A fi conservator in Romania. Ce trebuie sa faci? (de Tom Gallagher)

Nu ar trebui sa fie o surpriza ca Dan Voiculescu si-a insusit numele de Partid Conservator. Inainte ca Tony Blair sa-i fi furat multe din hainele politice dupa ce l-a zdrobit electoral in 1997, Partidul Conservator putea pretinde ca a fost cel mai de succes partid politic din lumea occidentala in ultimele doua secole.

Mare parte a succesului acestui partid s-a datorat pasiunii conservatorilor pentru calatorii comode, cu un minim de bagaje grele, ideologice. G.W. Jones, un istoric al partidului, a scris ca „lunga istorie a Partidului Conservator ofera un variat repertoriu al retoricii menit a justifica orice pozitie considerata avantajoasa din punct de vedere electoral.

Promiscuitatea sa intelectuala nu reprezinta o piedica electorala”. In diferite momente, Partidul Conservator a fost si pentru protectionismul economic, si pentru comertul liber, si pentru un puternic stat social, si in favoarea unei minime interventii a statului, si pentru integrarea europeana, dar si pentru o rupere de treburile continentului.

Dan Voiculescu urmeaza acum un master in comunicare politica la Kingston University, langa Londra. Este interesant de observat ca acest curs contrazice structurile politice oficiale ale unor organisme precum UE, analizand „motivele reale si interesele politicienilor, functionarilor, lobby-stilor si activistilor” implicati in luarea deciziilor in Europa sau in alte zone.

Ne-am putea intreba de ce domnul Voiculescu a trebuit sa bata cale lunga pana pe malurile Tamisei pentru a afla ca, in multe ocazii, politica poate parea a fi inselatorie si duplicitate.

Pragmatismul politic le-a permis conservatorilor sa se adapteze de fiecare data noilor situatii intr-o tara care se misca rapid precum Marea Britanie. Dar anumite reflexe si instincte au format imaginea conservatorilor in Marea Britanie de-a lungul unei lungi perioade istorice.

De obicei, conservatorii nu au avut incredere in intreprinzatorii care au acumulat recent averi, care dovedesc lipsa de respect si uneori sunt gata sa provoace lupta de clasa pentru a-si maximiza profiturile.

Conservatorii apara clasa conducatoare formata in timp si intr-un mediu sigur, care are constiinta propriei superioritati, dar si a unei obligatii fata de ceilalti aflati mai jos pe treptele ierarhiei sociale. Ei pun accent pe comunitate, ca fiind mai importanta decat diferitele clase sociale.

Indatoririle comune si responsabilitatile trebuie sa primeze in fata individualismului egoist, asociat de multe ori cu liberalismul. Conservatorii promoveaza acele teme si valori care apara o ordine existenta, ce transcende diferentele de clasa: Natiunea, Biserica, Monarhia, Familia, Ordinea, Ierarhia si Comunitatea.

Cei mai multi „Tories” britanici animati de astfel de principii vor vedea in Dan Voiculescu un outsider, un nou imbogatit a carui culoare a banilor s-ar putea sa nu merite o investigatie atenta. El ar putea primi o decoratie (asa cum si Ceausescu a reusit sa o obtina in 1978), dar, probabil, ii va fi refuzata calitatea de membru al celor mai renumite cluburi politice londoneze.

Voiculescu ar putea sustine in apararea sa ca Romania a intrat intr-o noua perioada istorica; e martora la nasterea unei noi aristocratii a bogatiei, al carei membru important este Voiculescu.

Ar putea, probabil, sa fie de acord cu Roger Scruton, unul din filosofii conservatorismului britanic, ca „in toate societatile sanatoase nevoile si valorile celor puternici sunt cele care ar trebui sa domine”.

Ar putea sustine ca el isi plateste unele datorii catre societate prin ziarul sau „Jurnalul National” si postul sau de televiziune Antena 1: acestea promoveaza valori precum recunoasterea si aprecierea traditiilor istorice, angajament in favoarea coeziunii sociale si o aparare a patriotismului luminat.

In voiajul sau prin lumea politica, domnul Voiculescu a mers de la aliante cu nationalistii si stangistii pana la recenta casatorie cu social-liberalismul si, intr-un final, a aterizat neasteptat pe malurile conservatoare. Doar un masterat in comunicare politica pare sa nu fie de ajuns pentru a-i convinge pe romanii sceptici ca el este un conservator autentic.

Exista inca o institutie care apara traditia, patriotismul si comunitatea, o institutie, e adevarat, lovita, dar care nu-i inca zdrobita. Dan Voiculescu trebuie sa si-o asume si sa se daruiasca restaurarii ei daca intr-adevar e un conservator.

E vorba de Monarhia romaneasca, abolita ilegal in 1947, al carei cap, Regele Mihai, s-a comportat cu demnitate si retinere in timpul anilor exilului, inainte de a reveni sa traiasca in Romania, in 2002. Daca Dan Voiculescu e un conservator adevarat, atunci el va face din restaurarea monarhiei principalul obiectiv al partidului sau.

Nu se poate cere mai putin de la cineva care a devenit renumit ca un slujitor al regimului de dinainte de 1989 si vrea sa ingroape fantomele trecutului sau politic.