Contracararea crizei energetice și măsurile luate de Uniunea Europeană

Decuplarea Uniunii de gazul rusesc costă peste 200 miliarde de euro. Acești bani sunt îndreptați în mai multe direcții.

Trasee energetice alternative și interconectare – o cale posibilă

Statele Unite se așteptau la începerea unui conflict Federația Rusă – Ucraina și au prevăzut criza economică / energetică generată de conflict. Astfel chiar înainte de 24 februarie 2022 oficialități americane au început înaintea decidenților din Uniunea Europeană să caute soluții alternative.

Cea mai simplă cale de a aprovizionare alternativă cu gaze a fost schimbarea traseelor maritime ale gazului natural lichefiat (LNG). Căutarea a început la sfârșitul anului 2021 și au vizate țările din Golful Persic, în special Qatarul. Cu toate că Statele Unite nu sunt printre cei mai mari producători de LNG, s-a mai avut în vedere ca acestea să exporte în Europa. Pentru această acțiune trebuiau să existe terminale de delichfiere care să fie legate la sistemul european de transport al gazelor. S-a inceput constructia acestora. Încă din 2020 a început să se discute chiar și de aprovizionarea cu combustibili de către „conducte militare” care să deservească Grecia, Bulgaria și România.

Cum am arătat, s-a pus accentul pe traseele alternative ce vin din vestul peninsulei scandinave și din zona Grecia – Turcia. Astfel, odată cu darea în folosință a noului interconector Grecia – Bulgaria s-a mârit capacitatea de aprovizionare a Europei prin sud.

În Grecia există doua terminale LNG: Revythoussa (5,2 mmc / an) și Alexandropoulis (5,5 mmc / an). Acestea sunt legate la sistemul de transport de gaze grecesc DESPA. Primul a fost conceput pentru aprovizionarea Greciei, al doilea pentru aprovizionarea Greciei, Bulgariei și României, dar România s-a retras din acest proiect în 2021.

Grecia consumă anual puțin peste 3 mmc. La fel și Bulgaria.

Există doua puncte de interconectare între Grecia și Bulgaria la Kulata (1mmc / an) și Macaza (3 mmc / an) pusă în funcțiune anul acesta, cu posibilitatea de mărire a debitului în câțiva ani la 5 mmc/an.

Deci pe sud est, Europa nu are posibilități de aprovizionare din terminalele de LNG decât pentru 4 miliarde de metri cubi / an. La acestea se adaugă și interconectorul Turcia – Bulgaria (BRUA) cu gaze ce vin din Azerbaijan prin TANAP. Capacitatea anuală este 3 mmc. Turcia este bănuită că de fapt prin această conductă pot ajunge gazele rusești ce sunt transportate aduse prin Turk Stream.

În total către Bulgaria se pot transporta maxim 7 mmc / an. Către România există interconexiune prin două puncte, cel ce ține de BRUA (1.75 mmc / an) și Negru Voda (6 mmc / an).

Pentru sud-estul Europei, este clar că toate aceste capacități de transport și delichefiere nu sunt suficiente și din această cauză toate țările din zonă au deficit de gaze, mai ales că România, singura țară din zonă cu rezerve și-a diminuat extracția și nu a demarat nici o acțiune pentru extracția gazelor din Marea Neagră sau din depozitele onshore. Traseele sud est europene trebuie să mai aprovizioneze și Republica Moldova și Ucraina, țări nonUE.

Gaze din Marea Neagră mai pot extrage Bulgaria și Turcia, din aceeași pungă. Turcia a demarat construcția sondelor și conductelor care să aducă gazul la țărm. Acest lucru înseamnă că Bulgaria și România vor extrage mai puține gaze, deoarece acestea aflându-se în zăcăminte învecinate, vor migra către cel care le va extrage primul.

