Majoritatea bucureștenilor trăiesc cu teama de cutremur, arată un studiu al Fundației Comunitare București. Însă grija că și-ar putea pierde viața nu este principala lor grijă, iar acest lucru poate duce și la o pregătire superficială pentru un dezastru. Ce fac și ce nu fac bucureștenii și cum explică un psiholog temerile lor?
Bucureștiul, capitala europeană cu cel mai mare risc seismic, a rămas vulnerabil de la ultimul mare cutremur, din urmă cu 49 de ani.
De atunci, clădirile din oraș se expertizează greu: în ultimii 35 de ani, în București, a fost reconsolidată, în medie, o singură clădire pe an. În total, peste 1.000 de construcții sunt vulnerabile, arată datele autorităților locale.
Tema riscului seismic revine în atenție în special în ziua de 4 martie.
Pe 4 martie 1977, la ora 21:22, un seism cu magnitudinea de 7,4 a zguduit România. Peste 1.500 de oameni au murit.
În prezent, 59% din bucureșteni trăiesc cu frica de cutremur, arată un studiu al Fundației Comunitare București (FCB), un ONG care se ocupă de pregătirea seismică și de creșterea rezilienței comunităților în caz de cutremur.
Este a doua cea mai mare frică a lor după problemele de sănătate (peste 70% dintre respondenți) și incendii (37% dintre corespondenți).
Iar în rândul bucureștenilor care se tem de cutremur, principala grijă este să nu piardă pe cineva drag. Urmează, apoi, teama de a nu se prăbuși clădirile și pe locul trei sunt temerile legate de propria viață.
De ce, însă, se pun pe ei abia pe locul trei?
„Eu cred că oamenii nu se gândesc la faptul că le e teamă, pentru că e o teamă foarte mare, de fapt. Și o țin în background (n.r. – în fundal) tocmai pentru că simt că nu au ceva ce pot face”, spune Alina Kasprovschi, directoarea executivă a Fundației Comunitare București.
„Nu cred că poți să-ți imaginezi cum ar fi să fii prins sub dărâmături. Psihicul refuză să se gândească la chestia asta și atunci preferă să se uite la subiecte pe care le poate gestiona emoțional”, mai susține Alina Kasprovschi.
„Iluzia controlului”
Un psiholog a explicat, pentru HotNews, aceste temeri ale oamenilor. Mintea umană funcționează, în primul rând, pentru a ne proteja emoțional, explică psiholoaga Andreea Chiru Maga.
Dacă o veste zguduie sentimentul de siguranță, de exemplu ideea că locuința în care cineva trăiește ar putea fi nesigură, creierul poate alege inconștient varianta care doare mai puțin pe termen scurt: să nu știe că este nesigură.
„Este ceea ce numim o iluzie a controlului și a siguranței psihologice”, spune ea despre această decizie. Atunci când două realități se bat cap în cap – „acesta este locul meu sigur” și „acest loc ar putea fi periculos” – apare și un disconfort intern, care accentuează nevoia de a respinge pericolul.
Pentru a reduce stresul, unii oameni amână informația, o minimizează sau evită complet subiectul. Mulți oameni evită să afle vești proaste nu pentru că sunt indiferenți, „ci pentru că informația respectivă le provoacă anxietate, teamă sau un sentiment puternic de neputință”, spune Andreea Chiru Maga.
„Neputință” este ceea ce spune și Alina Kasprovschi că aude des atunci când este în comunități.
„Chestia asta că «nu mi se poate întâmpla mie», e ceva la care omul se gândește în general: «nu mi se poate întâmpla mie cancerul», «nu mi se poate întâmpla mie să-mi se îmbolnăvească copilul». Ai o grămadă de motive să împingi subiectul ăsta în spate, nu știi cum arată, te simți neputincios, asta e ceva ce ne spun oamenii”, povestește directoarea executivă a Fundației Comunitare București.
Cum vorbim despre cutremur
Potrivit cercetării făcute de Fundația Comunitară București, aproximativ jumătate dintre respondenți (48%) știu ce trebuie să facă în caz de cutremur – 15% sunt foarte siguri și știu „multe lucruri despre ce trebuie să facă”. Restul știu „așa și așa” (23%), „destul de puține” (18%) și „foarte puține” (11%).
În teorie, știm cu toții ce avem de făcut în caz de cutremur: ne adăpostim sub o masă solidă, ne îndepărtăm de ferestre și ne păstrăm calmul. Însă, în momentul în care pământul începe să se miște, oamenii uită aceste sfaturi, spune psiholoaga Andreea Chiru Maga.
Știința explică acest fenomen nu ca pe o slăbiciune, ci ca pe un proces neurologic complex care are loc în câteva secunde. Se apasă „butonul de alarmă, iar restul creierului nu mai apucă să verifice dacă alarma este proporțională. De aceea, educația, repetiția și predictibilitatea reduc panica”, explică ea.
Cutremurul provoacă panică și disconfort. De aceea, în discuțiile cu oamenii, cel mai important este ca aceștia să primească măsuri concrete, exemple simple și pași pe care îi pot parcurge chiar ei. Riscul seismic nu ar trebui să fie un subiect evitat, „ci unul discutat constant și integrat firesc în educația oamenilor”, subliniază experta.
„Este important să înțelegem că panica apare în special atunci când oamenii nu știu ce au de făcut și se simt neputincioși. Accesul la informații clare, explicate pe înțelesul tuturor, dă un sentiment de control și capacitatea de a face față situației. Informarea nu sperie, ci dimpotrivă, ajută oamenii să rămână funcționali atunci când apare un pericol real”, mai adaugă ea.
Andreea Chiru Maga susține și că discuțiile despre reziliența la cutremur ar trebui să aibă loc și în afara situației de criză – nu trebuie să așteptăm un dezastru pentru a ne pregăti în fața lui.
„Oamenii pot integra informații dificile doar atunci când se simt relativ în siguranță. Comunicarea exclusiv în criză transmite mesajul că riscul este excepțional și copleșitor, nu unul care poate fi înțeles și gestionat”, concluzionează ea.
Cum te protejezi în caz de cutremur
Alina Kasprovschi crede că fiecare locuitor al Bucureștiului poate face puțin, pentru a fi în mai mare siguranță în cazul producerii unui cutremur în orașul vulnerabil. Ea explică trei modalități prin care oamenii se pot proteja în cazul unui cutremur:
Ce mai poate conține rucsacul:
- Provizii pentru trei zile: conserve, batoane proteice, alte alimente neperisabile;
- Soluție antibacteriană, hârtie igienică, absorbante, pastă și periuță de dinți;
- Lenjerie intimă, haine de schimb;
- Fluier, mască, o baterie externă.
Platformele fiipregătit.ro și antiseismic oferă mai multe informații despre ce să faci în cazul producerii unui cutremur.
Responsabilitatea și comunitatea
Potrivit studiului Fundației Comunitare București, 91% dintre bucureștenii respondenți cred că autorități precum Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) sau Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU) sunt responsabile de măsurile de pregătire privind un eventual cutremur. 53% cred că este responsabilitatea Primăriei, iar 45% cred că au o responsabilitate proprie.
Responsabilitatea proprie este, de fapt, primul pas în reziliența comunitară în caz de cutremur, explică Alina Kasprovschi și Matei Sumbasacu.
În 1995, Japonia a fost lovită de un cutremur cu epicentrul în Kobe, care a luat viața a peste 5.000 de persoane. Doar una din patru persoane a fost scoasă atunci de sub dărâmături de autorități. Trei din patru au fost scoase de voluntari, familii sau vecini.
„Nicăieri pe lumea asta nu sunt atât de mulți salvatori încât să fie peste tot și atunci ajută salvarea de proximitate”, spune directoarea executivă a Fundației Comunitare București. Iar, din experiența ei, când oamenii încep să se cunoască, sunt mult mai deschiși să ajute.
Dar cum ajungem să ne cunoaștem?
„Eu sugerez oamenilor să își scoată vecinii la o bere, un suc, o cafea. Există foarte multe cercetări care arată că o comunitate coezivă, o comunitate unde oamenii sunt apropiați unii de alții, unde le pasă oamenilor unii de alții, este o comunitate mai rezilientă”, afirmă Matei Sumbasacu.
Acest articol a fost, inițial, realizat în cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, sub coordonarea lectorului univ. dr. Emilia Șercan.