Aura Socol, ASE: În zona euro trebuie să fii și acceptat, nu numai să te hotărăști tu că vrei

Românii vor putea cumpăra produse de la magazin cu moneda euro în 2024, dacă intrăm în mecanismul ratelor de schimb (ERM II) în 2022, a declarat Aura Gabriela Socol, profesor universitar ASE București, care a lucrat la Raportul de fundamentare a Planului național de adoptare a monedei euro. Totuși, ea atrage atenția că în ERM II România poate sta mai mult de 2 ani, ceea ce ar însemna că momentul adoptării monedei europene s-ar decala și tot cu lei vom merge la magazin. Mai este totuși o problemă. În zona euro trebuie să fii și acceptat, nu e de ajuns să vrei.

Declarațiile sale pe scurt:

Dacă intram în zona euro (ZE) în 2024, atunci vom putea folosi euro drept moneda naționala de la 1 ianuarie 2024. Renunțăm la leu ireversibil.

În ERMII se poate intra în 2022, în cazul în care ținta de trecere la euro e 2024.

Teoretic, ești obligat să stai în ERMII minim doi ani. Practic, poți sa stai și mai mult de doi ani, dacă dupa 2 ani te trezești ca nu mai îndeplinești condițiile.

În ERM II ai curs de schimb fix față de euro, plus o marjă de +/-15%, deci tot leul îl folosim

Dacă vrem în zona euro (ZE) în 2024, intrăm în ERMII în 2022. Dacă vrem în ZE în 2026, intrăm în ERMII în 2024

Evident, în ZE trebuie să fii și acceptat, nu numai să te hotărăști tu ca vrei.

După cum s-a văzut anul trecut în cazul Bulgariei, nici în ERMII nu le a fost acceptată aplicația cu una cu doua. Au pus tot felul de condiții, deși bulgarii au consiliu monetar și criteriile nominale îndeplinite de mult timp. Și teoretic n-ai criterii oficiale de intrate în ERMII

Nu e un proces simplu, dar trebuie sa începi de undeva.

Mai mult că sigur, va exista o Comisie care va monitoriza implementarea Planului de acțiuni și va actualiza periodic Raportul de fundamentare

„În opinia mea, stabilirea țintei 2024 pentru adoptarea monedei euro (cu 2022 intrare în ERMII) poate fi o țintă fezabilă pentru România. În plus, se constituie o ancoră reală pentru implementarea mai rapidă a măsurilor stabilite în cadrul Planului de acțiuni, în vederea pregătirii tehnice a trecerii la euro și realizării reformelor structurale necesare creșterii flexibilității economiei românești. Cu cât se va amână mai mult acest obiectiv, cu atât stimulentele de reforma vor fi mai reduse, iar procesul de monitorizare a progresului înregistrat va fi mai puțin eficient”, a spus Socol, pentru HotNews.ro.

România a avut, după intrarea în UE, unul dintre cele mai rapide procese de convergență, spune ea.

„În 10 ani s-au recuperat din decalaj circa 20 puncte procentuale, față de Bulgaria care a reușit să recupereze în aceeași perioada doar 7 p.p., Cehia 5 p.p. sau Ungaria 6 p.p. Distanța României față de țările din afară zonei euro s-a redus semnificativ, în ciuda unui context deloc favorabil, determinat de criză financiară din 2008. Plecând de la aceste realități, se poate spune că România are capacitatea de a recupera decalajele de dezvoltare, inclusiv în ceea ce privește rata de creștere a PIB-ului potențial (conform ultimelor date ale Comisiei Europene, România a avut una dintre cele mai mari rate de creștere a PIB potențial)”, a explicat profesorul ASE.

Pe de altă parte, mai trebuie spus ceva, spune ea: Recuperarea decalajelor de dezvoltare față de zona euro înseamnă mult mai mult decât indicatorul PIB/loc.

De exemplu, România nu va putea vorbi de o integrare avantajoasă în zona euro atât timp cât convergență prețurilor nu va fi însoțită și de convergență salariilor. Analiza convergenței prețurilor arată că în România această este la aproape jumătate din media UE28 – nivel asemănător cu cel al celorlalte state est europene.

Dacă ne uităm însă la convergență salariilor, vom vedea că în România – potrivit ultimelor date statistice existente – nivelul acesteia este la cca un sfert din media UE28, aproape jumătate din dinamică înregistrată de Cehia și sub nivelul Poloniei sau Ungariei. Desigur, nivelul salariilor nu va putea crește de natură sustenabilă în lipsa competitivității. Iar la acest capitol, România are încă destul de recuperat. Potrivit ultimelor date statistice disponibile, România și Bulgaria se află la cea mai mare distanță față de Germania – considerată standard de referință din punct de vedere al competitivității.

„Toate aceste analize – și multe altele – se regăsesc în Raportul de fundamentare realizat în cadrul Comisiei naționale de trecere la euro. Aceste aspecte arată că procesul de trecere la euro e un proces complicat, care nu se rezumă la schimbarea unei monede cu altă. În esență, o economie pregătită pentru intrarea în zona euro înseamnă o economie robustă, solidă, cu finanțe publice disciplinate și echilibre macroeconomice sustenabile. Avantajele trecerii la euro vor fi cu atât mai mari cu cât economia va fi mai compatibilă cu cea a statelor din zona euro”, a precizat Aura Socol.

