​VIDEO Romania, tara cu mii de lautari si doar patru lautisti

Mentionata inclusiv in Biblie, ca „alauta” cu cinci coarde, considerata de multi (in mod gresit) ca stramos al chitarei, lauta are foarte putini adepti in Romania, in conditiile in care Occidentul a redescoperit acest instrument in anii ’70. Cu ocazia celei de-a doua zile a festivalului „Mica saptamana de muzica veche”, Mircea Goian (viola da gamba) si Nicolae Szekely (lauta) au prezentat in special piese renascentiste, printre acestea aflandu-se I Can Not Keep My Wife At Howme, Canson Englesa (din 1584), Ungarescha, dar si La Rossignol, melodie interpretata inclusiv de celebrul Sting.

„Lauta – precizez ca in Romania sunt in jur de 4 lautisti. Spun „in jur”, pentru ca nu stiu exact daca sunt trei sau patru”, a spus Mircea Goian (viola da gamba), cu ocazia concertului sustinut de Duo Continuo la mijlocul saptamanii, la Sala Pod a Casei de Cultura a Studentilor din Bucuresti.

„Oficial sunt vreo patru… Intr-adevar, sunt foarte putini”, a continuat Nicolae Szekely, unul dintre putinii lautisti din Romania. „In ultima vreme, datorita festivalurilor medievale, mai iese la iveala”.

„Lauta este amintita chiar in Biblie, acea alauta cu cinci coarde sau mai multe. Chiar de prin secolul XI-XII a fost lauta medievala, cu cinci grupuri de coarde (sunt coarde duble), apoi a urmat lauta renascentista.

Acesta este un model facut dupa schite, dupa picturi, caci laute nu au ramas decat din perioada Barocului.

Dupa lauta renascentista, care a avut mai multe variante (de sapte coarde, opt, zece, 11 chiar), a urmat perioada Barocului, in care au fost lautele cu 13, 15, 18. Au urmat acele variante: chitarone, pe urma teorba… Sunt foarte multe variante.

Cert este ca aceste instrumente au revenit in anii ’70, foarte puternic, mai ales in Occident. Sunt multi lautisti acolo.

Pe langa lauta exista acea vihuela. De fapt, multi cred ca lauta ar fi stramosul chitarei. Nu, este vihuela, care arata ca o chitara, are aceeasi conformatie a coardelor duble, are sase coarde: prima – singura si celelalte – dublate.

Din acea vihuela a venit chitara renascentista, chitara baroc, chitara romantica, chitara moderna”.

„De la Carei, din formatia Collegium, este Deac Endre, el a inceput demult, are vreo 30 de ani in fata. Mai este Caius Hera de la Timisoara, Constantin Lazar la Iasi, dupa ei am inceput si eu, practic suntem patru lautisti care am avut totusi concerte”, a explicat, pentru HotNews.ro, Nicolae Szekely, membru al trupei Duo Continuo.

„Ar mai fi doua persoane care au fost in public la concertul nostru: ei de fapt sunt un duo de chitara, dar iau de la Conservator o teorba si o lauta si, cand merg la festivalurile medievale, pentru jumatate de ora canta si pe lauta. Probabil ca mai sunt, dar nu „au iesit”. Asa, mai este si cel care face laute la Targu Mures, canta si el, dar nu iese. Canta sporadic”.

„Am invatat singur sa cant la lauta, autodidact. Initial, cantam la chitara”, a precizat lautistul, explicand si diferentele dintre cele doua intrumente. „La lauta e mai complicat cu pozitiile. Coardele acelea duble trebuie ciupite deodata. Daca se ciupesc pe rand nu mai suna bine. In plus, ele nu se acordeaza niciodata perfect. Este o anume pozitie care trebuie adoptata. Multi zic: „Ce e cu pozitia aia? Cum canta asta?” Asa trebuie! Eu, cand am trecut de la chitara la lauta, am fost putin socat. Am zis ca nu, ca nu schimb eu tactica, dar nu suna corect daca nu ai pozitia. Practic vine greu, in momentul trebuie sa canti propriu-zis.

Ca tabulatura, la lauta este ca la chitara. Practic, nu e greu, dar trebuie foarte multa finete: coardele nu trebuie sa le bruschezi. Au o tensiune foarte mica, sunt foarte apropiate de grif, de abia le atingi: daca ai dat mai tare, zbarnaie si suna rau”.

​