Codul mafiotilor aduce clauza (de Andreea Pora)

Nu mai e nici un dubiu, clasa politica de la Bucuresti munceste din greu pentru obtinerea clauzei de salvgardare pe Justitie. Cu buna stiinta, pentru ca totusi nu cred in tembelismul absolut, Guvernul si Parlamentul si-au unit fortele pentru atingerea acestui scop. Comisarii europeni sunt pur si simplu fortati la o asemenea masura.

Surse din Comisie spun ca Frattini si Gray au cerut cate trei traduceri ale modificarilor operate la Codul de procedura penala, doar-doar or descoperi vreo inadvertenta. Pur si simplu nu le venea sa creada ca lucrurile au luat-o complet razna. Realitatea depaseste insa si cele mai negre asteptari.

Actiunile din ultima perioada nu sunt simple semnale de natura sa starneasca „ingrijorari”, ci interventii brutale in punctul cel mai sensibil in viziunea Bruxelles-ului: legislatia.

Desfiintarea Comisiei de la Cotroceni in scopul clar de a bloca anchetarea ministrilor corupti, returnarea pe banda rulanta catre procurori a dosarelor acelorasi demnitari, cu obligativitatea reluarii probatorilor, au fost indicii clare ca actualul guvern omoara cu sange rece lupta impotriva coruptiei. Exista insa o marja de toleranta, generata de faptul ca legislatia scapase neatinsa.

Sa nu uitam ca inainte de integrare ridicarea steguletelor rosii de pe Justitie nu s-a datorat nici „rechinilor” pe care Frattini ii cerea prinsi si nici macar celor cativa pesti care sfaraiau anemic la foc mic, ci adaptarii legilor la normele europene, DNA-ului ce incepuse sa functioneze si increderii in taria lui Macovei, care se opunea oricaror interventii si presiuni politice la acest

capitol. Modificarea Codului Penal a spulberat si ultima iluzie, toleranta Bruxelles-ului fiind in acest moment zero. Clauza de salvgardare e in plic.

Reactia clasei politice dupa ce presa a dat in vileag „afacerea Codul”, care ca orice lucru dubios s-a facut in deplina conspirativitate, aminteste, intr-o masura de cea la scandalul caltabosului. Spun, intr-o masura, pentru ca de data aceasta PD, marele luptator anticoruptie, a fost mult mai putin guraliv.

Prins cu soalda unanimitatii (217 voturi pentru, nici unul impotriva), a avut toate motivele sa faca ciocul mic si sa emane comunicate de trei randuri care infierau vitejeste „porcaria”. Ipocriti, parlamentarii PD au sustinut ca n-au stiut ce voteaza, desi au avut pauza de consultari inainte. Poate dupa votul uninominal in doua tururi pentru care se lupta acum vor sti!

Tabara cealalta a reactionat dupa scenariul caltabosul, facand zid in jurul perchezitiei si interceptarilor cu voie de la infractor, preamarind faptul ca procurorii nu mai pot face arestari nici pentru 24 de ore, laudand ideea ca modificarile actioneaza retroactiv, deci si asupra dosarelor in curs, neavand nici o jena in a admite ca fireasca injumatatirea pedepselor pentru rechinii poleiti in

demnitari. Intr-un singur punct au avut ezitari parlamentarii partidelor inglodate in dosare, cel referitor la marirea sumei considerate „infractiune grava” de la 60.000 de euro la 9 milioane. Asta dintr-un singur motiv, printr-o intelegere tacita ea va fi coborata la 5 milioane. Orice negustor stie ca trebuie sa ceri mult ca sa obtii cat vrei.

Cat despre solicitarea ministrului Chiuariu ca presedintele sa nu promulge legea, este doar o alta tentativa inabila de a iesi basma curata, in contextul in care chiar reprezentantii ministerului i-au suflat lui Nicolicea la ureche amendamentele.

In acest context, tacerea premierului si faptul ca nu-si chema la ordine aparatorii „Codului mafiotilor” seamana cu un strigat disperat pentru activarea clauzei.

Comentariul este publicat si in Romania Libera