ANALIZA Stagnare a creșterii speranței de viață la naștere în România?

1. Cum a evoluat speranța de viață la naștere în ultimii aproape 50 de ani

Nivelul speranței de viață la naștere este unul dintre cei mai semnificativi indicatori ai gradului de dezvoltare economică, socială și culturală a unei populații. El reflectă, deopotrivă, și calitatea asistenței medicale la care are acces populația. Indicatorul se determină pornind de la date asupra intensității mortalității pe vârste într-un an calendaristic iar instrumentul statistic folosit este tabela de mortalitate (termenul este preluat din literatura demografică franceză; în literatura de limbă engleză el este complet diferit dar la fel de semnificativ– life table). În tabelele de mortalitate pe anul 2018 spreranța de viață la naștere este, în țara noastră, de 71,6 ani pentru un născut viu de sex masculin și de 79 de ani pentru un născut viu de sex feminin. Semnificația acestor valori este una foarte precisă și indispensabilă pentru evitarea confuziilor: atâți ani ar trăi, în medie, un născut viu dintr-o generație (ipotetică) care ar avea la toate vârstele (de la 0 la 100 de ani) mortalitatea pe vârste din anul 2018. Cu alte cuvinte, mortalității pe vârste din anul 2018, expresie fidelă a sănătății populației, i se conferă astfel o valoroasă semnificație care depășește granițele demograficului, sintetizând gradul de civilizație materială și spirituală a unei populații la un moment dat. Speranța de viață la naștere are deci o semnificație ipotetică și nu se confundă cu durata mediea vieții, indicator real determinat pentru o generație după dispariția acesteia și cunoașterea distribuției pe vârste a tuturor deceselor din generație. Vor fi evitate tabelele cu numeroase date, privilegiată fiind prezentarea grafică, mai relevantă în semnificații și mai rapidă în transmiterea mesajului.

În figura 1 este prezentată evoluția speranței de viață la naștere în țara noastră începând cu anul 1970. Pot fi distinse trei perioade având caracteristici diferite: cea din anii 1970-1989, cu tendința dominantă de regres la nivelul speranței de viață la bărbați și stagnare/progres minor și ezitant la femei; reculul drastic de după anul 1991 la bărbați și stagnare la femei; ascensiune importantă și aproape continuă după anul 1996 atât la bărbați cât și la femei. Voi menționa că regresul/stagnarea din partea a doua a anilor 1970 este reflexul direct al deteriorării contextului economic, social și politic, evoluții asemănătoare fiind vizibile și în alte țări ex-comuniste înainte de căderea regimurilor totalitare. Tranziția care a urmat și-a pus cu brutalitate amprenta pe nivelul de trai, pe serviciile sociale și asistența medicală, generând criză economică, instabilitate, incertitudine, climat social tensionat. Toate au dus la recrudescența mortalității și la regresul pronunțat al speranței de viață la bărbați, stagnare și recul minor la mijlocul anilor 1990 la femei. Bărbații s-au dovedit a fi mai fragili la rigorile tranziției.

Ascensiunea speranței de viață după anul 1996 este rezultatul progreselor incontestabile realizate pe plan economic, social, cultural și chiar al asistenței medicale. Dintr-o anumită perspectivă, progresul se înscrie și în dezvoltări compensatorii ale unui fenomen demografic extrem de complex, cu determinări multiple și etalate în timp.

Această sumară prezentare a evoluției speranței de viață la naștere începând cu anii 1970 este menită a oferi cititorului unele repere pentru mai buna înțelegere a schimbărilor îngrijorătoare survenite în ultimii ani în nivelul speranței de viață la naștere. O precizare de metodă este necesară. Tabelele de mortalitate se elaborează, cu precădere, pentru un an calendaristic, ceea ce permite o relevantă analiză a variațiilor anuale ale mortalității și impactul acestora asupra nivelului speranței de viață. Sunt însă și practici în care tabela se elaborează prin luarea în considerare a mortalității din doi sau trei ani. Motivarea opțiunii este nivelarea valorilor indicatorilor tabelei. În elaborarea perspectivelor (proiectărilor) populației această nivelare este un deziderat, pentru stabilirea ipotezelor asupra speranței de viață (și indicatorilor de intensitate a mortalității pe vârste corespunzătoare valorilor speranței de viață). Avem pentru țara noastră trei tabele de mortalitate la nivelul anilor calendaristici: (i) – cele ale Institutului Național de Statistică, elaborate plecând de la distribuția pe vârste a deceselor din trei ani consecutivi (jumătate din decesele anului A-1, toate decesele din anul A și jumătate din decesele anului A+1); (ii)- tabelele elaborate de Eurostat, tabele anuale și (iii) – tabelele elaborate de autorul acestui articol (la Centrul de Cercetări Demografice “Vladimir Trebic“, Academia Română), tabele anuale și ele. Tabelele se referă la popuția rezidentă a țării și nu la populația cu domiciliul în țară (incluzând și românii cu reședința obișnuită în alte țări) Valorile speranței de viață la naștere pentru anii 2013-2017 (2018) din cele trei serii de tabele de mortalitate sunt prezentate în tabelul care urmează

Valorile speranței de viață la naștere în România în anii 2013-2017(2018) tabele de mortalitate ale Institutului Național de Statistică (INS), Eurostat și Centrului de Cercetări Demografice “Vladimir Trebici” (CCD VT) – în ani și fracțiuni de an –

Valorile indicatorului din tabelele Eurstat și CCD VT sunt foarte apropiate. Datele asupra populației și deceselor pe vârste nu pot fi decât aceleași iar diferențele neînsemnate pot proveni din includerea/neincluderea în timp a datelor finale ale INS în locul celor semidefinitive, provizorii ori revizuite publicate de-a lungul anilor pentru toate tabelele de mortalitate ori din particularități metodologice de importanță secundară (metoda este bine statuată. Tabelele CCD VT pentru anii 2013-2018 sunt elaborate cu ultimele date disponibile la 29 octombrie 2019 în Bazele de Date Statistice TEMPO ONLINE ale INS.În schimb, valorile din tabelele INS au unele diferențe care nu pot fi neglijate în analiza comparativă a schimbărilor anuale, fiind în, cele mai multe cazuri, mai mari. Provenind din tabele de mortalitate elaborate prin luarea în considerare a deceselor pe vârste din trei ani calendaristici, și semnificația speranței de viață la naștere este cea a valorii medii anuale în cei trei ani. În plus, valoarea este atribuită celui de al treilea an. Din aceste rațiuni analiza schimbările survenite în ultimii ani în evoluția mortalității și a speranței de viață la naștere se referă indicatori din tabelele anuale de mortalitate Eurostat și CCD VT, pentru comparații la nivelul țărilor din UE28 și, respectiv, pentru evidențierea schimbărilor survenite după anul 2013 în mortalitatea pe sexe, pe vârste și pe grupe mari de cauze de deces în țara noastră.

2. Stagnarea creșterii speranței de viață în ultimii ani

Stagnarea creșterii speranței de viață la naștere după anul 2013 este vizibilă în figura 2, tendința fiind bine conturată la bărbați și ezitantă la femei dar un progres de numai 0,4 ani pe întinderea a cinci ani calendaristici poate fi similar cu stagnarea, pentru întreaga populație (bărbați și femei) progresul fiind nesemnificativ, de numai 0,1 ani. O radiografie a evoluțiilor mortalității pe vârste și cauze de deces oferă detalii nu lipsite de interes și relevanță.

