Cum justifică CAB achitarea lui Puiu Popoviciu: Rechizitoriul, „un șir nesfârșit de erori de raționament juridic” / Premisa acuzării, „rezultatul unei nesocotiri flagrante a legii”

Curtea de Apel Bucureşti critică în termeni duri rechizitoriul în dosarul Ferma Băneasa, în care iniţial omul de afaceri Puiu Popovici a fost condamnat la şapte ani de închisoare, afirmând, în decizia de anulare a sentinţei şi de achitare a acestuia şi a celorlalţi 10 inculpaţi, că acuzaţiile sunt „consecinţa unor erori fundamentale de raţionament juridic decurgând din interpretări trunchiate, prin fracturarea algoritmilor logico-juridici”, informează News.ro.

Acuzațiile procurorilor DNA

DNA susţinea, în rechizitoriul întocmit la finalul anului 2012, că în perioada 2000 – 2004, Alecu Ioan Niculae, la acel moment rector al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară (USAMV), beneficiind de sprijinul interesat al omului de afaceri Gabriel Popoviciu, în baza unui contract încheiat cu încălcarea prevederilor legale, a făcut posibilă aducerea unui teren de 226 hectare, aparţinând domeniului public al statului, ca aport în natură la capitalul social al SC Băneasa Investments SA, societate controlată de Popoviciu.

În condiţiile în care terenul respectiv (ferma Băneasa) se afla în proprietatea publică a statului, conform legii, nu putea să facă obiectul vreunei tranzacţii şi, în plus, a fost în mod vădit subevaluat, afirmau procurorii. În momentul constituirii ca aport la capitalul social al SC Băneasa Investments S.A., terenul a fost evaluat la valoarea de 1 USD/mp, în timp ce valoarea de piaţă de la acea dată era de aproximativ 150 euro/mp.

În cazul lui Alecu Ioan Niculae, acuzaţia a fost de abuz în serviciu în formă calificată, în timp ce împotriva lui Popoviciu au fost formulate acuzaţiile de complicitate la abuz în serviciu şi dare de mită. În total, 11 persoane au fost puse sub acuzare şi condamnate în acest dosar.

„Interpretări trunchiate, prin fracturarea algoritmilor logico-juridici”

În decizia de anulare a sentinţei de condamnare, Curtea de Apel Bucureşti remarcă faptul că ”în cauză, s-a reţinut că inculpatul Alecu Ioan Niculae, ajutat fiind de inculpatul Popoviciu Gabriel Aurel, ar fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu pentru că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, deşi ştia că nu are dreptul, terenul fiind, în opinia parchetului în domeniul public al statului”, însă Curtea apreciază că dreptul la petiţionare nu reprezintă o conduită ilicită, ci exerciţiul unui drept în limitele prescrise de legiuitor, aşa încât nu poate genera nicio vătămare, iar demersul lui Alecu Niculae ”nu aduce atingere niciunei valori sociale”.

”Curtea constată că în prezenta cauză, fapte de natură pur civilă pretind angajarea în mod nelegal a răspunderii penale, întrucât organele de cercetare penală au apreciat raporturile juridice dintre părţi fără a le supune unei analize interdisciplinare, comparative şi judicioase, în ciuda faptului că la dosarul cauzei existau probe pertinente, concludente şi utile dându-se o interpretare străină de litera şi spiritul legilor fondului funciar. Acuzaţiile formulate sunt consecinţa unor erori fundamentale de raţionament juridic decurgând din interpretări trunchiate, prin fracturarea algoritmilor logico-juridici, Parchetul raportând comportamentul inculpaţilor la un tipar legal imaginar prin alterarea unor raporturi juridice de drept civil şi atribuirea de conotaţie penală exerciţiului unor drepturi şi obligaţii civile”, se arată în documentul instanţei, consultat de News.ro.

În opinia judecătorilor CAB, împrejurarea că un anumit bun a fost folosit de către stat sau de un institut de cercetare/unitate de învăţământ cu profil agricol în perioada 1945-1990 nu este suficient pentru a stabili apartenenţa reală a bunului la domeniul public, iar simpla apartenenţă nu valorează titlu de proprietate.

”Premisa de la care a plecat acuzarea, că, aparţinând domeniului public al statului, terenul nu putea fi restituit, este rezultatul unei nesocotiri flagrante a legii, întrucât apartenenţa nu este un fine de neprimire pentru cererile de reconstituire, fiind lipsită de relevanţă şi absolut inutilă întreaga analiză privind regimul juridic al proprietăţii în reglementarea Legii 213/1998 din cuprinsul rechizitoriului ca şi fundament al obligaţiilor nesocotite”, apreciază instanţa.

