Antifrauda ANAF face greșeli de când se ocupă de verificarea documentară. În plus, specialiștii se folosesc de problema legalității deciziilor de impunere pentru a le ataca

Verificarea documentară poate fi făcută acum și de organele din Direcția Generală Antifraudă Fiscală, conform Corinei Mureșan, avocat la Băncilă Diaconu și Asociații.

(Până când a fost introdus Ordinul 3632, competența în efectuarea verificărilor documentare aparținea organului de inspecție fiscală. El era competent și în administrarea contribuabilului respectiv și deja lucrurile intraseră pe un oarecare făgaș).

„Odată cu această modificare, am observat o intensificare a controalelor și a verificărilor documentare făcută de inspectorii antifraudă care pot emite la final o decizie de impunere”, a spus ea.

Până la acel moment, organele antifraudă nu puteau, la finalul controlului lor operativ și inopinat, să emită decizie de impunere. Ei emiteau un proces verbal care reprezenta un mijloc de probă în sensul Codului de procedură fiscală și care ulterior putea fi folosit într-o activitate de inspecție fiscală.

„Decizia de impunere devine executorie. Contribuabilii trebuie să plătească respectivele obligații fiscale stabilite în termen de aproximativ o lună, în funcție de data comunicării deciziei de impunere. Această decizie de impunere este conform Codului de procedură fiscală sub rezerva verificării ulterioare de către organele de inspecție fiscală însă, în practică, ne întrebăm: Oare ANAF, respectiv organele de inspecție fiscală, vor mai veni ulterior la acei contribuabili unde antifrauda a emis deciziile de impunere și a stabilit obligații suplimentare? O să vină să dea jos acele impuneri?”, afirmă Corina Mureșan.

Teoretic, da. Practic, rămâne de văzut.

Până în acest moment noi nu am văzut și această fațetă a lucrurilor, ci doar impunerile organelor antifraudă.

Problema legalității deciziilor de impunere emise de Direcția Generală Antifraudă Fiscală

Un alt aspect este legat legalitatea deciziei de impunere emisă de DGAF (Direcția Generală Antifraudă Fiscală), având în vedere că posibilitatea de a efectua verificarea documentară a fost introdusă printr-un ordin al președintelui ANAF.

„Ori, Hotărârea de Guvern prin care a fost stabilită organigrama ANAF, inclusiv competența DGAF, nu a fost modificată. A rămas în acest moment în vigoare posibilitatea unică a organelor antifraudă de a efectua controale operative și inopinate, nu și documentare, conform Hotărârii de Guvern”, a mai afirmat Mureșan.

Având în vedere că Hotărârea de Guvern are o forță juridică superioară față de un ordin, spune ea, ne face în mod valabil să ne întrebăm cât de legale sunt de fapt aceste impuneri și această modificare de competență.

„Evident, ne folosim în atacarea deciziei de impunere emise în urma verificărilor documentare de către DGAF de acest aspect pentru anularea acestora”, a mai afirmat ea.

DGAF greșește pentru că inspectorii antifraudă nu au pregătirea organelor de inspecție fiscală în interpretarea legislației fiscale

În practică mai apar probleme care pleacă de la natura juridică a acestor verificări documentare și scopul acestora.

„Verficarea documentară este concepută ca o analiză de coerență pe care o face organul fiscal în general cu documentele existente deja la ei (pe care le au prin declarațiile pe care le depune contribuabilul) precum și anumite informații obținute de la terți”, a explicat Mureșan.

Aici, în general, s-au avut în vedere neconcordanțe între declarațiile fiscale depuse de contribuabil. Spre exemplu, în decontul de TVA am declarat niște operațiuni care, poate, nu concordă cu sumele declarate în 394 sau în declarația 390 recapitulativă. Atunci organul fiscal putea să intervină punctual să ceară niște clarificări respectivului contribuabil, fără să declanșeze o inspecție fiscală care durează mai mult.

Atunci putea să ceară niște clarificări, contribuabilul avea la dispoziție 30 de zile să le clarifice să depună documente și așa mai departe. La final, dacă considerau că se impune stabilirea anumitor obligații suplimentare, ANAF avea posibilitatea să emită această decizie de impunere care, evident, era tot sub rezerva verificării ulterioare în cadrul termenului de prescripție.

„Contribuabilii se trezesc cu tot felul de solicitări în termene foarte scurte pentru că este o operațiune menită să rezolve ceva punctual nu să declanșeze o verificare amplă a situației fiscale a contribuabilului respectiv”, a explicat ea.

Nu sunt luate în calcul anumite probe pentru că inspectorii antifraudă nu au pregătirea organelor de inspecție fiscală în interpretarea legislației fiscale. Când vine vorba de tratament fiscal aplicabil, organul fiscal este cel care știa și era obișnuit să implementeze și să dispună cu privire la acestea.

„Observăm, în practică, o lipsă de anumite cunoștințe, chiar din perspectivă fiscală. Observăm inclusiv greșeli”, a precizat Corina Mureșan.

Am avut un caz în practică în care au înregistrat cumva din oficiu în scopuri de TVA contribuabilul respectiv, i-au stabilit ca perioadă de TVA trimestrul, dar în momentul în care i-au calculat accesoriile, i-au calculat ca și când scadența era lunară. Adică acestea sunt anumite erori pe care nu le-am mai văzut în ultimii ani făcute de organele de inspecție fiscală.

„Verificările documentare au în esență un scop util pentru contribuabili, însă această modificare, posibilitatea ca inspectorii antifraudă să facă aceste verificări, la momentul acesta la cum se întâmplă în practică, este în detrimentul contribuabililor, din păcate”, a mai afirmat avocatul.

Sursă foto: DreamStime.com