Fazele prin care schimbările din mortalitatea populației își pun negativ amprenta pe evoluția speranței de viață la naștere nu pot fi subestimate ca mecanism ori omise. Creșterea numărului de decese după anul 2013 (figura 3) este o realitate îngrijorătoare într-o populație aflată în declin bine instalat și important ca dimensiune și urmarea firească este majorarea ratei mortalității generale de la 12,4 la 13,5 decese la 100 locuitori. Rata a atins 14,6 la mie la bărbați și 12,6 la mie la femei. Majorarea ratei mortalității generale nu poate fi întotdeauna expresia creșterii intensității mortalității, prin posibilă influență a schimbărilor din structura pe vârste a populației asupra dinamica numărului de decese (majorarea proporției persoanelor vârstnice unde au loc astăzi majoritatea deceselor) (77 la sută din decesele anului 2018 s-au produs la populația în vârstă de 65 ani și peste). Ratele de mortalitate pe vârste elimină acest efect perturbator al structurii pe vârste și doar ele sunt luate în considerare în calculele asupra speranței de viață. Examinarea acestor rate după vârsta de 60 ani indică vârstele la care ratele de mortalitate au fost în creștere ușoară – cele între 60 și 70 de ani la bărbați. La celelalte vârste ratele nu au cunoscut schimbări semnificative pentru influențarea valorii speranței de viață.

O privire asupra schimbărilor pe care le-a cunoscut mortalitatea prin principalele grupe de cauze de deces aduce elemente utile cunoașterii stagnării creșterii speranței de viață (figura 4). Numărul deceselor s-a majorat în anii 2014-2015 prin toate grupele importante de cauze de deces, atât la bărbați cât și la femei. A urmat un recul în anul 2016, având caracteristică compensatorie, la decesele provocate de boli ale aparatului circulator, respirator și digestiv dar nu și la decesele prin tumori. Evoluția din anul 2018 este contradictorie: ușor recul la decesele prin boli ale aparatului circulator la bărbați, stagnare la femei, recul ușor la decesele prin tumori la bărbați și progres minor la femei, pentru a asista la ascensiune clară a numărului de decese prin boli ale aparatului respirator la întreaga populație și prin boli ale aparatului digestiv la bărbați. După anul 2016 a intervenit și o schimbare de poziție între decesele prin boli ale aparatului respirator și celui digestiv, în favoarea primelor cauze. Ceea ce a rezultat din toate aceste mișcări este un număr mai mare de decese în anul 2018 comparativ cu anul 2013 la toate cele patru grupe mari de cauze de deces și la bărbați și la femei.

Efectele schimbărilor din mortalitatea pe vârste asupra stagnării nivelului speranței de viață la naștere pot fi evidențiate și într-un alt mod, cel al contribuției creșterii/scăderii mortalității pe vârste. Pentru anii 2014-2018 stagnarea la bărbați a provenit din contribuții egale – de -0,4 an și +0,4 ani ale regresului mortalității la vârstele sub 40 de ani și creșterii mortalității la celelalte vârste. La femei, progresul minim de 0,4 ani este rezultatul unor influențe pozitive minore ale mortalității la cele mai multe dintre grupele de vârstă (mai puțin la grupele de vârstă 1-9 și 60-69 ani. Oricum am privi acest progres de numai 0,4 ani în 5 ani calendaristici spectrul stagnării se impune.

Stagnarea creșterii speranței de viață la bărbați și cvasi-stagnarea de la populația feminină s-ar fi transformat în declin dacă efectele negative ale creșterii moderate a mortalității după vârsta de 60 de ani nu ar fi fost compensate de reculul moderat al mortalității și la bărbați și la femei la vârstele de 15-19 ani. Decalajul dintre speranța de viață la naștere a femeilor și bărbaților era de 7 ani în anul 2013 și s-a mărit la 7,2 ani în ani 2017 și 7,4 ani în anul 2018, fiind cu peste 2 ani superior celui de la nivelul populației UE28. Se cuvine a preciza că stagnare și chiar ușor recul conjunctural al speranței de viață la naștere pot fi întâlnite și în țările dezvoltate în unii ani prin efectele unor epidemii de gripă foarte severe dar ascensiunea speranței de viață este apoi reluată (Pison, 2019).