În tot acest timp au fost reîncepute discuțiile pentru revitalizarea AGRI, traseul alternativ de aprovizionare cu gaze din Azerbaijan, prin Georgia, unde se poate construi un terminal de lichefiere, de unde gazele să fie preluate pe Marea Neagra și delichefiate la Constanța pentru a fi transportate către consumatorii din România sau din zonă.

Tot in sud, Spania și Franța doresc să-și interconecteze sistemele de transport de gaze printr-un proiect indrăzneț dar riscant.

Tot pe zona de sud est se preconizează și interconectarea sistemelor eletrice Grecia – Bulgaria cu o capacitate de 3000 MVA pe o linie de 400 V, dar aceast proiect va dura mulți ani până va fi pus în funcțiune.

Europa nord este la fel de nepregătită în a descărca și delichefia NLG și din această cauză tancurile de transport au așteptat destul de mult timp pentru a fi descărcate. Germania face eforturi pentru construcția primului terminal specializat. Evident că și coasta atlantică europeană se află în aceeași situație.

Se fac evorturi pentru divestificarea ofertei, ajungându-se ca până și Mozambicul să își pună în funcțiune un terminal de lichefiere și încarcare a tancurilor specializate.

Renunțarea la gazele rusești înseamnă că traseele alternative descrise trebuie să asigure cele aproape 170 mmc de gaz lipsă. Ce înseamnă acest lucru?

Este evident că noi conducte nu se pot face de pe un an pe altul, așa că aceste miliarde de metri cubi de gaz trebuie să fie aduse cu tancuri specializate.

Un tanc mediu are o capacitate de 175.000 mc de gaz lichefiat. Prin delichefiere aceștia se transformă în 100.000.000 mc. Deci pentru a acoperi lipsa gazului rusesc, pe coastele Europei trebuie să se descarce 1700 de tancuri de LNG într-un an, ceea ce înseamnă cam 5 tancuri / zi. Rezultă ca ar trebui o flotă mai mare cu aproximativ 150 de astfel de vase. Un asfel de vas costă cam 200.000.000 euro, deci cam 30 de miliarde de euro ar fi doar vasele. La aceste cheltuieli trebuie adăugate mai mult ca sigur construcția de noi instalații de lichefiere și încărcare în tancuri și mult mai multe instalații de delichefiere si pompare în sistemele de transport de gaze. Dacă discutam la nivelul Uniunii, sumele nu sunt mari.

Problema este că gazul ce a fost transportat în stare lichefiată este mai scump cu 100% față de gazul transportat prin conducte.

Astfel prețurile europene la gaze au crescut amețitor după invazia rusească în Ucraina. De ceva timp au început să scadă tinzând spre prețul real al LNG.

Sancțiuni și reglementare – un semieșec

Începand cu 2014, după ocuparea Crimeei, Federația Rusă s-a confruntat cu câteva sanțiuni economice. Dupa 24 februarie 2022 acestea s-au înmulțit.

Federația Rusă nu a pierdut timpul și s-a adaptat sancțiunilor. Astfel a crescut livrările de LNG, Europa importând LNG rusesc cu 41% mai mult decât în 2021. Dar nu numai gazele au plecat din Rusia ci și tot ce înseamnă petrol și produse secundare și cărbune.

Veniturile Rusiei au crescut cu toate că volumele s-au diminuat simțitor. La fiecare val de sancțiuni, energia fiind tranzacționata ca marfă pe piețele naționale sau comunitare, cum este normal, prețurile au crescut, veniturile Rusiei din vânzarea de materii prime energetice au crescut și ele.

Nefiind stopate total importurile din Federația Rusă, aceasta caștigă de fapt mai mulți bani. Exporturile au crescut în special către marii importatori China și India. Astfel se demonstrează că politica de sancționare a avut un efect contrar.

Una peste alta, mai există și țări care au dat derogari la sanțiunile împortiva Rusiei. Olanda este cel mai bun exemplu deoarece derogările s-a dat multor companii rusești.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro