Taxi victorie, Uber în genunchi. Ce-ți mai place, bre, o Românie înapoiată, a tupeului, mizeriei. În care Statul și Guvernul să-ți dea minciuni cu lingurița
“Ordonanţa de Urgenţă care modifică legea taximetriei (38/2003) intră în vigoare astăzi, 16 mai. Ordonanţa nu va scoate din piaţă aplicaţiile Uber, Bolt şi Clever, dar şoferii care folosesc aceste aplicaţii vor putea fi amendaţi mult mai uşor şi riscă amenzi de până la 5.000 de lei.” – așa spune StartupCafe.ro și spune exact.
Dar de aici încolo urmează drama, nedreptatea. Vezi Doamne ce spun Statul și Guvernul: serviciile Uber nu-s scoase de pe piață, dar dacă șoferul este prins, fără actele în regulă, este amendat zdravăn. Chestia asta duce la o descurajare a celor care fac uber.
Guvernul n-a avut chef să reglementeze statutul de ridesharing. O merge la șantaj, precum cu „taxa pe lăcomie”? Poate. Oricum n-are mare interes. Este an electoral. Nu-și ridică-n cap taximetristul care se revoltă, își umflă mușchii și scoate mii de oameni în stradă.
Asta vorbește despre o România dintotdeauna în care în continuare Statul e Jupân. O Românie vlăguită de autoritatea statului și-n care privații își iau zilnic porția de “mămăligă” pe care plătesc impozite, dar dacă vor “caviar” trebuie să dea șpagă.
Vor zice niște jupâni depe net: „s-a gândit Uber să dea șpagă?” Uite, nu mă pasionează dezbaterea asta. Mă obsedează altele:
1. E o Românie înapoiată, a tupeului, a mizeriei. În care Statul și Guvernul dă minciuni cu lingurița. E un Guvern al asistatului social. În care inițiativa este sugrumată.
2. Este România potrivită cu taximetria. România-taximetria este una înapoiată, a tupeului, a mizeriei. În care ți se dă minciuna cu lingurița: ne vom schimba, nu vom mai spune ”unde mergi, bă?”, nu mai înjurăm, nu mai punem manele la maxim, nu-i mai furăm „cu kilometrul” pe fraieri, nu vom mai vorbi la telefon în timpul mersului și multe alte figurații de acest gen.
3. Ride-sharingul, să spunem clar, este o ficțiune. Este un termen al unei noi generații, care a fost inventat în numele unei lumi noi, unei ficțiuni noi, pentru a spune: vino cu noi, la noi e mai bine. Dar nu termenul contează, CI serviciile. Ele spun clar: „Fii în ritm cu timpul tău”.
4. Sigur aici, reproșul meu pentru Uber, este legat de dependența de aplicație. Uberiștii habar n-au străzile, zonele și devin dictatori când le indici o variantă. Dar asteas-a amănunte.
5. Pe mine nu mă interesează cu adevărat termenii sau aplicația. Termenii (ca ride sharing), recunosc, sunt esențiali juridic, fiscal (Uber plătește miliarde taxe la stat). Aplicația (de navigație) devine judecătorul suprem.
Sunt client. Pe mine mă pasionează standardul. Și cu Uberiștii m-am certat la cuțite. Și acolo sunt nesimțiți, dar cel puțin am sentimentul clar: mă ia din punctul X fără să cârtească, nu trebuie să-i aud conversațiile idioate, mașina e curată, nu pute a hoit, îl pot sancționa. Deci, cum să nu vreau UBER/CLEVER/BOLT?
6. Pe ce lume suntem? Suntem în 2019 când zeul nostru nu este un Stat și un Guvern înapoiat, ci un Internet, un spațiu virtual, care reglează oferta, clientela, minciuna. SOLUȚIA: Statul, Guvernul și Internetul ar trebui să negocieze, nu să dicteze. Să-și dea seama fiecare de propriile limite.
7. Știți care e nodul discordiei acum? Un document, o hârtie idioată, o autorizație nesimțită de-a STATULUI, pe care încasează niște taxe, care înseamnă stat la coadă, pierdere de vreme și pe care taximetriștii o iau prin metode specifice. Deci, o hârtie devenită inutilă pentru taximetriști blochează libertatea celorlalți.
8. Prin descurajarea UBER/CLEVER/BOLT, România își arată încă o dată colții: cariați, stricați, plini de mizerie între măsele, dar, da, încă fiară, frate!
Statul (astăzi întărit cu creșteri salariale sinucigașe) este normal să nu-și cedeze poziția. Statul anchilozat, care privește disprețuitor orice reformă, își mănâncă zilnic coliva.
Tinerii? “vrea”? Să plece! Deci, să plece, să fugă din țara noastră. Până la avion? Taxiul.