Uitați tot ce știați. Nimic nu mai e la fel. Ce să faci, când și impozitele se reinventează

În ultimele două decenii, ponderea taxelor și impozitelor indirecte în veniturile realizate de bugetele naționale a crescut semnificativ, acestea devenind de multe ori principala sursă de venituri bugetare. Nu ar trebui să mire pe nimeni creșterea interesului statelor în a administra cât mai bine banii în beneficiul propriu – dovadă că, TVA, de pildă, se aplică în peste 165 de state, nici înăsprirea tendințelor lor de control – obligații de raportare tot mai drastice sau dificultăți sporite în recuperarea banilor. Cum ar trebui să se comporte companiile în noua paradigmă?

Domeniul fiscal se ține cu greu, în ultimul timp, departe de prima pagină a ziarelor, mai ales când în discuție apar subiecte precum taxarea economiei digitale, reforma fiscală, ajutoarele de stat sau stabilirea unor nivele corecte de taxare. Și, cu toate astea, la adăpost de deschiderile marilor publicații, taxele indirecte se coc la foc mic și cresc în importanță.

Recent, o analiză a PwC a identificat trei tendințe globale în zona taxelor și impozitelor indirecte, pe baza cărora se desprinde o nouă paradigmă fiscală.

Astfel, prima tendință majoră ar fi creșterea importanței acestor impozite – mai ales a TVA și a taxelor vamale, ca sursă de venit în mixul fiscal. Un al doilea val ar fi cel al provocărilor majore intervenite în colectarea taxelor indirecte, date fiind volumele în continuă creștere de bunuri și servicii cumpărate online de către consumatori privați de la furnizori externi. Cea de-a treia provocare se referă la înmulțirea noilor obligații de raportare, aplicate unilateral, la nivel național, de către state, laolaltă cu schimbul automat de informații între autoritățile fiscale.

Reinventarea TVA

În cei aproape 70 de ani de aplicare a TVA, în „sistem” au intrat 165 de state, de pe tot globul, iar Angola și Bahrain se vor alătura din acest an clubului. Semn că TVA – aduce bani în economie.

În anumite părți ale lumii, cum ar fi Brazilia, India și China, au loc, chiar în timp ce vorbim, reforme menite să mărească eficacitatea TVA, iar Brexitul ar putea avea un impact major asupra peisajului de TVA al Marii Britanii, schimbând mult lucrurile pentru anii ce vor veni.

În vreme ce în lumina reflectoarelor continuă să stea impozitele directe, cum ar fi impozitul pe profit, taxele indirecte impozitate la destinație sunt din ce în ce mai utilizate în cele mai variate moduri pentru a genera venituri suplimentare, în timp ce firmele care fac tranzacții cu bunuri asupra cărora se aplică TVA se confruntă cu o creștere importantă a numărului de controale, din ce în ce mai multe litigii, sancțiuni, precum și obstacole importante în recuperarea TVA.

De asemenea, deși multe companii nu au privit până acum cu atenție în direcția taxelor vamale, pentru că ele s-au dus în jos constant în ultimii ani, evoluțiile recente – tarife în creștere, până la 25% în relația tensionată Statele Unite-China, ca și apariția unei frontiere vamale între Marea Britanie și UE, arată că și acest tip de impozite indirecte vor reveni pe tapet.

Impactul online-ului

Este evident că, neputând fi anticipate, evoluția fulminantă a comerțului online, apariția unor noi structuri ale lanțurilor de aprovizionare sau digitalizarea rapidă, legislația privind TVA a fost cu un pas în urmă, în special în ceea ce privește stabilirea modului cel mai adecvat de a colecta TVA în noul context. În prezent, există state care experimentează diferite forme de impunere și colectare a TVA sau a taxelor vamale – Australia, Elveția sau Noua Zeelandă, rezultatele putând constitui pe viitor modele ce ar putea fi urmate de restul „clubului”.

Piețele și intermediarii online sunt ținuți responsabili din ce în ce mai mult pentru TVA datorată pentru tranzacțiile petrecute pe platformele lor. Și, pentru că guvernele consideră că aceasta este cea mai potrivită soluție pentru ele – concentrându-și atenția mai degrabă asupra câtorva jucători mari, decât asupra întregului lanț de aprovizionare, iată cum noua paradigmă înseamnă mai multe obligații pentru proprietarii platformelor. Aceasta în ciuda faptului că ele nu pot oferi informații structurate privind natura exactă a articolelor vândute, valoarea articolelor și eventualele ajustări ale prețurilor ulterioare, și pot întâmpina dificultăți în identificarea locului de aprovizionare, dacă platforma nu este responsabilă pentru distribuție și livrare.

Conceptele politicii fiscale încep de asemenea să se schimbe, pe măsură ce tranzacțiile migrează către online. Să ne amintim că în iunie 2018, decizia Curții Supreme a Statelor Unite în Cauza Dakota vs. Wayfair a schimbat peisajul colectării impozitului pe vânzările din SUA pentru vânzătorii la distanță, căci a permis statelor să înlocuiască conceptul tradițional de impozitare legat de prezența fizică cu cel de impozitare legată de prezența economică.

