Cum am ajuns sa fac gimnastica intr-un costum Armani!

Nu putini sunt acei europeni care, cu un salariu mediu de 2.500 de euro, locuiesc la o suta de kilometri distanta de magazine in care se vand haine de lux de 3 ori mai ieftin decat oriunde in Bucuresti. O poveste din paradisul cumparaturilor, dar si despre infernul care il face posibil.

COSTUMUL!

Nu-mi venea sa cred! Imi transpirasera palmele si imi mitraliam prietenii cu intrebari: “E bine? Ma, esti sigur? Ia uita-te si tu sa n-aiba vreun defect!”. Titirez eram in fata oglinzii. Ba chiar, la un moment dat, ca sa incerc taria materialului am inceput o serie de genuflexiuni. Era limpede ca nu voi face niciodata gimnastica imbracat intr-un costum, dar…

Eram in Designer Outlet-ul din Roermond (Olanda) si-l descoperisem. O simti din clipa in care ai inchis primul nasture, iar oglinda vine doar sa confirme ceea ce stiai deja: este Costumul, acea haina care, prin nu-stiu-ce alchimie stranie, a fost croita special pentru tine. E limpede ca trebuie sa o ai, e deja a ta inainte chiar de a fi verificat pretul.

Dar eu eram mult mai norocos. Costumul meu era un Armani negru, croit clasic, impecabil, desprins dintr-un film cu James Bond. Nu era doar o haina, ci un vis. Iar pretul…!? Eticheta arata o suma pe care nu mi-as fi permis-o nicicand, dar dedesubt, scris cu o carioca neagra: “reduced by 65%”. A fost climaxul acestei “shopping-opera” si momentul in care mi-am inceput seria de genuflexiuni. Trebuia sa ma asigur ca ceea ce cumpar este rezistent si ca, eventual, voi putea trai o viata intreaga imbracat in costumul meu Armani. Ce a urmat apoi, e doar istorie…

LUX DE TREI ORI MAI IEFTIN DECAT IN BUCURESTI

* Camasa maneca lunga Marco Polo – 105 RON (25E)

* Camasa maneca lunga Tommy Hilfiger – 210 RON (50E)

* Blugi Levi’s – 218 RON (52E)

* T-shirt din bumbac Lee&Wrangler – 37,8 RON (9E)

* Cardigan Mustang – 150 RON (35E)

* Blazer de toamna Cinque – 252 RON (60E)

* Sacou Windsor – 420 RON (100E)

* T-shirt Vans – 63 RON (15E)

* Jacheta de piele Mustang – 840 RON (200E)

* Costume Armani, Dolce&Gabbana – intre 300 si 800 Euro

Bursa preturilor in Designer Outlet Roermond (Olanda):

Va jur ca povestea de mai sus nu este scenariul unei reclame pentru Roermond Outlet, ci purul adevar. Este genul de experienta pe care ti-l ofera industria acestor temple ale cumparaturilor. Un “outlet” este de fapt un centru comercial de tip nou, o aglomerare de magazine in care marci renumite ofera clientilor doar “adevarate chilipiruri”.

Reducerile sunt de obicei atat de consistente, incat te fac sa-i invidiezi crunt pe europenii cu salariu mediu de 2.000 de euro, care locuiesc la 100 km distanta de un magazin care vinde camasi Marco Polo de 3 ori mai ieftin decat oriunde in Bucuresti.

Pentru sceptici, sa comparam. Am ales la intamplare marca Timberland. Nu este nici una exclusivista, dar nici de duzina, nu este nici foarte populara, dar nici croita doar pentru snobi. Daca in magazinul Timberland de pe bulevardul Magheru, o pereche de pantofi din piele intoarsa costa 631 RON (pret redus de la 789 RON), aceeasi pereche in Outlet Roermond poate fi cumparata cu 210 RON (adica 50 euro). O camasa din panza, cu maneca lunga, costa la Bucuresti 293 RON, iar la Roermond 84 RON (20 euro). Un tricou cu maneca scurta la Bucuresti costa 237 RON, la Roermond 67 RON (16 euro).

Diferentele dintre preturi sunt uriase si nu tin cont deloc de puterea de cumparare a locuitorilor din regiunea in care se gaseste magazinul. Care este explicatia?

EXPLICATIA?

Va aduceti aminte de Fabrica de Confectii? Cel mai bine imbracat cetatean al Epocii de Aur era acela care reusea sa cumpere direct de la depozitul Fabricii. Acel “magazin de fabrica” este bunicul “outlet-ului” de astazi. Daca in anii ‘70 acest tip de comert era marginal de ambele parti ale Cortinei de Fier, cu timpul reteta s-a impus in Occident.

Primul outlet european a aparut la inceputul anilor ’80, in Franta, conceptul fiind importat din Statele Unite. Apoi, incepand cu anul 2000, industria outlet-urilor a explodat. La inceputul lui 2009, in Europa existau 170 de astfel de centre comerciale, cele mai numeroase fiind plasate in Marea Britanie, Franta si Italia.

Parndorf de langa Viena este cel mai cunoscut in Romania exclusiv din motive de proximitate geografica, dar cel mai mare outlet european este Freeport Lisabona, unde pot fi gasite magazinele a peste 200 de marci si unde exista 18 restaurante si un multiplex cu 11 sali de cinema. Cel mai mare outlet din Franta se gaseste la Troyes si a fost vizitat in 2008 de 5 milioane de clienti, fiecare cheltuind in medie 217 euro la o vizita.

Sume uriase se invart in industria outlet-urilor, afacerea se rostogoleste ca un bulgare de zapada nederanjata de recesiune, bazandu-se pe ideea de “turism la cumparaturi” si, desigur, pe reducerile consistente. Dar intrebarea apare din nou: cum de sunt posibile astfel de reduceri?

RASPUNSUL OFICIAL

Cochetarie in Outlet Foto: HotNews.ro

Orice casa de moda importanta are cel putin doua colectii intr-un an. Se intampla intotdeauna ca magazinele de pe marile bulevarde europene sa nu reuseasca sa-si vanda toata marfa intr-un sezon. Ar fi si dificil, tinand cont de preturile afisate. La fel de dificil ar fi ca buticul Dolce&Gabbana din Milano sa pastreze pe raft haine din colectia de anul trecut. Nu face bine la imagine, nu face bine la orgoliu, nu face bine la afacere. Prin urmare, ce ramane este trimis in magazinele din outlet unde pretul la vanzare se apropie foarte mult de costul de productie (spun oficialii).

Cu toate acestea, se pare ca 80% dintre hainele vandute intr-un outlet sunt fabricate special pentru acesta (conform Forbes). Mai exact, in loc sa cumparam un pulover fabricat 100% din casmir, vom imbraca un amestec de casmir si bumbac. Totodata, in outlet ajung si produse cu defecte, care sunt insa intotdeauna marcate corespunzator.

Dar cea mai importanta economie este facuta, se pare, prin eliminarea intermediarilor. Pentru ca magazinul dintr-un Designer Outlet este nepotul vechiului depozit al Fabricii de Confectii.

Si totusi, cand afli ca, in ciuda reducerilor de pana la 70%, producatorii continua sa vanda in castig, te intrebi automat cat de mult este umflat pretul pe rafturile magazinului din oras. Un calcul marunt ar indica ca este cel putin dublat, dar sa nu ne pripim…

RASPUNSUL DIN “GOMORRA”

Roberto Saviano este un tanar jurnalist italian care traieste sub protectia politiei. Saviano este urmarit de Camorra napoletana, care il viseaza intr-un sicriu. Pentru ca Saviano a scris o carte, “Gomorra”, in care dezvaluie cateva mecanisme ale afacerilor mafiei italiene. Saviano a scris cartea dupa ce a lucrat cativa ani sub acoperire in regiunea lui natala, Napoli. “Gomorra” este in primul rand povestea unui urias imperiu financiar, numit Camorra.

Saviano povesteste cum a participat la o “licitatie” ilegala organizata de intermediari care operau in numele celor mai celebre case de moda din lume. Acestea obisnuiesc sa subcontracteze productia liniilor vestimentare unor ateliere de confectii din zona Napoli. Casele de moda lanseaza o singura comanda catre mai multe ateliere. Dar doar unul dintre acestea va fi platit, dupa livrare: cel care reuseste sa produca o cantitate precisa intr-o perioada de timp impusa de casa de moda.

Pentru a putea participa la aceste “competitii”, atelierele au nevoie de un credit pentru a-si plati cheltuielile. Cum intreaga afacere este ilegala, singura sursa de creditare se afla in buzunarele Camorrei, care are oferte foarte avantajoase. Atelierele care nu reusesc sa castige “licitatia” isi platesc datoria catre Camorra chiar cu hainele de design fabricate, care sunt ulterior puse in vanzare, in functie de calitatea lor, fie in magazinele din outlet-uri (o buna parte dintre acestea fiind controlate, sustine Saviano, de Camorra), fie pe piata neagra.

“Nu doar manufactura este perfecta, dar chiar si materialele folosite sunt exact aceleasi, fie cumparate de pe piata chineza sau trimise chiar de catre designerul respectiv atelierelor ilegale care participa la licitatie. Ceea ce inseamna ca hainele fabricate de catre clanuri nu sunt falsurile tipice, imitatii ieftine, copii ordinare, ci mai curand un fel de falsuri-adevarate. Tot ceea ce lipseste este pasul final: brandul, marca, autorizatia oficiala a casei de moda. Dar clanurile uzurpa aceasta autorizatie fara sa se deranjeze sa ceara permisiunea cuiva” (“Gomorra”, de Roberto Saviano).

De ce designerii nu au fost pana acum foarte vehementi in a protesta fata de aceasta situatie? Pentru ca se tem ca vor pierde accesul la avantajoasele ateliere ilegale, se tem ca nu vor mai putea folosi metodele de transport eficiente si ieftine ale Camorrei care nu plateste taxe si, mai ales, se tem ca nu vor mai fi acceptate in outlet-urile din intreaga lume, influentate sau controlate de camorristi. Pe scurt, se tem ca nu vor mai avea profituri la fel de mari.

Asa se explica modul in care un cetatean obisnuit ajunge sa faca gimnastica intr-un costum Armani. De obicei aici ar urma o intrebare corecta: suntem victime sau suntem vinovati? Daca suntem victime, atunci suntem victimele trufiei, iar daca suntem vinovati, atunci platim cu varf si indesat pentru trufia noastra. Insa doar lacomia incredibila, care anima si uneste lumea modei de lux cu cea a Camorrei, este cea care a distrus unul dintre cele mai frumoase mestesuguri: croitorul de la coltul strazii.

Si imi dau seama ca singurul costum croit de mainile unui om al carui nume il cunosc este vechiul costum al bunicului meu.