Cât de realistă se va dovedi țintă de dată această depinde de cât de serios ne vom fi făcut temele până atunci.

„Ceea ce am făcut noi acum, prin intermediul acestei Comisii, e în opinia mea foarte important, la nivel de fapte, nu vorbe. Faptul că în momentul de față România are un Plan oficial de trecere la euro, fundamentat de un Raport științific, arată că știm ce vrem, avem o direcție clară, europeană și știm exact ce avem de făcut în acest sens. Important este acum cât de serioși vom fi în implementarea acestui Plan. Mai mult că sigur, va exista o Comisie care va monitoriza implementarea Planului de acțiuni și va actualiza periodic Raportul de fundamentare”, a mai spus ea.

Marti, 11 decembrie, în cadrul ultimei întâlniri a Comisiei, membrii acesteia au recomandat ca obiectiv realist pentru intrarea României în zona euro orizontul 2024-2026, pe baza concluziilor care rezultă din Raportul de fundamentare al Planului de trecere la euro.

Alte declarații făcute de Aura Socol:

Anul trecut în aprilie Guvernul României a înființat Comisia Națională pentru trecerea la moneda euro. Principalul obiectiv pe care ni l-am asumat atunci a fost acela de a concepe – la 11 ani după intrarea în Uniunea Europeană – un Plan Național de trecere la euro fundamentat științific, așa cum toate celelalte state din jurul nostru au, majoritatea făcându-și astfel de strategii imediat după ce au fost acceptați în UE. În plus, s-a dorit consensul larg al partidelor politice, dar și al întregii societăți pe un astfel de proiect de țară.

În perioada aprilie – decembrie 2018 întâlnirile membrilor Comisiei au fost bilunare, iar activitatea experților din grupurile de lucru – specialiști din BNR, ASF, CNSP, ASE, ministere, Consiliul Concurenței, etc – a fost permanentă. Comisia și-a încheiat activitatea pe 11 decembrie, întâlnire în cadrul căreia au fost discutate și agreate proiectele finale ale celor două documente realizate – Planul de acțiuni și Raportul de fundamentare.

Zilele trecute, Guvernul României a anunțat finalizarea Proiectului de țară privind aderarea la zona euro, asumarea celor două documente realizate în cadrul Comisiei Naționale și de asemenea asumarea unei noi ținte de intrare în zona euro, anul 2024.

După cum știți, nu este prima inițiativa de stabilire a unei ținte de intrare în zona euro, dar este pentru prima dată când un astfel de obiectiv este fundamentat științific prin Raportul de fundamentare. În opinia mea, s-a depășit astfel capcană abordării superficiale a acestui subiect în România.

Raportul conține mai multe scenarii privind perioada de timp necesară recuperării decalajelor de dezvoltare față de zona euro, plecând de la două ipoteze cu privire la evoluția ratelor de creștere medii anuale: o rată de 4% (media ratelor de creștere PIB real din perioada 2000-2017) și o rată mai optimistă, de 5%, plecând de la ipoteza că România își va îmbunatati contribuția factorilor de producție la creșterea potențială și că va implementa reforme structurale favorabile creșterii economice (investiții suplimentare și creșterea calității în domenii precum infrastructură de transport, educație, sănătate, antreprenoriat, administrație publică performanță, cercetare – dezvoltare-inovare etc.).

Scenariile sunt însoțite de reforme specifice necesare, pentru fiecare caz în parte. Se lasă astfel la latitudinea decidenților alegerea unui scenariu sau altul, funcție de orientarea ideologică a acestora, dar și de determinarea și curajul de a implementa mai mult sau mai puțîn rapid reformele recomandate necesare trecerii la euro.

În cazul unei ținte stabilite de 70% din media ZE19, România poate atinge acest nivel în 6 ani dacă înregistrează o rată de creștere medie de 4% pe an (cum a avut în medie în perioada analizată), sau în 4 ani, dacă ar crește în medie cu 5%. (2022/2024 intrare în zona euro)

În scenariul în care România își propune să atingă 75% din media ZE19 înainte de trece la euro, această se poate realiza într-un interval de 8-9 ani – în ipoteza în care se menține rată medie de creștere istorică de 4% pe an), sau în 6 ani în contextul unei creșteri cu o rată medie de 5% pe an. (2024/2026 intrare în zona euro)

Pentru atingerea unui nivel al PIB pe locuitor de 80% din media ZE la PPC, această perioadă se extinde la 11 ani dacă România înregistrează o rată de creștere medie de 4% pe an, iar dacă rată medie de creștere economică se majorează la 5%, numărul de ani se reduce la 8.

Statele din Europa Centrală și de Est care au adoptat moneda unică după 2007 au avut în anul adoptării euro un PIB pe locuitor cuprins între 59% în cazul Letoniei și 69% în cazul Lituaniei (ambele fiind state ce au practicat regimul de consiliu monetar, cu economii de mici dimensiuni).

În Raport se recomandă că, dintr-o perspectivă prudență, România ar trebui să țintească un PIB pe locuitor la PPC de 75% din media ZE19, având în vedere implicațiile unei astfel de decizii și dimensiunea economiei românești comparativ cu celelalte state foste comuniste care au adoptat moneda euro, care au fost economii relativ mici, cu un grad mai mare de deschidere economică, iar unele dintre ele aveau aranjamente monetare de tip consiliu monetar (cum este cazul Letoniei sau Lituaniei, dar și al Bulgariei, care urmează să adopte euro).