Cat de dependenta este Europa de gazul rusesc si cum ar putea fi amenintata securitatea energetica in cazul unui conflict cu Moscova

Statele europene sunt reticente in privinta impunerii unor sanctiuni economice Rusiei in urma interventiei militare in Crimeea. Au refuzat sa impuna masuri dure chiar si dupa o solicitare a Statelor Unite. Motivele nu sunt cunoscute, insa ar putea avea legatura cu faptul ca multe state europene sunt puternic dependente de gazul rusesc. Conform cifrelor Eurostat, la nivelul intregii Uniuni Europene, in anul 2012, dependenta energetica era de 53,3%, principalul furnizor de gaze in Europa fiind Rusia.

In aceste conditii, securitatea aprovizionarii UE cu gaze naturale, mai ales a statelor est-centrale, poate fi amenintata in cazul unui conflict cu Rusia. Datele Eurostat arata ca Rusia este nu doar principalul furnizor de gaze naturale, ci si de titei si carbune superior. In 2010, aproape 32% din importurile UE de gaze naturale au provenit din Rusia, aceasta fiind urmata de Norvegia cu 28,2% si Algeria cu 14,4%. De asemenea, aproximativ 34,5 % din importurile UE-27 de titei au provenit din Rusia, fiind urmata la mare distanta de Norvegia (13,8%) si Libia (10,2%). Si pe partea de carbune superior, Rusia a fost prima in topul furnizorilor in UE cu o pondere de 27%.Vezi detalii aici.

In raportul pe 2012 al gigantului Gazprom, Germania, Italia, Marea Britanie si Polonia apar ca cei mai mari importatori din UE de gaze rusesti. Gazprom a livrat in Germania 34 miliarde metri cubi de gaze, in Italia 15,1 miliarde metri cubi, in Marea Britanie 11,7 miliarde metri cubi, iar in Polonia 13,1 miliarde metri cubi. Un alt stat care consuma gaze rusesti in cantitati mari este Franta cu 8,2 miliarde metri cubi. Austria a importat 5,4 miliarde metri cubi, iar Ungaria 5,3 miliarde metri cubi. Tot un mare importator, insa din afara UE, era in 2012 Turcia cu 27 miliarde metri cubi. Vezi harta atasata.

Danemarca este singurul stat membru din UE-27 care inregistreaza valoari negative a ratei dependentei.

O situatie complicata este in Ucraina, mare consumatoare si dependenta in totalitate de gazele rusesti. In 2012, Ucraina a importat 32,9 miliarde metri cubi. Si Republica Moldova este dependenta 100% de gazele rusesti, insa necesarul este mult mai mic-3,1 miliarde metri cubi.

Foto: Gazprom

Romania este un caz fericit comparativ cu alte state, deoarece depinde de importuri de energie doar in proportie de 22,7% pentru a-si asigura consumul intern, conform datelor valabile pentru 2012. Romania este pe locul al treilea intr-un clasament al independentei energetice procentuale in Uniunea Europeana. Gazprom a livrat in 2012 doar 2,5 miliarde metri cubi. Pentru 2013 datele care vor fi publicate in curand ar putea arata chiar o scadere a importurilor. Anul trecut, Romania a putut chiar timp de doua luni, este adevarat ca in luni de vara, sa renunte cu totul la importuri. In cazul in care Rusia ar decide sa sisteze gazul catre Europa, Romania ar avea capacitatea sa asigure aprovizionarea doar din productia interna. Intr-o astfel de situatie, una dintre masurile care s-ar impune ar fi deconectarea de la sistem a marilor consumatori, precum InterAgro.

Europa a mai avut de suferit din cauza unei dispute intre Rusia si Ucraina. Cel mai cunoscut caz este criza din 2009 cand fluxurile de gaze din Rusia via Ucraina au fost intrerupte timp de doua saptamani, intre 6 si 20 ianuarie. Ucraina este si o tara de tranzit catre Europa, fapt care ameninta si mai mult siguranta aprovizionarii. In urma crizei din ianuarie 2009, cadrul legislativ privind securitatea aprovizionarii a fost revizuit, iar in septembrie 2009 Consiliul Uniunii Europene a adoptat Directiva 2009/119/CE prin care se impune obligatia ca statele membre sa mentina un nivel minim de rezerve de titei si/sau de produse petroliere, potrivit unei analize Eurostat. Potrivit acesteia, construirea de parteneriate fiabile cu furnizorii, cu tarile de tranzit si cu cele consumatoare este considerata o modalitate de a reduce riscurile asociate dependentei energetice a UE. In septembrie 2011, Comisia Europeana a adoptat Comunicarea „Politica energetica a UE: angajarea in relatii cu parteneri din afara frontierelor noastre”.

In noiembrie 2010, Comisia Europeana a adoptat o initiativa intitulata „Energia in 2020″ o strategie pentru o energie competitiva, durabila si sigura”. Aceasta strategie defineste prioritatile energetice pentru o perioada de zece ani si stabileste actiunile care trebuie intreprinse pentru a aborda o serie de provocari, inclusiv realizarea unei piete cu preturi competitive si aprovizionare sigura, facilitarea pozitionarii ca lider in materie de tehnologie si negocierea eficienta cu partenerii internationali.

Pentru diversificarea surselor de energie, statele UE au incercat sa gaseasca alternative la proiecte rusesti precum Nord Stream si South Stream. O varianta este gazul din Azerbaidjan. De altfel, anul trecut in vara, concernul azer Shah Deniz II a decis sa sprijine proiectul Transadriatic Pipeline (TAP) pentru transportul gazelor in Europa. Proiectul TAP a fost ales in defavoarea proiectului Nabucco in care era implicata si Romania.