Ce schimbări au avut loc în poziția țării noastre în UE28 prin stagnarea creșterii speranței de viață la naștere? Diferența dintre speranța medie de viață la naștere în populația UE28 și cea din țara noastră s-a majorat moderat, de la 5,4 la 5,6 ani. Plasarea țării noastre după nivelul ratei mortalității generale și al speranței de viață la naștere în pozițiile cele mai nefavorabile printre țările din UE28 nu a suferit modificări (figurile 5 și 6). Ratei mortalității generale de 13,5 decese la 1000 locuitori îi corespunde o rată standardizată, care elimină influențele structurilor pe vârste ale celor 28 de populații, de 14,8 decese la 1000 locuitori. Poziția deținută de țara noastră în clasamentul după nivelul speranței de viață la naștere este mai negativă la bărbați decât la femei, evoluțiile indicatorului din ultimi ani alimentând diferența.

3. Contextul în care are loc stagnarea creșterii speranței de viață

Putem înțelege mai bine și nivelul scăzut al speranței de viață la naștere și schimbările din ultimii ani dacă privim contextul național al resurselor financiare orientate spre programele de sănătate în țările Uniunii Europene în figurile 7, 8 și 9 (plasate în Anexă). Cu un nivel al cheltuielilor pentru sănătate de 494 Euro pe locuitor în anul 2017 și o pondere a cheltuielilor pentru sănătate în Produsul Intern Brut de numai 5,2 la sută în același an, România ocupă cea mai nefavorabilă poziție. În figura 9 pot fi examinate pozițiile țărilor din Uniunea Europeană după nivelul speranței de viață la naștere și al cheltuielilor pentru sănătate pe locuitor. Prudența se impune în căutarea corelațiilor, valorile speranței de viață în anul 2017 fiind rezultatul evoluțiilor economice, sociale, culturale și medicale de lungă durată. Se poate însă comenta gruparea țărilor după cei doi indicatori. Țările ex-comuniste (mai puțin Slovenia) se plasează în pozițiile cele mai nefavorabile, cu valori mai mici ale speranței de viață dar și ale cheltuielilor pentru sănătate. Se diferențiază însă în două grupe, A și B, în prima dintre ele plasându-se Bulgaria, Letonia, România, Lituania și Ungaria iar în cea de a doua grupă, cu valori mai ridicate ale speranței de viață și ale cheltuielilor, se află Slovacia, Polonia, Croația, Estonia și Cehia. În a treia grupă (C) găsim țările mediteraneene (mai puțin Croația), cu valori foarte ridicate ale speranței de viață chiar dacă nivelul cheltuielilor pentru sănătate nu se află la foarte mare distanță de cel din țările aflate în grupa B dar departe de nivelul din țările dezvoltate vest- și nord- europene (grupa D). Explicația valorilor foarte ridicate ale speranței de viață în țările din grupa C se află în calitățile dietei mediteraneene (“…consum zilnic de legume, fructe, cereale integrale și grăsimi sănătoase, pește, păsări de curte, fasole și ouă, consum moderat de produse lactate și limitat de carne roșie ”). De altfel, în această grupă se află cele două țări cu valorile cele mai ridicate ale speranței de viață la naștere – Italia (83,1 ani) și Spania (83,4 ani).

Ultimele două figuri din Anexă (10 și 11) oferă alte fațete ale stării de sănătate a populației și nivelului speranței de viață la naștere, proporția populației având un venit disponibil sub pragul riscului de sărăcie și proporția deceselor preventibile (detalii în Anexă, la figuri). Cu o rată a riscului de sărăcie de aproape 25 la sută din populație, România deține poziția cea mai nefavorabilă în Uniunea Europeană, rata medie fiind de 17 la sută. În fine, poziția țării noastre este la fel de negativă în ceea ce privește proporția deceselor preventibile, însemnând decese care ar fi putut fi evitate prin intervenții de sănătate publică orientate spre marii determinanți ai sănătății publice, cum sunt comportamentul și factori ai stilului de viață, statut socioeconomic și factori de mediu.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro