De dragoste si ura cu Eugen

Sambata seara am primit un telefon de la un prieten. „Tu ai auzit ce a spus Nicolaescu la Digi?” ma intreaba omul, medic tanar intr-un spital din Banat. „A inceput sa cante alta melodie. Nu mai inteleg nimic”. Sar speriat la computer sa il ascult pe-al nostru ministru al Sanatatii.

Valsul devenise cazacioc, sala de concerte se facuse club house, Parazitii incepusera sa rimeze pe „O mio babbino caro”. Eugen era insa neschimbat: canta aria reformei la fel de convins, la fel de rabdator. De parca nimic-nimic nu se schimbase.

Intai al lui octombrie 2013 putea fi cea mai importanta zi din ultimul deceniu pentru sanatatea romanilor. A fost ziua in care un ministru al Sanatatii, facand parte dintr-o coalitie cu 70% sustinere in Parlament, urma sa anunte cea mai importanta masura de reforma a carierei sale. Era ziua in care putea intr-adevar (si nu sunt cuvinte mari) sa faca istorie.

Cea mai importanta propozitie pronuntata in acea zi de ministrul Eugen Nicolaescu, aflat in fata a zeci de jurnalisti, a fost „pachetul de baza este gratuit pentru toti cetatenii, asigurati si neasigurati”. In sala de conferinte s-a iscat o usoara rumoare: acesta urma sa fie principiul esential al noului sistem de sanatate romanesc.

Apoi, ministrul a enumerat, in fata zecilor de microfoane si camere, ce va contine acest pachet de baza: „urgentele, partea de preventie, medicina de familie, medicina comunitara, ambulatoriul de specialitate si servicii de spitalizare” (discursul inca poate fi citit pe site-ul Ministerului Sanatatii). Era limpede: Romania urma sa incerce sa-si reaseze sanatatea pe un model britanic.

In zilele urmatoare au inceput discutiile. In mintea tuturor ramasese lipit principiul esential al acestei reforme, fundatia ei: gratuitatea pachetului de baza pentru toti, platitori sau nu. Generozitate in teorie, dar inadaptare la realitatea unei tari ai carei politicieni refuza sa finanteze suficient sanatatea – spre exemplu, majoritatea serviciilor medicale sunt decontate sub pretul lor real de catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

Mai multe voci din sistemul medical au reactionat critic la enuntarea acestui principiu de baza al reformei anuntate de Eugen Nicolaescu: colegi de coalitie precum dr. Florian Popa, conducatori de organizatii profesionale, precum prof. Ecaterina Ionescu, directori ai unor spitale importante precum dr. Monica Pop sau Dan Capatana, expertul in politici de sanatate al SAR, dr. Sorin Paveliu, reprezentanti ai pacientilor, in persoana lui Vasile Barbu.

Un cor la care s-au adaugat alte critici, si mai nuantate, venite din partea unor reprezentanti ai sindicatelor medicilor precum chirurgul Florin Chirculescu sau dr. Dan Peretianu.

Era de asteptat ca, in fata tuturor acestor intrebari justificate, ministrul Eugen Nicolaescu va aduce raspunsuri argumentate sau ne va spune care vor fi noile surse de finantare a sistemului. De ce era de asteptat? Pentru ca acelasi ministru al Sanatatii ne povestise cat de minutios a fost pregatita aceasta reforma: „pachetul de servicii medicale de baza este elaborat dupa luni de zile de munca de catre expertii Ministerului impreuna cu cei mai importanti medici din aceasta tara”.

In schimb, intr-o sambata seara, si apoi duminica in alte doua emisiuni televizate, ministrul Eugen ne-a spus ca, de fapt, noi am inteles gresit. Ne-a spus ca pachetul de baza pentru cei neasigurati este mai mic decat cel pentru asigurati. Ne-a spus ca, in fapt, vor exista doua pachete diferite de servicii medicale (exact cum exista de facto si in prezent). Ne-a spus ca valsul pe care-l cantase cu doar doua saptamani in urma fusese preludiul unui cazacioc.

Aceste explicatii „nu si-ar fi avut locul daca toti comentatorii si jurnalistii ar fi inteles pe deplin principiile de baza si logica alcatuirii pachetului de servicii medicale de baza” a simtit nevoia sa adauge ministrul Sanatatii intr-un comunicat oficial. Cum am cazut noi toti in greseala: deopotriva jurnalisti, comentatori, profesori, medici, pacienti, experti din societatea civila. Cu totii ne credeam la Festivalul Enescu, cand colo dansam intr-un club pe ritmuri hip-hop.

Halucinatie in masa! Singurul lucid in sala si in tara: ministrul Eugen.

Ce se ascunde de fapt in spatele acestei uluitoare schimbari? De ce in doar doua saptamani ministrul Eugen a renuntat la fundatia unei reforme pregatite in „luni de zile de munca”? Drept raspuns primim doar invinovatiri infantile – n-am zis asta, de fapt tu n-ai auzit bine.

Povestea Romaniei, tara reformelor eterne in care timpul se consuma cu explicarea inexplicabilului, continua. O poveste de dragoste si ura… Cu Eugen, in acest episod.

Un post-scriptum de la Andrei Plesu: „Vreau sa vad, la varf, oameni intregi, maturi, ingrijorati de soarta concetatenilor lor, angajati intr-o competenta si coerenta cautare de solutii si nu in caftul de duzina al orgoliilor lor infierbantate”.