Curtea de Apel invocă şi ”abordarea inchizitorială” care stă la baza întregii construcţii juridice imaginate de parchet (…) Întreg acest raţionament acuzatorial este plin de erori de raţionament logico-juridic acordându-se conotaţie penală unor conduite licite, consideră CAB.

”Una dintre aceste erori este relevată de susţinerea că după promisiunea de a se acorda sprijin în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent Fermei Băneasa, s-au dinamizat procedurile, fără însă a se preciza în temeiul cărui text de lege această dinamizare capătă conotaţie penală, şi nici care sunt standardele prin raportare la care ritmul devine dinamic şi capătă relevanţă penală”, explică instanţa.

CAB: „Parchetul schilodește normele de drept material civil”

În opinia magistraţilor CAB, în rechizitoriul procurorilor ”nu doar că se interpretează trunchiat legea, dar se şi imaginează instituţii străine de lege, de vreme ce, potrivit legii, activitatea didactică sau de cercetare pe care o poate desfăşura Universitatea nu transformă unitatea de învăţământ superior în unitate, institut sau staţiune de cercetare căreia să i se aplice un alt regim juridic din perspectiva dreptului la reconstituire, terenul neavând astfel o afectaţiune specială; afectaţiunea specială trebuie să fie emanaţia legii şi nu speculaţia organelor judiciare”.

”Şi aici Parchetul schilodeşte normele de drept material civil, întrucât nu înţelege că excepţia de la reconstituire pentru terenurile cu destinaţie specială limitează dreptul petentului doar sub aspectul amplasamentului, nu al infirmării dreptul la reconstituire şi nici al interdicţiei de a formula cerere”, explică judecătorii.

”Plecând de la o certitudine a inexistenţei dreptul la reconstituire, toată construcţia acuzatorială este un şir nesfârşit de asocieri de fragmente de norme, de interpretări normative trunchiate care să susţină vinovăţia. În acord, însă, cu exigenţele procedural penale, acuzaţia trebuie să fie concluzia unui amplu proces probator şi doar dacă rezultă, în afara oricărui dubiu rezonabil, că inculpatul a nesocotit exigenţele legii. Faţă de toate aceste considerente se constată că infracţiunea de abuz în serviciu nu există, litigiulfiind unul de factură pur civilă”, conchide CAB.

Constată Curtea că ”întreg rechizitoriul este constituit dintr-un şir nesfârşit de erori de raţionament juridic, decurgând din lipsa de înţelegere a mecanismelor legale în materia legilor fondului funciar”.

”Aşadar, cum cererea formulată şi drepturile recunoscute se circumscriu limitelor legii, premisa infracţională la care s-a raportat acuzarea, respectiv nevoia concordantă a inculpaţilor Alecu Ioan Niculae şi Popoviciu Gabriel Aurel de a uzurpa dreptul de proprietate al statului asupra suprafeţei de teren de 226 ha a dispărut, aşa încât întreaga construcţie acuzatorială prin care raporturile contractuale dintre părţi au căpătat conotaţie infracţională nu mai poate fi susţinută”, consideră magistraţii Curţii de Apel Bucureşti.

Prejudiciul creat, nesusținut cu probe

”Referitor la prejudiciile care ar fi fost create USAMV, Curtea afirmă că sunt doar afirmaţii nesusţinute probator, întrucât lipseşte o minimă analiză comparativă a situaţiilor financiar contabile, ignorând aşa cum s-a precizat anterior, faptul că viaţa economico-financiară a unei societăţii generează nu doar profit, ci şi pierderi, acţionarii fiind ţinuţi în egală măsură de ambele componente”, afirmă instanţa.

Totodată, remarcă faptul că, deşi este vorba despre interacţiuni economice şi raporturi juridice ce intră în sfera de reglementare a Legii 31/1990 privind societăţile comnerciale, ”Parchetul nu face nicio analiză a comportamentului inculpaţilor prin prisma exigenţelor acestui act normativ”.

Curtea de Apel Bucureşti a admis, vineri, cererea de revizuire formulată de omul de afaceri Puiu Popoviciu în dosarul ”Ferma Băneasa”, anulându-i sentinţa de 7 ani de închisoare şi achitându-l pentru acuzaţiile de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată şi pentru dare de mită, pe motiv că fapta nu există. Şi fostul rector USAMV Alecu Ioan Niculae a fost achitat, decizii similare vizându-i şi pe ceilalţi nouă acuzaţi în dosar. Decizia Curţii de Apel Bucureşti nu este definitivă şi poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.