Foaie verde si-o sipica

…Mare-i Europa mica! Asa de mare, ca ne incapu si pe noi astia de la malurile de jos ale Dunarii. Amu, dac-o facuram, am avea o tira de timp sa sedem si sa cujetam.

Nu la nemurirea sufletului si la viata de apoi, ci la locul nostru in familia care ne-a lasat de izbeliste pe malul gresit al istoriei mai bine de 50 de ani, pentru a ne primi acum cu bratele pe jumatate deschise, cu zimbete mai degraba strepezite si cu urari de „La anul si multi ani, pina o sa dati si de partea plina a paharului!”

Nu stiu cit de europeni va simtiti dumneavoastra de ieri incoace, dar eu, cind vad praful gros in care pluteste minunata noastra capitala europeana si maretele ei gropi, miraculos regenerabile, ma gindesc ca cei prea ingrijorati de pierderea „specificului national”, o data cu integrarea, au cam exagerat!

Romania se strecoara, in sfirsit, in Europa, acolo unde-i este locul, „din punctul de vedere istoric,… si, si, si…constitutional” Curat co’situtional, Coane Fanica! Iar jonctiunea se face tocmai la apropont, adica atunci cind nemuritoarele cuvinte ale lui Farfuride sint valabile, iaca, la scara europeana, apropo de Constitutia ei: or sa se schimbe, primesc….etc!

Romania mai are doar hopul ratificarii Tratatului de aderare, proaspat semnat de cele 25 de state membre. Adica, aproape doi ani pina cind din antecamera va fi, in sfirsit, invitata sa ocupe unul din scaunele de la masa care decide destinele continentului.

Ce scrie pe cartea noastra de vizita?

Romania este azi si va fi peste doi ani tot cea mai saraca dintre tarile noii Europe. Va fi asa inca multi ani de aici inainte, decenii probabil, una-doua generatii.

Va fi asa pina cind masinaria de irosit truda celor citorva milioane de cetateni activi ai Romaniei si de ciordit pe picior mare din si prin intermediul institutiilor statului, de la care se „adapa noii stapini”, va fi inlocuita de un sistem economic si administrativ european.

Nicaieri lucrul acesta nu s-a facut de la o zi la alta! Este un proces de invatare, doar ca la noi trebuie sa inceapa cu un proces de dezvatare! Cu cit va fi prima parte mai scurta, cu atit mai repede ne vom apropia de standardele reale ale Europei. Ar mai fi nevoie si de o institutie numita Justitie.

O vom avea atunci cind generatia celor cu „diplome de mucava”, cu ambitii de parvenire nelimitate si cu oroare de coloana vertebrala va fi inlocuita de o alta generatie, care pretuieste si a dobindit stiinta dreptului, are vocatia exercitiului profesional, crede in deontologie mai mult decit in „comanda politica”, o Justitie in care „institutiile securitatii” sa nu aiba voie sa faca „recru

tari”, pentru ca ele nu servesc in nici un fel tara, ci doar pe cei care o abuzeaza. Desigur, va fi nevoie si de o alta clasa politica.

„Tribunii” si fanfaronii bilciului in care este transformat adesea Parlamentul, „salvatorii patriei” jucind cazacioc pe spinarile tabacite de bite mineresti ale valorilor democratiei, „fantii de cartier” cu sisu-n briu si pretentii de politicieni la butoniera, ori „tehnocratii” care nu stiu nici „tehnica”, nici „cratia” or sa apuna, odata si odata! Cit de repede? Depinde de dumneavoas

tra stimati si proaspeti cvasi-cetateni ai Europei!

Desi este si va fi inca multa vreme cea mai saraca tara a Europei, Romania va ocupa un loc in fata, in ierarhia de putere si de potential a continentului.

A saptea, din 27, inseamna sus, in primul sfert al listei! Mai degraba decit buturuga mica ce asteapta sa rastoarne carul mare, Romania are privilegiul de a fi buturuga maricica ce trebuie suita-n car! Nu de alta, dar e de preferat sa o ai de partea ta, decit sa te lovesti de ea! Pe acest fundament, Romania va putea invata, in sfirsit, abecedarul politicii continentale.

Nu doar pentru a putea citi sentintele pe care cei mari i le-au rezervat, ca pina acum, ci pentru a scrie cu mina ei in Letopiset. O sansa uriasa, de care generatiile viitoare vor avea parte, daca invata repede si temeinic, inca de azi, regulile jocului.

Intr-un discurs neinspirat, ocazionat de semnarea tratatului nostru de aderare, un politician francez a spus ca aceasta este ziua in care Europa si-a tinut promisiunea facuta tarilor Baltice si Estului, la caderea Zidului Berlinului.

Cu alte cuvinte, aici se termina „favorurile” si „ajutorul”, de aici inainte: „Fiecare pentru el si toti pentru Europa!” Neinspirat pentru Europa, avea sa-si faca ei insasi unele promisiuni, in contul unor datorii mai vechi, neachitate! Neinspirat, pentru ca integrarea de azi este mai mult rodul unor optiuni politice si al unor eforturi greu platite de milioane de oameni din Romania, Bulgar

ia si celelalte state de dincolo de cortina de fier, nu doar al unor promisiuni. Dar, daca Europa „cea veche” este in pana de inspiratie, acum are o salvare! Poate calatori liber pe meleagurile noastre stramosesti si mai peste tot in spatiul „noii Europe” pentru a se adapa de la izvoarele inca vii ale intelepciunii populare: „Foaie verde si-o sipica….!”