Cronica de film: „Numere fatale”

Iar e sfarsitul lumii. De asta data in „Knowing”/”Numere fatale”, film realizat de

australianul Alex Proyas. Iar Nicolas Cage nu are cum sa-l impiedice. Ar fi fost mult mai bine pentru toata lumea daca l-ar fi intrebat pe Bruce Willis… De altfel, lumea e amenintata in saptamana cinematografica 19-26 iunie de doua ori.

Cu toata cultura cinematografica pe care ne-am facut-o, daca sfarsitul lumii ar veni ca la cinema, n-ar trebui sa mai fim luati prin surprindere. Nu l-am trait in avans de atatea ori? Cel mai ironic ar fi sa nu recunoastem sfarsitul lumii tocmai pentru ca l-am vazut in prea multe filme.

Interesant este ce spune un personaj atunci cand nebunia e pe cale sa inceapa: „s-au panicat unii si cand am trecut in anul 2000, si pe urma s-au simtit prost!”. Altfel spus, „numai la noi gasiti adevaratul sfarsit al lumii”.

„Numere fatale”/”Knowing” este un thriller psihologic cu accente horror si deznodamant SF, ingurgitabil fara a fi nici ridicol, dar nici prea inteligent.

Singurul element original in acest mixtum compositum de elemente preluate din alte filme este un nou tip de camera digitala folosita de directorul de imagine Simon Duggan.

In rest, aceleasi vechi refrene impachetate intr-un ambalaj care uneste toate catastrofele ultimilor 50 de ani, teroriste, naturale sau accidentale (Lockerbie, Katrina, etc) de Apocalipsa, legand pe urma Apocalipsa de codita lui E.T.

Face sens? Trebuie sa fi stat incuiat in ultimii 20 ani si sa nu fi vazut niciun film american pentru a te lasa impresionat de „Knowing” si de inteligenta cu care te ia din punctul A si te duce in punctul B.

Nu ai cum sa nu te gandesti la „Semne”, „Intalniri de gradul trei” sau „E.T.”, dar diferenta dintre „Knowing” si acestea e vizibila asa cum sunt vizibile, de la inaltime, cercurile din lanuri.

Povestea e mult prea formatata, scenariul e scris dupa reteta, viziunea regizorala lipseste, emotia e mimata. Totul e profesional si rece. Fara surprize. De fapt, nici efectele speciale nu te dau pe spate. S-a mai vazut.

Nu e suficient sa ai niste extraterestri ca sa faci „Intalnire de gradul trei”. Dar poti face o „Intalnire de gradul trei” la mana a doua, care le va lua ochii celor care n-au vazut filmul lui Steven Spielberg, fiind prea tineri.

Si totusi, apropo de discutia pe care eroul, John Koestler, o are cu studentii sai pe marginea disputei hazard – determinism, nu pot sa nu spun, cu tot riscul, ce mi s-a intamplat azi, cand am vazut filmul la vizionarea de presa.

Am ajuns cu cinci minute intarziere si am pierdut intro-ul de dinaintea genericului, dar mi-am dat seama ca de fapt il vazusem la un moment dat cand incercam sa vad filme online. (Am renuntat pentru ca nu mi-a placut.).

Deci, intreb si eu ca John Koestler: faptul ca am pierdut exact bucata pe care o vazusem (si uitasem asta) este hazard sau necesitate?

Cu asta am ramas din film, precum si cu un sentiment dezagreabil si difuz. Cred ca m-am cam saturat de sfarsitul lumii.

Puteti vedea trailerul aici.

„Numere fatale”/”Knowing” – regia Alex Troyas, cu: Nicolas Cage, Chandler Canterbury, Rose Byrne, D.G. Maloney, Lara Robinson. Premiera romaneasca – 19 iunie 2009