Cine sunt oamenii de stiinta care ar putea castiga anul acesta Premiul Nobel pentru Fizica

Academia Regala Suedeza de Stiinte va anunta in data de 7 octombrie laureatii Premiilor Nobel pentru Fizica 2014. Thompson Reuters a facut publica, precum in fiecare an, propria sa lista de potentiali candidati la prestigioasele distinctii. Lotul din acest an de potentiali laureati Nobel in domeniul Fizicii include 7 fizicieni care lucreaza la diferite aspecte ce tin de tehnologia informatiei si urmatoarea generatie de modalitati de comunicare, scrie Businees Insider.

Predictiile au fost facute de unitatea pentru Proprietate Intelectuala si Stiinte (Intellectual Property & Science – IP&S) a Thomson Reuters, companiei media care detine si agentia de presa Reuters.

Thomson Reuters a prezis corect 35 de laureati Nobel, inclusiv 9 care au castigat in acelasi an, si 16 care au castigat anul urmator.

IP&S, unitate care se ocupa cu vanzarea de date, isi bazeaza predictiile pe referintele facute de alti oameni de stiinta la lucrarile unor cercetatori si pe numarul de citari de care aceste lucrari se bucura, plecand de la ipoteza ca acestea reflecta cat de important a fost un studiu.

Studiul anual Thomson Reuters Citation Laureates este bazat pe o analiza a datelor privind proprietatea intelectuala in cadrul Web of ScienceTM – cea mai mare platforma de cautare pentru stiinte, stiinte sociale, arta si stiinte umaniste – care identifica cei mai influenti cercetatori in categoriile chimie, fizica, fiziologie/medicina si economie.

Posibilii laureati Nobel in domeniul Fizicii, propusi de Thomson Reuters, sunt urmatorii:

Charles L. Kane, Laurens W. Molenkamp si Shoucheng Zhang

Charles L. Kane

Profesor de Fizica (Class of 1965 Endowed Term Chair Professor of Physics), Universitatea din Pennsylvania

Philadelphia, PA SUA

Laurens W. Molenkamp

Profesor de Fizica si seful catedrei de Fizica Experimentala, Universitatea din Würzburg

Wurzburg, GERMANIA

Shoucheng Zhang

Profesor J.G. Jackson and C.J. Wood de Fizica, Universitatea Stanford

Stanford, CA SUA

Thomson Reuters estimeaza ca acesti trei cercetatori vor castiga Premiul Nobel pentru activitatea lor pe doua directii conexe.

Prima este munca asupra teoriei si experimentarea cu un tip special de materail numit izolator topologic, care conduce cu usurinta electricitatea pe suprafata sa.

Cea de a doua directie de lucru se refera la cercetare teoretica si experimentala asupra unei stari a materiei recent gasite, numita starea de spin Hall cuantic.

Impreuna, aceste doua areale de cercetare ar putea contribui la deschiderea drumului catre crearea de circuite elctronice minuscule care ar putea contribui la o procesare computerizata si stocare a datelor mai rapide.

In anii 2000, Kane, profesor la Universitatea din Pennsylvani,a si Zhang, profesor la Universitatea Stanford, au prezis separat tipurile diferite de materiale care ar putea fi folosite ca izolatori topologici.

In 2007, Molenkamp, profesor la Universitatea din Würzburg din Germania, a fost primul care a realizat un experiment ce a permis verficare predictiilor teoretice ale efectului spinului Hall cuantic, care descrie felul in care electronii se grupeaza pe un material precum un izolator topologic.

Verificarea acestui efect ar putea duce la realizarea de aplicatii pentru tehnologia informatiei, in special in calculul cuantic.

James F. Scott, Ramamoorthy Ramesh si Yoshinori Tokura

James F. Scott

Director de Cercetare, Departamentul de Fizica, Universitatea Cambridge

Cambridge, MAREA BRITANIE

Ramamoorthy Ramesh

Profesor de Fizica si director asociat de laborator pentru Tehnologiile Energiei, Universitatea din California Berkeley

Berkeley, CA SUA

Yoshinori Tokura*

Director al Centrului RIKEN pentru Stiinta Incipienta a Materiei si

profesor in cadrul Departmentului de Fizica Aplicata, Universitatea din Tokyo

Saitama si Tokyo, JAPONIA

*Tokura a fost propus si in 2002 de catre Thompson-Reuters

Thomson Reuters considera ca acesti trei coameni de stiinta ar putea castiga pentru cercetarea lor de pionierat asupra unui tip puternic de dispozitiv de stocare a datelor, numit memorie feroelectrica cu acces aleatoriu (FeRAM – ferroelectric random-access memory), si asupra materialelor cu capacitatea necesara pentru acest tip de tehnologie.

In 1989, James Scott, care preda acum la Universitatea Cambridge, a schimbat universul electronicii cand a dezvoltat un tip de dispozitiv de memorie – circuite integrate care consuma mai putina energie si stocheaza datele cu o viteza mai mare. Aceasta evolutie a condus la crearea tehnologiei de memorie FeRAM, iar de atunci Scott a inceput sa fie numit „parintele feroelectricii integrate”.

Cine are acasa un Playstation 2, atunci are si tehnologie FeRAM. In 2000, cand a fost lansat, Playstation 2 intruchipa prima utilizare comerciala la scara larga a FeRAM.

Unele materiale se preteaza mai bine la FeRAM decat altele, iar Ramesh de la Universitatea din California Berkeley si-a petrecut cea mai mare parte a deceniului identificand aceste materiale si studiind proprietatile lor feroelectrice. Munca sa a dus la identificarea materialelor folosite la memoria flash (USB), drivere solid-state (SSD) si alte produse similare.

Yoshinori Tokura de la Centrul RIKEN pentru Stiinta Incipienta a Materiei si de Universitatea din Tokyo a investigat si el diferite materiale cu proprietati feroelectrice. In 2003, el a descoperit un tip special de mineral manganit care a deschis un nou domeniu de cercetare ce ar putea duce la mai multe tipuri de dispozitive de memorie.

Peidong Yang

Peidong Yang

Profesor de energetica (S. K. and Angela Chan Distinguished Chair in Energy) in cadrul Departmentului de Chimie, Stiinta Materialelor si Inginerie, Universitatea din California Berkeley, Institutul de Nanostiinte Kavli, si Divizia Stiinta Materialelor, Laboratorul National Lawrence Berkeley

Berkeley, CA USA

Cel de al treilea si ultimul posibil laureat al Premiului Nobel pentru Fizica identificat de Thomson Reuters este Peidong Yang, pentru contributiile sala la fotonica nanofirelor, care ar putea duce la o noua generatie de tehnologie a computerelor cu capacitati super-rapide de procesare si transmitere a datelor.

Un nanofir este o tija de dimensiuni minuscule facuta dintr-un material semiconductor, iar fotonica nanofirelor este studiul modului in care lumina interactioneaza la nano-scala cu acest material.

In 2001, Yang a creat unul dintre cele mai mici lasere din istorie, numit laser nanofir. Nano-laserul avea un diametru mai mic de 100 de nanometri, fiind de 1000 de ori mai subtire decat un fir de par uman tipic.

La aceasta ora, nanofirele exista doar in laboratoare, insa pionieri precum Yang incearca sa isi dea seama cum sa utilizeze aceste dispozitive minuscule pentru a manipula o noua generatie de dispozitive de calcul.