VIDEO Interviu cu Maia Morgenstern la Cannes, despre "La fin du silence": Un rol foarte subtil si intens * Vezi care e favoritul principal la Palme d'Or

„La fin du silence”, lungmetrajul de debut al lui Roland Edzard a avut premiera oficiala la Cannes. Maia Morgenstern a venit pe Croazeta impreuna cu fiica sa, Cabiria. Din pacate, timpul pe care il petrece aici e extrem de scurt. In corespondenta de azi, pe langa interviul pe care actrita romanca l-a acordat HotNews.ro, mai puteti afla cum a revenit Kim Ki-duk la cinema cu un film foarte apropiat de „Aurora” lui Cristi Puiu si de ce e bine pentru Catalin Mitulescu ca Emir Kusturica prezideaza juriul de la „Un Certain Regard”.

• Apasa pe poza pentru a deschide FOTOGALERIA.

Maia Morgenstern face un rol pregnant, desi nu foarte intins in thrillerul psihologic „La fin du silence”, film de debut care te duce cu gandul la Michael Haneke, dar fara a avea forta si originalitatea acestuia. Actrita romanca e al treilea nume de pe generic si joaca rolul principal feminin, cel al unei mame frantuzoaice cu trei copii, dintre care unul din alta legatura afectiva. Povestea nu dezvaluie prea multe lucruri nici la final, dar te lasa sa intelegi ca violenta adolescentului (interpretat de debutantul Franck Falise) a fost provocata de separarea parintilor si a dospit in tacere, ani la rand. (Ce coincidenta cu tema unui alt film din editia din acest an a Cannes-ului, „We Need to Talk About Kevin”, de Lynne Ramsay.).

In natura salbatica din Vosges unde vanatoarea e un act natural, agresivitatea adolescentului isi gaseste mediul ideal de desfasurare. Ultima scena a filmului, care e o descarcare energetica petrecuta in noroi, e cea care a solicitat-o pe Maia Morgenstern cel mai mult, ca si pe ceilalti actori din distributie. „Am primit scenariul mai demult si nu am inteles nimic din el la inceput, si nu pentru ca franceza nu e limba mea materna,” a spus actrita romanca la discutia cu presa de dupa prima din cele doua proiectii ale filmului.

„Aceasta femeie are trei copii dintre care unul nu apartine barbatului cu care e casatorita. Eu vin dintr-o cultura in care acest lucru nu se prea intampla si m-am tot intrebat cum functioneaza o astfel de familie. Raspunsul poate fi tacerea si faptul ca aceasta familie la un moment dat va exploda. Dar, din fericire, exista dragostea dintre mama si sotul ei precum si dintre mama si fiul ei, iar aceasta dragoste nu e ceva previzibil, dar la sfarsit mama va fi cea care isi va salva relatia cu fiul. Ce mi-a mai placut la film a fost faptul ca nu stii cine e vanatorul si cine vanatul.”

Interviu cu Maia Morgenstern:

Iar intrebata de HotNews.ro in ce masura a ajutat-o faptul ca a interpretat rolul unei mame si in filmul lui Mel Gibson, „Patimile lui Iisus”, Maia Morgenstern a raspuns razand: „Joc mame pentru ca nu mai sunt la varsta cand sa joc fiice. In curand o sa joc bunice”, a spus ca a venit cu fiica sa pe Croazeta („Zilele Cabiriei la Cannes”), dar nu a dorit sa faca o comparatie intre rolurile din „Patimile lui Iisus” si „La fin du silence”.

Filmul lui Roland Edzard e construit dupa o idee nu foarte originala, scenariul nu exploateaza la maximum povestea, dar are un ritm bun, o lungime perfecta si un bun decupaj. Si o are pe Maia Morgenstern care nici nu ar avea nevoie de replici pentru ca e in stare sa joace din priviri. Actrita a mai spus cateva lucruri special pentru Hotnews.ro si in interviul video pe care l-am inceput, promitator, cu o gafa.) Am uitat ca a venit si cu „Privirea lui Ulisse” la Cannes, in 1995.

Cat despre scrisoarea video, as vrea sa mai adaug faptul ca prezenta lui Emir Kusturica in fruntea juriului sectiunii „Un Certain Regard” e un lucru bun pentru ca cineastul stie sa recunoasca un film de calitate, dovada ca s-a batut acum sase ani, cand a prezidat juriul Competitiei Oficiale, pentru „L’Enfant”, al fratilor Dardenne, si mai ales pentru „Broken Flowers” al lui Jim Jarmusch. Reamintesc: „Loverboy”, al doilea lungmetraj al lui Catalin Mitulescu, va fi prezentat pe 18 mai in acesta sectiune. Echipa filmului vine, insa, din 15 mai.