Se schimbă și raportarea, și respectarea regulilor

Punând cap la cap felul în care lucrurile au evoluat, putem spune că ritmul și amploarea dezvoltării afacerilor de tip nou au scos la iveală niște lacune în legislația globală de TVA, pe care guvernele încearcă acum cu disperare să le astupe. În plus, sistemele TVA sunt vulnerabile la fraudă, de vreme ce furnizorii se află în poziția în care colectează impozitele de la clienți în numele statului și apoi pot să dispară fără să fi transferat ce-au colectat de la clienți către autoritățile competente. Numai în UE, se estimează că, în fiecare an, deficitul de TVA (calculat ca diferența între TVA potențial de colectat și TVA încasat) se ridică la 147.1 miliarde de euro (valoare de referință pentru anul 2016, conform studiului Comisiei Europene). Urmarea firească este că multe dintre guvernele lumii iau măsuri unilaterale pentru întărirea controlului asupra sistemelor proprii de TVA sau taxe vamale și, de asemenea, să încrucișeze controlul raportărilor, în așa fel încât să depisteze cât mai devreme potențialele fraude.

Și, atunci, companiile care aplică TVA încep să se confrunte cu termene de rambursare din ce în ce mai lungi și cu obligații de raportare din ce in ce mai drastice. Raportarea în timp real, raportarea vânzărilor și a achizițiilor, facturarea electronică obligatorie, fișierul standard de audit pentru taxe, declarația de control și mecanismul de plată divizat, pentru a menționa câteva.

De pildă, raportul Paying Taxes 2019, realizat de PwC împreună cu Banca Mondială, vorbește despre standarde diferite de raportare, de la țară la țară. Și fiecare obligație nouă de raportare aduce cu sine costuri noi, volume mari de informații și de analiză a datelor, amenzi usturătoare.

Cum stau lucrurile în România?

Deși TVA este principala sursă de „alimentare” a bugetului, România se situează pe ultimul loc al clasamentului de TVA în 2016, ultimul an pentru care este disponibil un studiu oficial, înregistrând cel mai mare deficit de încasare a taxei (35.88% față de primele în clasament: Luxemburg 0.85%, Suedia 1.08%, Croația 1.15%). În plus, acesta a crescut în România în 2016 comparativ cu 2015, în timp ce majoritatea statelor membre (22) au înregistrat scăderi ale acestui indicator.

În tot acest timp, multe dintre planuri sunt „pe hârtie”: proiectul de modernizarea a ANAF, semnat cu Banca Mondială în 2012, avea termen de finalizare 2017 și un buget alocat de 70 de milioane de dolari. La începutul anului trecut, însă, proiectul era realizat doar în proporție de aproape 23%, niciun ban nefiind folosit pentru modernizarea infrastructurii IT.

Tot „pe hârtie” au rămas și multe dintre propunerile și discuțiile avansate în spațiul public încă din 2014 – de exemplu, SAF-T, standardul de raportare automata a anumitor informații financiare, nu a făcut nici până acum subiectul vreunui proiect legislativ. Pe de altă parte, casele de marcat cu jurnal electronic au fost implementate la nivelul contribuabililor, începând cu anul 2018, și acest proces fiind încă în derulare. Mai mult, jurnalul electronic este transmis lunar printr-o declarație către ANAF, ceea ce face ca legarea în timp real a caselor de marcat la sistemele autorităților să fie, la acest moment, doar un „deziderat”. De curând însă am aflat că în partea a doua a acestui an sistemul IT al ANAF ar putea fi reabilitat.

Plata defalcată a TVA introdusă în 2017 nu și-a atins obiectivele urmărite, nici în privința reducerii fraudei în domeniul TVA, a creșterii capacității de efectuare a unei o analize de risc fiscal în timp real și nici a îmbunătățirii colectării TVA la bugetul de stat. Mai mult, România a primit la sfârșitul anului trecut o scrisoare de punere în întârziere de la Comisia Europeană cu privire la sistemul de plată defalcată a TVA implementat și rămâne de văzut în ce măsură acest sistem va funcționa în continuare și sub ce formă.

Ce urmează?

Viteza și amploarea la care țările din întreaga lume anunță modificări ale sistemelor lor de TVA pentru a răspunde acestor provocări dau chiar și celor mai mari companii o durere mare de cap.

Anticipăm o viitoare mișcare de consolidare și simplificare a sistemului global de impozitare indirectă, care se va baza la maxim pe tehnologie – SAF-T, de exemplu, și care va transforma radical colectarea impozitelor și va permite un schimb mai mare de informații între țări.

Pentru moment, marșul constant al noii reglementări va face companiile să se lupte cu o înmulțire a reglementărilor și obligațiilor ce trebuie îndeplinite în zona impozitelor indirecte.

Business-urile vor trebui să găsească căi pentru a se descurca cu noile greutăți și căi de eficientizare a costurilor, care să nu le îndepărteze de scopurile lor originale.

Ce vă sfătuim?

1. Atenție la reglementările specifice de pe fiecare piață pe care acționați. Căci tot ceea ce o companie cumpără și vinde, modul în care se constituie și își structurează lanțul de aprovizionare, locația și statutul partenerilor săi, fiecare intrare pe o piață nouă, totul atrage implicații fiscale, pe care, dacă nu le controlați, le traduceți în costuri mari.

2. Completarea incorectă sau întârzierea în raportarea informațiilor cerute de către state pot genera costuri imense pentru un business. Apelați la profesioniști.

3. Aveți în vedere o strategie care să identifice costul adevărat al tranzacțiilor.

Un articol semnat de Daniel Anghel, Liderul Departamentului de Consultanță Fiscală și Juridică, PwC România