Sari direct la conținut

„Betoane de Nisip” – cum a ajuns Mamaia un mic București. Era supranumită „Perla Litoralului”, avea în vegetație chiar și măslini, iar fiecărui turist îi reveneau 9 mp de plajă

HotNews.ro
Stațiunea Mamaia a fost construită în numai 3 ani, între 1960-1963, de către cei mai buni arhitecți și ingineri ai României, coordonați de arhitectul și urbanistul Cezar Lăzărescu și avea la început 10.000 de locuri de cazare.
Statiunea Mamaia in 1963 / Arhiva Foto a Uniunii Arhitecților din România via B365.ro
Statiunea Mamaia in 1963 / Arhiva Foto a Uniunii Arhitecților din România via B365.ro

Arhitectul Cezar Lăzărescu a povestit, pentru siteul de București B365.ro, cum s-a născut Mamaia, „Perla Litoralului românesc”, care făcea parte proiectul celor 70 de km de litoral.

A fost gândită – și făcută – cu plaje amenajate printr-un efort considerabil, cu cinematografe în aer liber, teatru, cluburi nautice, bazine acoperite și încălzite, hoteluri elegante cu telefon în fiecare cameră, ceea ce pentru anii ’60 era la standarde globale.

Mamaia anilor ’60 era o oază de verdeață, avea până și măslini pitici, dar mai ales, fiecărui turist îi reveneau 9 mp de plajă. O amenajare arhitecturală și peisageră fără egal, spune arhitectul Cezar Lăzărescu.

Statiunea Mamaia, construita in1960-1963/ FOTO Arhiva Foto a Uniunii Arhitecților din România via B365.ro
Statiunea Mamaia, construita in1960-1963/ FOTO Arhiva Foto a Uniunii Arhitecților din România via B365.ro

Ideea proiectului era ca muncitorii să uite de marile concentrații de tip urban, să-și schimbe modul de viață, să evadeze din marile orașe proletare și „să ajungă într-un spațiu natural, liber, de la un program de lucru rigid, la unul liber, de odihnă și distracție spune Cezar Lăzărescu, Revista Arhitectura).

Inima proiectului Mamaia era o combinație între  măreția naturii, priveliștea, plantațiile de măslini pitici, construcțiile moderniste, crearea unei legături vizuale între lacul Sutghiol și Marea Neagră.

Ahitecta Maria Duda: ”Un loc complet diferit de ceea ce oferea orașul socialist”

Întrebată dacă nu cumva nostalgia aparține și vârstei celor care-și amintesc Mamaia, arhitecta Maria Duda a spus: ”Nu știu dacă este vorba doar despre nostalgia copilăriei, însă într-adevăr există un farmec care s-a imprimat iremedial asupra percepției noastre. Un anumit farmec al Litoralului care s-a păstrat până la jumătatea anilor ’90, 2000. Marea, litoralul, prin construcțiile acestea fenomenale, prin spațiile pe care le oferea, prin prezența elementelor naturale, era un loc complet diferit de ceea ce oferea orașul clasic socialist. Era o evadare din betonul cotidian”.

Încălzire prin pardoseală în anul 1963

Existau și dotări mult deasupra a ceea ce oamenii știau din blocurile lor tip ”chibrit” în anii 60-70.

Hotelurile Parc și Perla au avut dotări de lux, precizează un articol de arhitectură din anul 1963: ”Instalații de încălzire cu convectori, instalații telefonice pe fiecare nivel și în toate apartamentele, încălzirea recepției prin canal sub nivelul pardoselii acoperit cu banchete de marmură, încălzire centrală, geamuri termopan pe fațada de sud, finisaje prețioase, firme luminoase colorate produse la Electrofar București”. 

Citește, pe B365.ro, istoria stațiunii Mamaia, documentată de jurnalista Antoaneta Dohotariu.

INTERVIURILE HotNews.ro