fundatia Soros a finantat aceasta initiativa.
  • Am pus si eu umarul destul de serios la constructia acelui Internet Service Provider educational care a permis accesul acestor retele, acestor licee la internet.
  • Pot sa va spun cu certitudine ca acestea au fost momentele de start adevarat al internetului in Romania. Daca mediul universitar sau mediul de cercetare reprezentat de ICI (Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Informatica) aveau o pondere initial destul de insemnata, vorbeam de pana in 1000 de oameni care aveau acces la internet, odata cu aceste procese practic IT-ul a fost democratizat, a fost pus la dispozitia elevilor, adolescentilor, cei care erau avizi de a descoperi, de a invata sa programeze, de a naviga pe internet, de a folosi toate resursele internetului la maxim si pot spune ca in acel val de mii si mii de oameni au fost pregatiti in acele laboratoare.
  • Cei care au ramas in Romania au facut treaba pe aici, dar foarte multi din ei au plecat la marile companii.
  • Am realizat zeci sau chiar peste 100 de tabere in care caram calculatoarele cu noi, aduceam tinerii, le puneam la dispozitie si in afara de partea de recreere, de distractie, pe care o ofeream in tabara, asiguram cursuri, de asemenea cursuri finantate in buna masura de Fundatia Soros.
  • Iar in acest context, pot sa va dau un exemplu care mie mi-a ramas in minte:
  • Eu la Palatul Copiilor organizasem un nod foarte mare in care ofeream internet gratuit. Si atat de faimos ajunsese acel loc la Palatul Copiilor, incat oamenii veneau. Puteau sa se conecteze in special pentru e-mail, dar noaptea puteau sa intre si pe conturi de online, PPP se numeau atunci. Acolo in permanenta era coada.
  • Prin toamna lui 1993 a venit Soros o data, adus de Alexandru Mironov, care era consilier prezidential.
  • Nu o sa uit niciodata, era dupa-amiaza spre seara, pe la 6, si m-a sunat Riana Calota care era directoarea generala a Palatului Copiilor si imi zice: Mihai, vezi ca m-a sunat Mironov ca vine cu George Soros.
  • Eu nu prea intelegeam, ce sa caute Soros? Pai nu, ca vrea sa vada, sa le aratati calculatoare, nu stiu.
  • Si vine Mironov cu George Soros, erau asa in fuga. Erau vreo 4 etaje unde era unul dintre laboratoare, era chiar asa numitul nod. Si acolo la 2 etaje oameni stateau la coada pe doua randuri. Si vine miliardarul Soros cu Mironov, mai erau vreo doi oameni de la presedintie, si vede oamenii aia la coada.
  • Intra pe langa ei, isi face loc, normal oamenii l-au cunoscut pe Mironov, ca altfel nu puteai, trebuia sa stai la coada, era ordine acolo. Si intreaba Soros: ce fac astia aici? Si zice: stau la coada la e-mail. Nu se poate asa ceva! Mai explica-mi o data.
  • Pai uite, si i-am aratat, aici am tras de la Romtelecom 100 de linii, astea sunt serverele, astea sunt niste modemuri, si oamenii intra pe astea de acasa si au acces la e-mail. In 1993 in noiembrie a fost asta.
  • Si imi zice: tu lucrezi? Da, colaborez cu Fundatia. Si imi zice: dar ce iti trebuie? Si in sfarsit, am zis cred ca un server mi-ar trebui, si niste modem-uri. Si zice: da, sa te duci la Fundatie, ca o sa te ajut, este o treaba extraordinara ce faci aici si sa stii ca te ajut.
  • A vorbit si cu Alin Teodorescu, si cu Nicolaus, asa ne-am imprietenit cu Nicolai Sandu, care coordona toate proiectele astea. Si tin minte ca mi-a dat atunci un calculator, un server Compaq de vreo 5.000 de dolari, era ceva, o suma fabuloasa, si l-am folosit pe acela, si inca nu stiu, cateva zeci de modem-uri.
  • Si de atunci m-am implicat si eu destul de serios impreuna cu Nicolai Sandu – Nicolaus o sa ii spun – in acesasta miscare de introducere a internetului pe scara larga in zona educationala.

Radu Jugureanu – Cele mai importante declaratii:

  • Eu am fost norocos ca am nimerit aici, in primul rand ca am facut liceul la Cantemir (Colegiul National „Cantemir-Voda” Bucuresti) unde am fost si profesor dupa aceea, cu regretatul Gheorghe Rizescu, unul dintre marii profesori de matematica pe care Romania i-a avut si cu care din anii ’70, ca vizionar, faceam informatica pe tabla.
  • Deci eu, ca elev in liceu, am prins un mentor care dupa aceea mi-a fost si director cand am revenit la Cantemir pe post de profesor, in 1987. In 1987 noi aveam calculatoare la Cantemir, aveam HC 85, Prae-uri, Amic-uri facute in Romania pe procesor Z80, copiii lucrau, ii invatam informatica pe acele calculatoare care erau conectate la un televizor mare si unitatea de memorie era un casetofon cu banda magnetica si am creat soft educational atunci cu copiii, deci inainte de ’90.
  • De fapt, cred ca primul HC85 seria 0, numarul 0 facut de profesorul Adrian Petrescu de la Politehnica, o minune a tehnicii romanesti, l-am avut noi in Cantemir, deci el a fost pentru educatie.
  • Mediul cu elevi capabili de performanta este un mediu care potenteaza calitatile unui profesor. Deci eu am avut noroc de elevi foarte buni si asta m-a obligat intr-un fel sa tin cat pot de mult pasul cu ei. Intalnind apoi in anii ’90 oameni absolut remarcabili si care au ramas remarcabili in aceasta zona a educatiei prin IT&C, Mihai Batraneanu cu care ne stim din taberele de la Eforie Sud, Florin Serbu – profesor la Eforie Sud si director pe vremea aceea, Emil Dragomirescu cu care sunt prieten de-o viata si cu care am facut acest laborator la Cantemir, Nicolai Sandu – absolut remarcabil, a sprijinit sistemul educational romanesc probabil ca mai mult decat oricine la vremea aceea si cand spun mai mult decat oricine ma refer si la zona guvernamentala.
  • Dar iata ca si dupa aceea am nimerit in mijlocul unui proiect de informatizare national, Sistem educational informatizat, care este un proiect guvernamental. Deci guvernul Romaniei dupa 2001 probabil observand ca exista o masa critica de cerere pentru un domeniu in care calculatorul sa isi depaseasca statutul de a fi pentru informaticieni, calculatorul trebuie sa fie pentru toata lumea, a gandit acest proiect – Sistem educational informatizat – in care calculatorul era pus la dispozitia Geografiei, a Matematicii, a Fizicii, a Chimiei, la toate disciplinele care beneficiaza de soft educational.
  • Nimerind in mijlocul acestui proiect, eu sunt un tip norocos, continui sa fac ceea ce imi place, adica educatie, pedagogie, sa stau in mijlocul copiilor si al profesorilor, si sa creez in acelasi timp proiecte care sunt considerate astazi in lumea larga exemple de buna practica, sunt considerate exemple educationale de excelenta, cele romanesti.
  • Si lucrul acesta il spun cu claritate: Romania este o tara exportatoare de educatie, ceea ce putine tari sunt. Dar lucrul asta se petrece prin niste oameni care exista in carne si oase, si sunt fiecare pe la cate o catedra, cate un institut, cate o companie sau si-au facut propria companie sau sunt angajati undeva.
  • Romania a acumulat in perioada asta, nu a stat pe loc. Romania nu este o tara din lumea a III-a nici pe departe. Romania este un glas important in lumea IT-ului mondial. Nu stiu cat de mult ni se datoreaza asta sau nu, eu nu cred ca ni se datoreaza noua, celor de la masa asta acum. Noi am fost niste mici epsilon-uri intr-un angrenaj care a functionat si, trebuie sa spun, a functionat mai mult pe baza de prietenie, de incredere si de relatii umane, decat pe baza institutionala.

Mihai Batraneanu:

  • Eram in primul rand pasionati. Totul faceam de placere, eram pasionati, eram manati de un entuziasm inimaginabil. Eu nu am mai vazut in zilele de astazi initiative asumate fie in zona educationala, fie in orice alta zona, asa cum a fost in acea perioada.

Radu Jugureanu:

  • Organizam o tabara la Eforie Sud la Florin Serbu si cumparam mancare din piata dimineata, profesorii, cu administratorul scolii, locuiam in caminul liceului unde nu plateam nimic si mancarea o faceam noi, pe la bucatarie, pentru elevi.
  • Ca sa putem cumpara mancare de la piata aveam nevoie de bani. Salariul meu la acel moment era de 64 de dolari americani, asta era echivalentul salariului meu, si ma duceam la Eforie ca sa pregatesc tabara si m-am intalnit la 6 dimineata, n-am sa uit niciodata, in colt la Liceul Caragiale in piata Dorobanti cu Nicolai Sandu care avea o punga de un leu cu zeci de mii de lei, nu stiu cati erau, pe care mi i-a dat in colt.
  • Eu m-am urcat in tren cu punga cu bani, am ajuns la Serbu, am pus banii in biroul lui si am inceput sa cumparam de acolo. Azi este imposibil sa te mai gandesti ca poate sa se intample pe intuneric sa iti dea cineva o punga, parca eram traficanti.
  • M-am gandit dupa aceea, daca ne vedea cineva, nu m-a atacat nimeni nici pe tren, nu stiu ce inconstienta am putut sa am sa fac treaba asta, dar asta s-a intamplat. Erau niste momente in care relatiile umane erau la baza a tot ceea ce produceam, si ca profit cognitiv pentru copii, ca interactiune didactica, ca pedagogie, aveam intalniri nesfarsite.
  • Tin minte ca tot la Eforie, ca acolo se intamplau probabil cele mai multe, erau profesorul Stelian Niculescu, care era invitat permanent pentru ca este si un om foarte tonic si volubil, impreuna cu Eugen Noveanu, marele pedagog. Vedeti, noi eram foarte tineri, dansii erau in amurgul profesiei, dar nu lipseau.
  • Intotdeauna am avut oameni de la care sa invatam si care nu ne-au deranjat niciodata. Ceea ce iarasi, acum se intampla mai rar un pic. De unde vin sa zic ca noi traversam de fapt o criza morala si nu materiala, nu economica.

Mihai Batraneanu:

  • Aici as vrea sa aducem aminte de acesti oameni extraordinari: vorbesc de profesori universitari care faceau parte din juriile concursurilor nationale pe care noi le organizam, ma refer la domnul profesor universitar Nicolae Tapus de la Facultatea de Automatica si Calculatoare, domnul profesor Moisa Trandafir, un om extraordinar, Irina Athanasiu, domnul profesor Stelian Niculescu.
  • Va dati seama, somitati ale domeniului, cei mai buni oameni ai tarii veneau impreuna cu noi, organizam concursuri, jurizau acele concursuri, iar imaginati-va tinerii de clasa a V-a sau de liceu erau jurizati de aceste somitati. Pentru ei era o treaba extraordinara, era ca o emulatie fantastica.
  • Eu asa ceva nu am mai vazut in ziua de azi.
  • Eu si cand angajez oameni la companie, partea finala cand trebuie decis sa angajam un om sau altul, ii intervievez si eu si sunt socat. Majoritatea sunt blazati, majoritatea nu au idealuri, majoritatea ii intreb: ce vrei sa faci in viata, cum vrei sa evoluezi, ce vrei sa faci maine? Bun, te angajez, ce vrei? Majoritatea vor sa castige niste bani si in rest nu au nimic in cap.

Radu Jugureanu:

  • S-au schimbat oarecum obiectivele de viata, dinamica este atat de mare incat ne impinge catre aceasta fuga continua spre o activitate oarecare. Asta este, asta probabil ca nu trebuie reprosat, dar sustin ce spui tu aici, si eu particip la interviuri si lucrez cu niste tineri absolut extraordinari. Echipa asta care face lucrari de premiu mondial e formata din tineri, foarte tineri care sunt fantastici.
  • Dar eu ma astept atunci cand un tanar vine la interviu sa spuna: am 24 de ani, vreau sa sparg niste munti, arata-mi care e muntele meu. De cele mai multe ori aud si intrebarea asta, am acest dialog, si omul acela este angajat.
  • Dar aud si: la ce ora se pleaca acasa, ce tip de telefon am, ce masina mi se da si daca la ora 6 pot sa stau in papuci sa ma uit la emisiunile de ora 6 de la televizor. Astia nu sunt angajati, pentru ca trebuie o atitudine dincolo de cunoastere, trebuie sa ai si o atitudine, si probabil ca noi am reusit sa potentam aici faptul ca acea perioada avea oameni cu un anumit gen de atitudine.

Mihai Batraneanu:

  • Radu a ramas conectat la sistemul de invatamant. Eu va spun ca observator: problema este una extrem de grava. La noi, sistemul educational din anii ’90 a intrat intr-un regres constant si nu ma refer numai la rezultatele de la BAC sau la elemente de genul asta, eu interactionez cu ei.
  • Din ce in ce mai putini tineri sunt bine pregatiti, si nu ma refer neaparat profesional, ci care sa aiba o viziune, care sa aiba caracter, care sa inteleaga ce rost au ei sau ce trebuie sa faca la 20 de ani, la 23 de ani. Ei nu stiu ce trebuie sa faca la 23 de ani.
  • Eu incerc sa ii invat, incerc sa le spun: tu acum trebuie sa inveti, acum poti sa inveti, invata cat poti de mult, invata, invata si iar invata. Asta trebuie sa faci tu. Nu ma intreba de bani, ca o sa iti dau eu bani cati meriti. Nu sparge usa la 6, cum spunea Radu. Vreau sa vad atitudine.
  • Rar, din ce in ce mai rar vad tineri cu atitudine, care vor intr-adevar sa mute muntii din loc. Ei, asta e marea problema a noastra in acest moment.
  • Bun, si acasa parintii au probleme, lucreaza, castiga putin, unii sunt plecati in strainatate la munca, nu mai au timp sa le asigure o educatie tinerilor, dar toate aceste directii sunt congruente. Scoala trebuie sa faca ceva, parintii trebuie sa faca ceva, iar rezultatul trebuie sa fie educatia tinerilor, atitudinea si dorinta lor de a face cu adevarat ceva in viata asta. Ori eu ii vad blazati, la 23, 24 de ani.
  • Luna aceasta se implinesc 20 de ani de la crearea primei retele de internet in scoli si universitati. 2013 este si anul in care se implinesc 20 de ani de la aparitia domeniului .ro. HotNews.ro – primul ziar online din .ro – va prezinta o serie de interviuri cu persoanele implicate direct in Revolutia Internetului in Romania. In cazul in care cunoasteti persoane care au fost implicate in revolutia informatica in Romania, pionieri ai .ro care doresc sa vorbeasca despre primii ani de internet in Romania, trimiteti datele lor de contact la redactie[at]hotnews.ro si HotNews.ro le va contacta pentru a le publica povestile.

Citeste si:

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro