Dan Nutu revine la cinema dupa 30 de ani, in filmul de debut al lui Andrei Zinca, „Puzzle pentru orbi”

Muncitorii care lucreaza la soseaua de pe strada Berzei din Bucuresti s-au odihnit azi pe trotuarul de vizavi privind o echipa de filmare la lucru. „Puzzle pentru orbi”, primul lungmetraj al lui Andrei Zinca, e pe ultima suta de metri a productiei. Filmul il readuce pe ecrane – dupa o pauza de 30 ani! – pe Dan Nutu. Filmarile iau sfarsit duminica.

„Nu vreau sa vorbesc prea mult despre film”, spune Dan Nutu, care e cu totul bej – de la costum si palarie, pana la fondul de ten. E prima persoana cunoscuta intalnita in drumul spre cadru. Ne-am asezat pe un carton in fata magazinului alimentar arabesc de pe Berzei, aproape de intersectia cu Dinicu Golescu.

Anul trecut, in interviul acordat HotNews.ro, Dan Nutu era destul de sceptic la ideea reintoarcerii la cinema. Acum… „m-a convins pe jumatate Andrei Zinca, si producatorul Vlad Paunescu cealalta jumatate.

Joc rolul unui bosorog – asa ca mine -, si orb pe deasupra.” Personajul lui isi aduce aminte de o iubire din tinerete, apoi o reintalneste in persoana Ioanei Pavelescu. Cei doi au format un cuplu si in filmul lui Alexandru Tatos, „Ratacire” (1978).

Desi isi plaseaza actiunea in Romania, „Puzzle pentru orbi” adapteaza piesa de teatru „Blind Date” scrisa de dramaturgul argentinian Mario Diament. Initial, filmul lui Andrei Zinca trebuia sa aiba o distributie internationala (Frank Langella si altii) si sa fie o coproductie.

Pana la urma, a ramas o productie 100% romaneasca avand Castel Film producator si un sprijin de la Centrul National al Cinematografiei, plus sustinere din partea TVR si a unor agentii de publicitate.

Producatorul Vlad Paunescu nu vrea sa il inregistram, dar tot retinem ca filmul e o poveste de dragoste care isi poate gasi usor locul in inima publicului. Rolurile principale sunt interpretate de Ioana Pavelescu, Adrian Titieni, Tünde Skovrán si Dan Nutu. In film mai apar Rodica Mandache si Catalina Mustata. Imaginea e realizata de Dan Alexandru, iar decorurile (foarte frumoase – am auzit) au semnatura lui Calin Papura.

„Ma scuzati, va dau alt carton mai lung”, ii spune lui Dan Nutu vanzatoarea de la alimentara arabeasca. Filmarea e un eveniment fericit in trista existenta a strazii Berzei care arata ca dupa bombardament. (Mai tarziu, vanzatoarea va lua autografe de la actori si il va intreba pe Adrian Titieni de la cine sa mai ceara.).

„Imi cam place pe platou si am descoperit cu surprindere ca n-am uitat ce trebuie sa fac. E placut…”, recunoaste pana la urma Dan Nutu. Mai recunoaste si ca l-a rugat pe Andrei Zinca sa taie replicile care nu-i placeau si ca acesta a avut inteligenta s-o faca.

Langa magazinul arabesc e o casa veche superba, una dintre putinele renovate cum trebuie din Bucuresti. In film, e casa personajului principal, dar nu serveste decat la exterioare, pentru ca interioarele s-au tras in studio.

Directorul de productie Elena Gheorghe spune ca alimentara arabeasca va fi scoasa, in CGI, din imagine. „In film, casa trebuie sa fie singura ramasa in picioare, pentru ca aici se va contrui un mall si eroul nu vrea s-o paraseasca”, spune Elena Gheorghe.

Ca intr-un film, actorii apar unul dupa celalalt

Adrian Titieni joaca rolul unui barbat insurat care se indragosteste de fiica Ioanei Pavelescu. „E un personal complicat, contorsionat, simplu, banal, extraordinar”, spune el despre personajul care „se indragosteste la varsta a doua, traieste o schimbare majora si plateste in final pentru o vinovatie care nu e in totalitate a lui. E super-interesant.”

(Dan Nutu apare si ni-l paraste pe Adrian Titieni ca i-a luat rulota. Adrian Titieni contraataca spunand in reportofon ca filmul i-a adus bucuria de a-l cunoaste pe Dan Nutu.).

Tünde Skovrán e in film tanara de care se indragosteste Adrian Titieni. E actrita la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca si se afla la primul ei lungmetraj. „Acum nu-mi dau seama daca e mai fain in film ca in teatru, dar e altfel”, spune. „E complex rolul si greu din punct de vedere tehnic, pentru ca joc pentru prima oara in limba romana. Am si mult text. M-am bazat mult pe sentimente si pe instinct ca sa-l fac.”

Ioana Pavelescu vine la cadru insotita de fratele sau. Trebuie sa filmeze momentul cand iese din masina cu o tigara in mana, se apropie de gardul de sarma al santierului si priveste spre casa frumoasa de pe Berzei. Nu e un cadru dificil, dar tot se trag mai multe duble.

Cand se filmeaza, masinile continua sa treaca in jur (Vlad Paunescu spune ca zgomotul se scoate usor la post-productie), pasagerii autobuzelor isi lungesc gaturile (chiar daca echipamentul tehnic e putin), muncitorii de la sosea s-au asezat pe trotuarul de vizavi, iar unii trecatori se strecoara printre membrii echipei. Regizorul secund Pascal Ilie Virgil are grija ca nimeni sa nu intre in cadru.

Un baiat de la catering apare cu un platou cu bucati de pepene galben. In fiecare e infipta o furculita de plastic. Vlad Paunescu il mustra ca a uitat servetelele. Peste putin timp se va da si pauza de masa.

Dupa mai multe duble o intrebam pe Ioana Pavelescu daca i-a lipsit cinemaul. „Mda”, raspunde. „Dar, spre deosebire de Dan Nutu, eu am mai lucrat. Personajul meu e greu pentru ca are de trait cel mai greu lucru care i se poate intampla unui om – sa-si piarda copilul. Plus ca e si o mare dragoste.

Da, e genul de film pe care mi-ar placea sa-l vad la cinema. Filmele psihologice sau axate pe probleme umane imi plac intotdeauna.” Ioana Pavelescu a lucrat prima oara cu Andrei Zinca la un serial TV in America, „Miami Sands”.”Foarte bine colaborez cu el. E un om care stie meserie si cu care sunt pe aceeasi lungime de unda. Iar pe Nutu nu l-am vazut de atunci… A fost o mare bucurie sa-l reintalnesc”.

Andrei Zinca: „Copiii mei sunt deja mari, asa ca am posibilitatea sa ma ocup si de altceva”

Inainte de pauza de masa il prindem si pe Andrei Zinca. Ne spune ca incarcatura pe care o are in spate e „cumplita” – o data pentru ca e la primul lungmetraj, apoi pentru ca il filmeaza acasa. „Mai ales ca e un proiect pe care il pregatim de vreo trei ani si nu cu ratiuni comerciale in minte, ci din suflet.”

Readaptand scenariul scris initial in engleza, s-a reindragostit de el. I-a placut la fel de mult si faptul ca e poveste de dragoste, dar si ca „pentru ca doi oameni sa se intalneasca e nevoie de un paienjenis intreg de evenimente”.

Intrebat de ce debuteaza asa tarziu in lungmetraj, Andrei Zinca da un raspuns neprevazut: „Pentru mine lucrul cel mai important a fost intotdeauna familia. Si acuma e, dar copiii sunt deja mari si am posibilitatea sa ma ocup de alte lucruri, nu de grija lor.”

Cum cu Andrei Zinca am stat de vorba pe drumul de la cadru la rulote, Dan Nutu reapare cu un pahar de cafea in mana. „Interviul e numai cu mine!”, ii spune el lui Andrei Zinca, arborand aceeasi figura sobra.

„Acuma pot sa spun adevarul pentru ca Dan e de fata”, se porneste regizorul: „Exista persoane dificile, *a pain in the ass*, de care iti vine sa fugi, si persoane dificile alaturi de care iti vine sa stai pentru totdeauna.

Toate asa-zisele lui dificultati sunt, de fapt, provocari (Dan Nutu: *reclamatii*). Ele ne-au condus la o imbunatatire permanenta a scenariului. (Dan Nutu: *ai imprimat asta?*)

In spatele glumelor nu poti sa nu sesizezi bucuria. Andrei Zinca are acum un alt proiect de lungmetraj la care se poate gandi, iar Dan Nutu mai ca s-ar lasa din nou sedus de cinema. Sa speram ca poarta a fost deschisa.

„Puzzle pentru orbi” va avea premiera in primavara lui 2012.