Senatorul melcilor

Abia după meciul de joi, cu Armenia, Anghel Iordănescu se poate lăuda că a devenit un adevărat politician al zilelor noastre.

E drept că potenţialul senator PSD de Ilfov avea şi inainte bani, maşini, case, afaceri, relaţii, gură mare şi nevoie de translator ca să ceară unui englez un pahar cu apă, dar abia după minutul 90 al acestei partide a atins performanţa pe care viitorii săi colegi de Parlament şi, cine ştie, poate chiar de Guvern, au

reuşit-o in politică: aceea de a trimite Romania in subsolul clasamentului. Acum ciţiva ani, nu foarte mulţi, un rinjet superior se lăţea pe chipurile Iordăneştilor din Casa Poporului sau din Palatul Victoria, ori de cite ori indrăznea cineva să compare Romania cu Bulgaria.

De ceva vreme, tac milc şi-şi muşcă buzele cind fluieră arbitrii de la Bruxelles lovituri de pedeapsă pentru noi şi legea avantajului pentru vecinii de la Dunăre. Acum ciţiva ani, nu foarte mulţi, Iordănescu ar fi ris ca la o poantă de radio Erevan dacă i-ar fi pomenit cineva de un egal cu Armenia, fie şi in deplasare.

De două zile, e mut ca in afişul electoral cu care a impinzit Ilfovul. Şi nici nu ard de nerăbdare să-l aud vorbind. Cu toate acestea, poate, chiar la ora la care scriu aceste rinduri, cineva ii pregăteşte lui Anghel Iordănescu un discurs.

Dar nu un discurs oarecare, din categoria banală a comunicatelor de presă redactate din birourile Federaţiei conduse de Mircea Sandu. In zilele următoare nu va vorbi Anghel Iordănescu, antrenorul- catastrofă al echipei naţionale de fotbal.

Declaraţiile vor fi făcute de candidatul PSD Anghel Iordănescu şi vor fi ticluite in birourile de campanie ale partidului de guvernămint. Iar explicaţia e simplă: antrenorul care vi sează la un loc călduţ pe banca de rezerve a Senatului a creat o mare problemă de imagine şi de capital electoral PSD-ului.

Nici nu pot să-mi imaginez ce turtit va fi fost strategul Gabriel Oprea, omul care l-a adus pe Anghel Iordănescu in politică, la incheierea partidei cu Armenia. Probabil că in calculele electorale ale PSD fusese introdusă de mult cota de simpatie care urma să se reverse asupra partidului o dată cu victoria reprezentativei naţionale pe stadionul din Erevan.

Şi, cind colo, destinul, care are citeodată un umor nebun, a mai jucat o farsă dintre cele care confirmă zicala cu socoteala de acasă şi nepotrivirea din tirg.

Iar Gabriel Oprea şi prietenul Iordănescu, in loc să bea şampanie văzind cum cresc voturile pentru partid, sint nevoiţi acum să inghită cerneala din călimară, incercind să compună o ieşire strategică din corul de huiduieli care-l au ca ţintă in aceste zile pe antrenorul Naţionalei.

Aşa cum aud deja, răsar voci care cer demisia sau demiterea lui Iordănescu. Pe mine, unul, mă lasă rece oricare dintre variante, deşi sint microbist de mic şi-mi toc nervii alături de toţi suporterii tricolorilor. Nu inlocuirea antrenorului o să ne aducă din nou in elita fotbalului, ci o echipă de valoare.

Cu nişte melci impiedicaţi cum sint, in momentul de faţă, jucătorii din naţională, mă tem că nici Dumnezeu nu poate face mare lucru. Alta este problema: Anghel Iordănescu ar trebui să dispară rapid din viaţa politică. Să plece din PSD, să fie dat afară, retras de pe liste. Oricare dintre variante e salutară.

Cind PSD şi prietenul Oprea i-au oferit lui Iordănescu locul doi pe listele pentru Senat din Ilfov, mi s-a părut o prostie, dar nu m-a surprins. E de inţeles, la limită, orice soluţie pentru a atrage capital electoral. M-am ingrozit inchipuindu-mi-l pe nea Puiu vorbind de la tribuna Parlamentului, dar, in cele din urmă, coşmarul a trecut.

Anghel Iordănescu in PSD era o lovitură de imagine. Omul venea cu un capital de simpatie deloc de neglijat şi, chiar dacă nu ştia nici cum arată Constituţia, avea o imagine de om cu frica lui Dumnezeu.

In plus, bătea mătănii şi făcea cruci ca nimeni altul, iar astfel de personaje au fost intotdeauna rara avis in grădina partidului infiinţat de Ion Iliescu şi condus de Adrian Năstase.

Acum insă, de capitalul de simpatie al lui Iordănescu s-a ales praful şi-ar fi un excelent motiv pentru PSD să isprăvească odată comedia cu nea Puiu-senator. Un şut bine plasat ar scăpa ţara de un neica-nimeni in politică şi, cine ştie, ar putea chiar să-i intoarcă in cap minţile de antrenor