Cine este Joyce, tânăra cameruneză care a venit să studieze medicina în București și organizează petreceri „afro”
Sute de studenți din Africa Subsahariană primesc în fiecare an burse de studiu din partea statului român. Mulți alții vin pe cheltuială proprie ca să facă o facultate în România. Cindy Joyce Tenesso este o studentă de origine cameruneză care organizează petreceri „afro” săptămânale în Centrul Vechi din București.
- „Privirile românilor asupra persoanelor de culoare sunt inconfortabile”, spune Joyce într-o discuție cu HotNews.
- „Nu te simți binevenit în România atunci când mergi la Biroul de Imigrări”, mărturisește și Francis Asanze, cunoscut ca Dj Papi, un nigerian care a venit în România să studieze în domeniul naval și pune muzică la petrecerile organizate de Joyce.
Dacă despre comunitățile de asiatici, nepalezi, srilankezi etc, românii au aflat destul de multe lucruri din presă, altfel este situația în ceea ce-i privește pe africanii subsaharieni.
Știm, de exemplu, că numai în anul universitar 2023 – 2024 au venit să studieze la noi, cu burse plătite de statul român, în jur de 250 de tineri din această comunitate. Acest număr reprezintă aproximativ jumătate din totalul burselor anuale acordate de statul român tinerilor din afara UE.
Mulți alți tineri africani vin să studieze în România pe propria cheltuială. De exemplu, datele publice arată că în anul universitar 2017-2018 erau înscriși la universitățile românești aproape 2000 de de studenți din țările Africii subsahariene.
Studenții africani au adus cu ei și muzica
„Afrobeats” este un gen muzical originar din Nigeria și Ghana care a luat cu asalt în ultimii ani radiourile internaționale și topurile muzicale din toată lumea.
În România îl auzi peste tot: la radio, în restaurante, în taxi și în centre comerciale, fără a te întreba, poate, din ce parte a lumii a călătorit pentru a ajunge în estul Europei.
Afrobeats reverberează nu numai în notoriile dance challenge-uri pe TikTok, în premii Grammy dar și în cluburile de noapte din toate orașele europene care găzduiesc comunități de africani.
Bucureștiul nu este o excepție; de ceva vreme încoace, seara, într-un colț din Centrul Vechi al Capitalei se aud sunete de afrobeats (Nigeria), amapiano (Africa de Sud), coupé-décalé (Coasta de Fildeș), azonto (Ghana), ndombolo (Congo), ntcham (Gabon), hip-hop și multe altele.
A venit în România să studieze medicina
HotNews a aflat că în spatele evenimentelor cu muzică africană din București se află o studentă de origine cameruneză în vârstă de 26 ani, pe nume Cindy Joyce Tenesso. Fata s-a mutat în Franța de la vârsta de 2 ani, iar la 19 ani a venit în România să studieze medicina generală. După 4 ani s-a transferat la stomatologie.
Joyce povestește că a observat că mulți africani mutați în România nu știau unii de alții, mai ales după pandemie, așa că s-a gândit să le pună la dispoziție o platformă care să-i unească.
„Intenția inițială a fost să conectez afacerile întreprinse de africani și străini, în general, cu potențiali clienți.
Apoi, am pornit un cont de Instagram și am trimis sondaje în diverse grupuri de străini, întrebându-i ce le lipsește [din culturile lor], de ce au nevoie”, povestește Joyce.
Așa a descoperit că celor mai mulți le lipsea mâncarea și alimentele de acasă, produsele de păr, saloanele de coafură, frizeriile, evenimentele și reuniunile. A început să crească numărul de followeri ai paginii Afroland Romania și să promoveze afaceri locale cu specific african.
„Promovăm nu doar business-uri, ci și independenți, de exemplu profesori de dansuri africane, un african care lucrează ca dentist, un cântăreț nigerian, inclusiv românce care fac codițe și extensii afro.
Toată ideea era să creez o comunitate care să mă ajute să aflu care-s nevoile pieței Majoritatea răspunsurilor la sondaje se terminau cu <<… și o petrecere, să ne cunoaștem, ne distrăm.>>. De acolo mi-a fost foarte clar că lipsesc astfel de evenimente”, spune tânăra cameruneză.
Joyce crede că viața de noapte din București nu aduce multă diversitate.
„Ai de ales între petreceri cu muzică electronică sau comercială. De unde vin eu, nu ascultăm asta când ieșim la dans.”
Prima petrecere organizată de Joyce a avut loc pe data de 7 mai 2022, într-un local întins pe două etaje, cu o capacitate de aproximativ 300 de persoane.
„În prima noapte am avut ambele etaje full”, povestește fata.
Concomitent cu dezvoltarea brandului de petreceri afro al lui Joyce, alți antreprenori și-au făcut curaj și au deschis restaurante cu specific african, magazine alimentare, magazine de haine, saloane de coafură, iar Joyce era mai mult decât încântată să îi conecteze cu potențialii clienți.
Perioada despre care vorbește Joyce era în lunile de imediat după pandemie, în 2022, când, așa cum arată datele statistice, numărul noilor afaceri a crescut exponențial și în România. În 2022, datele de pe World Bank Group arată că România era statul membru cu cele mai multe business-uri recent deschise (de menționat că platforma nu deține date despre Franța în acel moment).
Foarte mulți turiști vin la petrecerile Afroland
„De la prima petrecere, în care am văzut cât de bine se pot distra oamenii pe muzica afro, atât români, cât și africani sau alte naționalități, am simțit o nevoie de a contribui la diversitatea muzicii pe care oamenii o ascultă.
Există acum afrobeats în toate limbile (n.r. ultimele melodii ale lui Connect-R fiind puternic influențate de acest gen muzical), inclusiv muzică africană produsă în Suedia. Și atunci vrei să o împărtășești cu toată lumea, în cazul acesta cu publicul românesc, obișnuit să asculte mai degrabă electronică – când există atâtea și atâtea stiluri muzicale.”
Joyce spune cu mândrie că nu puțini sunt străinii aflați în trecere prin România care vin la petrecerile Afroland: „Poate din 300 de oameni, 60 sunt turiști.”
La fel de mult o bucură și diversitatea oamenilor care îi calcă pragul evenimentelor: care îi calcă pragul evenimentelor: africani anglofoni, francofoni, lusofoni (n.r. vorbitori de portugheză) și români; străini care au venit aici cu vize de student și au rămas, alții care încă studiază și alții care au venit cu vize de muncă.
„Sunt petreceri la care vin 10% români și 90% africani și viceversa”, explică Joyce.
Faptul că a creat deja o comunitate și o pagină de Instagram de aproape 7000 de urmăritori o ajută când vine vorba promovare. Postează flyere pe Instagram, poze și video-uri profesioniste de la fiecare petrecere, iar prietenii apropiați și fanii petrecerilor dau share la rândul lor.
A învățat, însă, că oricât s-ar strădui nu poate să mulțumească pe toată lumea, nici măcar pe toți participanții africani care vin din culturi diferite și preferă ritmuri diferite. Insistă asupra faptului că Africa nu este un monolit, ci un continent unde conviețuiesc nenumărate culturi și stiluri muzicale.
„Privirile românilor asupra persoanelor de culoare sunt inconfortabile”
Discuția ajunge inevitabil și la atitudinea românilor față de persoanele de culoare. Joyce îmi spune același lucru pe care mi l-au spus și alții și anume că „privirile românilor sunt inconfortabile” și că durează mult să înțelegi că reflectă pură curiozitate. Simte, însă, că societatea românească sexualizează foarte mult persoanele de culoare, dar vede totuși o mare diferență între anul în care s-a mutat aici și acum.
„M-am gândit cât mi-ar fi plăcut mie la 19 ani, când am ajuns aici, să pot merge într-un loc în care să fiu înconjurată de oameni de culoare și unde să pot să mă simt normal.”
Vorbind despre părinții ei și despre susținerea lor, Joyce îmi spune râzând că-i neobișnuit ca niște părinți africani să aprobe încurajator ceea ce face, dat fiind că a venit în România cu alt scop: acela de a-și lua o diplomă.
„Mama a venit o dată la o petrecere Afroland și i-a plăcut. Avea o altă imagine, probabil din cauza flyerului,” continuă râzând, „dar s-a bucurat să vadă că este genul de distracție responsabilă.”
Nu își propune încă să trăiască din asta. Îmi spune că profitul fiecărei petreceri este foarte mic pentru că locația este mică și, oricum, totul rămâne în contul firmei pentru a putea fi reinvestit în a crea evenimente mai mari și mai variate: vrea să încheie parteneriate cu organizatori din alte țări, vrea să aducă artiști din alte țări.
„Am adus deja doi: 1da Banton (din Nigeria), anul trecut, și pe Yuppe (artist sud-african) vara asta, la petrecerea de pe plajă, din Năvodari și poate încă cineva până la sfârșitul anului, dacă ne ajută Dumnezeu.”
„Profitul este minim și reprezintă doar taxa de intrare, 30 de lei. Dacă vin 300 de oameni, iar eu plătesc dj-ii (unul, doi sau trei), alți patru oameni care lucrează pentru eveniment și cheltuielile ce țin de firmă, cum ar fi taxele, fă calculele. Nu rămâne mare lucru, dar scopul meu principal acum este să popularizez muzica afro și să am evenimente constante.”
Joyce își acoperă taxa de facultate (7500 de euro pe an la Universitatea Carol Davila) și chiria lucrând în două ture într-un spital din Franța, pe perioada verii și cu un job part-time în România pentru o companie franțuzească, în departamentul de serviciu clienți.
Vrea să plece în Franța pentru că nu-i plac salariile din spitalele românești
Îi mai rămân patru ani de facultate în România, iar după absolvire vrea să se întoarcă în Franța, în principal pentru că nu-i plac salariile aici, mai ales când se gândește la miile de euro care au costat-o facultatea în România.
Are multe critici față de sistemul medical românesc, dar principala este că nu există o evidență centralizată a pacienților care să-i ajute pe doctori să le înțeleagă istoricul. „Dacă mă duc în Franța la ginecologul la care mă duceam acum câțiva ani, va știi exact cine sunt și care a fost situația mea medicală.”
O întreb care sunt oamenii care o susțin în ceea ce face și enumeră toți dj-ii care pun muzică la petrecerile organizate de ea — „Dj Papi, Dj Ayaba, Dj Dxnger, Dj John Bam, Dj Humble, Dj Phenom, Dj Thomson, Dj Oldschool” — iar fața i se luminează:
„Toți oamenii ăștia se pricepeau mai mult sau mai puțin acum câțiva ani, dar acum fac o treabă genială! Chiar simt că evoluăm cu toții, că ne motivăm unii pe alții și este un sentiment plăcut — avem nevoie de asta, mai ales aici.”
Doi dintre cei menționați de Joyce, Dj Papi și Dj Dxnger au pus muzică la Untold, în deschiderea concertului susținut de artistul nigerian Burna Boy.
Viața unui Dj african în România
L-am întrebat și pe Francis Asanze, cunoscut ca DJ Papi (30 ani), mai multe despre experiența lui ca african în România.
Francis este nigerian și a venit în România în 2015. La fel ca majoritatea africanilor, a ajuns aici cu o bursă pentru studii, în cazul lui – studii de licență domeniul naval, în Constanța.
Originar din orașul costier Port Harcourt, lucrase deja doi ani pe un post de cadet înainte să se mute în România, cu visul de a deveni căpitan de vapor. A trebuit să îl lase la o parte curând, când și-a dat seama că legislația nu permite cetățenilor non-UE să ocupe acest post.
Nu este nici pe departe singurul domeniu care îi împinge în afara țării pe studenții veniți aici cu burse de studiu; un materialul publicat recent vorbește în detaliu despre situația medicilor, un domeniu în care oricum România se confruntă cu deficit de personal.
Francis spune că simte ostilitate din partea instituțiilor românești. „Nu te simți binevenit atunci când mergi la Biroul de Imigrări, iar lucrurile stăteau și mai rău înainte să își mute sediul; odată au folosit spray cu piper împotriva oamenilor care așteptau să își rezolve actele. În plus, mulți nu vorbesc engleză și nu răspund niciodată la telefon. Dar să sperăm că asta o să se schimbe în anii care vin.”
În Constanța, Francis a cunoscut-o pe actuala lui soție, iar după absolvire a hotărât să urmeze un master în Consultanță în Afaceri la Universitatea București, unde s-a mutat cu soția lui, lucrând cu normă completă în vânzări. Deși a schimbat locul de muncă, continuă să lucreze de luni până vineri în același domeniu pentru o companie de fintech (tehnologie financiară) și să pună muzică în weekenduri.
Crede că industria de entertainment — muzică, evenimente, viață de noapte — din România încă are un lung drum în față, dar că asta îl transformă într-un drum plin de posibilități. Consideră că românii sunt foarte pregătiți să îmbrățișeze stiluri și culturi despre care află de pe rețelele sociale.
Pentru Francis, petrecerile afro au fost o rampă de lansare și un loc de practică. Pe lângă Untold, Francis s-a mai aflat pe scena festivalului Massif din Brașov, Hiphop Takeovers și la alte petreceri cu tematică africană.
Visează să facă la un moment dat un tur în România, să aducă ritmurile afro și dancehall (stil muzical originar din Jamaica) și în alte orașe și să pună muzică la Neversea și Electric Castle.
Estimează că poate doar 20% din comunitatea de africani din București merge la petrecerile afro — nu pentru că merg în altă parte, ci pentru că nu ies foarte des în oraș și menționează că există momentan trei organizatori principali pentru astfel de evenimente în capitală.
Comunitățile tot mai numeroase de străini aduc în România, nu doar forță de muncă și taxe pentru studii, ci și culturi diferite și moduri proprii de a petrece timpul liber. De la comunitatea cameruneză din Cluj care se întâlnește pentru a sărbători Anul Nou la miile de srilankezi care care petrec în fiecare lună de aprilie Anul Nou srilankez în diferite orașe din România și până la concerte cu artiști emblematici din țările de origine, peisajele României se transformă și se îmbogățesc cu fiecare an care trece.
INTERVIURILE HotNews.ro