Nu am ajuns la jumatatea editiei, dar deja se stie favoritul principal la Palme d’Or care nici n-a intrat inca in concurs!! Doamnelor si domnilor, „The Tree of Life” de Terrence Malick!!! Trailerul a fost vazut in nestire si, asa cum tinerele fete se duc la prima intalnire gata indragostite, multi au venit la Cannes gata indragostiti de filmul lui Malick. (Printre care si eu, desi il insel pe fata cu „Melancholia” lui Lars Von Trier.).

Vezi trailerul de la „Tree of Life”

Scrisoarea video de azi, ei bine, mi-e rusine de ea, dar m-am tot foit prin Palatul Festivalului incercand sa caut un loc linistit si nu am gasit. Inauntru e mai mare galagia ca afara, iar pe terasa (unde exista si un cotet pentru o pisica, nu am vazut-o pentru ca numai noaptea vine, probabil lucreaza pentru festival) ba se aud sirenele masinilor de politie, ba trece elicopterul, ba urca doi bodyguarzi pe scarile de pe care transmiti, astfel incat e usor sa te trezesti ca nu mai stii ce vrei sa spui sau sa uiti nume. Printre care cel al debutanului Roland Edzard sau pe al israelianului Joseph Cedar al carui film „Hearat Shulayim”/”Nota de subsol” a fost prezentat (nu se stie de ce) in Competitia Oficiala.

As fi putut numi acest text „Pisica lui Kim Ki-duk” pentru ca cineastul a trait izolat din 2008 pana in acest an intr-o cabanuta austera si numai un motan alb cu galben l-a auzit mieunand. Filmul sau, „Arirang” e un pseudo-documentar, foarte original, home-made cu totul. Scris, regizat, filmat, jucat si montat de Kim Ki-duk. Dupa 15 filme facute in 13 ani, trauma pe care i-a provocat-o faptul ca actrita principala din „Dream’ aproape ca s-a spanzurat pe platou precum si „tradarea” a doi tineri pe care i-a ajutat sa se lanseze, cineastul a simtit nevoia unei curatiri. Filmul e o confesiune in aceeasi masura in care nu e, din simplul motiv ca e cinema si nu realitate.

Filmul e o confesiune care devine dureroasa pentru spectatorul care patrunde in intimitatea cineastului si se uita la el cum plange, dar vireaza spre fictiune cand nu te astepti si te lasa uimit, cu mai multe raspunsuri in brate. Kim Ki-duk e sincer si manipulator in acelasi timp. Oare plange pe bune? Asa ne da pe urma de inteles. Dar cand sa-l credem? Si cand merge sa ii impuste pe cei doi tradatori unde e samanta de adevar? In caietul de presa se vorbeste si despre o sinucidere. Sa speram ca e tot manipulare.

Scrisoare de la Cannes:

„M-ai mintit spunandu-mi adevarul”, ii spune si Angelica (Penelope Cruz) lui Jack Sparrow. „Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides” a avut azi iesirea oficiala la rampa. Cu Geoffrey Rush, Kevin R. McNally, Keith Richards, dar si cu Ian McShane si cu regizorul Rob Marshall la carma. Ce are autorul lui „Chicago” si „Portretul unei geise” cu piratii o sa vedeti in curand. In Disney-Digital 3D, la cinemaul din cartier, pardon de expresie. Ce va pot spune acum este ca Marshall l-a adus in echipa pe scenograful John Myhre de la „Chicago” si ca acest lucru se vede. Foarte pe scurt, filmul e agreabil desi actiunea incepe sa treneze la un moment dat. Si da, la Cannes au venit cu totii: Johnny Depp cu vesta alba peste camasa deschisa la culoare si ochelari cu lentile albastre, Penelope Cruz tot in albastru si mult mai supla decat pe ecran, simpaticul Geoffrey Rush, Ian McShane, regizorul Rob Marshall si nou-venitii in franciza, actorii Astrid Berges-Frisbey si Sam Claflin.

Ca un facut, cand sa intre vedetele de la „Piratii din Caraibe” pe covorul rosu pentru premiera (in urletele multimii la vederea lui Johnny Depp) a dat soarele. Va dati seama ce forta reprezinta americanii? I-o fi ajutat George W.Bush.)

Da, sunt vedete. Vreti barfe? Angelina Jolie, sosita sa promoveze „Kung Fu Panda 2”, a venit cu toti copiii si spune ca acestia se simt bine de fiecare data la Cannes pentru ca intreg hotelul e spatiul lor de joaca. Iar Gus Van Sant a pierdut primul avion care trebuia sa il aduca la Cannes pentru ca si-a uitat pasaportul acasa. Un act ratat?

Pe aici a inceput ploaia. Poate e ceva provocat, poate ca piratii din Caraibe au adus-o.