Romania, agent electoral in campania din Ucraina

Relatia cu Romania a devenit una dintre temele favorite de discutie in Ucraina, unde a inceput campania mediatica pentru alegerile prezidentiale din ianuarie 2010. De cele mai multe ori, numele Romaniei apare in comentariile negative la adresa presedintelui Viktor Iuscenko, acuzat ca a cedat in fata Bucurestiului in citeva chestiuni esentiale: canalul Bastroe, apele teritoriale ale Marii Negre si influenta politica in zona. Un comentariu aparut in publicatia Chas pik reia toate aceste teme.

Iata comentariul integraldin Chas pik:

“Omul sfinteste locul” este concluzia care se impune dupa analiza ultimelor evenimente din bazinul Marii Negre, scrie publicatia ucraineana Chas pik. Autorul este de parere ca se poate prognoza inca de pe acum ca, intr-un viitor nu foarte indepartat, in regiunea Marii Negre jocurile politice se vor face fara participarea Ucrainei.

Imediat dupa “revolutia portocalie”, Kiev a inceput in mod serios sa pretinda la rolul de lider regional in bazinul Marii Negre. Piatra de temelie a fost pusa de “planul Iuscenko” de reglementare a conflictului transnistrean, care ar fi permis relansarea GUAM si transpunerea in practica a initiativelor Ucrainei de consolidare a influentei sale in regiunea Marii Negre (blocul prooccidental GUAM este format din Georgia, Ucraina, Azerbaidjan si Republica Moldova si este vazut ca o contrapondere la autoritatea exercitata de Moscovei in teritoriile fostei Uniuni Sovietice).

Momentele cheie ale acestui proces au fost crearea, in decembrie 2005, a forumului Comunitatii optiunii democrate, chemat sa reuneasca tari din regiunea cuprinsa intre Marea Neagra, Marea Baltica si cea Caspica, si summitul GUAM de la Kiev, din mai 2006, unde presedintii Ucrainei, Georgiei, Azerbaidjanului si Moldovei au proclamat infiintarea Organizatiei pentru democratie si dezvoltare economica GUAM si au semnat statutul ei.

Dar reuniunea la varf de la Kiev s-a dovedit a fi punctul suprem al dezvoltarii GUAM. Urcusul temporar al acestei structuri a fost determinat mai degraba de o avantajoasa conjunctura politica decat de dorinta reala a participantilor de a crea o organizatie viabila. A fost perioada in care tarile membre GUAM traversau nu cea mai fericita etapa din relatiile lor cu Kremlinul. Dar GUAM nu a reusit sa iasa din cadrul “clubului celor nemultumiti de Rusia”, mai ales ca fiecare dintre respectivele state au incercat sa stabileasca proporia linie in raporturile cu Moscova.

Prin urmare, continua autorul comentariului, in zona Marii Negre se formeaza astazi alt parteneriat strategic, in baza caruia se afla accesu la resursele naturale. Un exemplu elocvent Il constituie recenta vizita in Romania a presedintelui azer, Ilham Aliev, si care s-a soldat cu semnarea unei declaratii comune vizand stabilirea unui parteneriat strategic.

La ceremonie, presedintele Traian Basescu a afirmat, printre altele, ca “partile azera si romana au aceeasi parere in ceea ce priveste securitatea energetica, transportul de resurse energetice si diversificarea traseelor de livrarea catre Europa”. Printre prioritati – proiectul Nabucco, terminalul de gaze naturale din Constanta si oleoductul Constanta- Trieste. Se pare ca partea azera si-a propus sa-si extinda activitatea in tarile UE prin intermediul Romaniei, ceea ce inseamna ca Baku s-a reorientat spre Bucuresti.

In plus, Romania si-a atras si alt partener strategic – Polonia, care, se stie, intretine de multi ani relatii strategice cu Kiev. Altfel spus, treptat Romania aduna in jurul ei partenerii strategici si prietenii Ucrainei. Polonia, Azerbaidjan, Georgia….

Nu trebuie uitat, subliniaza jurnalistul ucrainean, ca recenta victoie a fortelor de opozitie in Moldova, printre care se afla numerosi sustinatori ai ideii de unificare cu Romania, va conduce la intarirea puterii de influenta a Bucurestiului in zona.

Mai ramane Moscova care, fie si numai formal, ramane partener strategic al Kievului. Spre deosebire de Ucraina, Rusia nu este o problema pentru Romania. Chiar daca Romania urmeaza, in general, liniile politicii SUA de neutralizare a influentei rusesti in regiunea Marii Negre, acest lucru nu o impiedica sa faca reverente in directia Moscovei.

In ceea ce priveste actuala criza politica de la Bucuresti, indiferent de rezultatul acestei batalii, diplomatia romana va continua sa blocheze lucrarile la canalul Dunare – Marea Neagra. Diplomatia romana este puternica si nu atat de dependenta de zbuciumul intern, cum este cea ucraineana. Oricum, concluzia nu este una incurajatoare. In regiunea Marii Negre se formeaza noi configuratii politice si economice. Iar Romania, alaturi de Turcia, poate pretinde la unul dintre rolurile de lideri. Acela pe care Ucraina nu l-a putut castiga.