INTERVIU Ada-Maria Ichim face un documentar despre bunicul sau, Vasile Ciobanu, pilotul primului avion deturnat din istoria aviatiei si victima a regimului comunist

„Hijacked! – Bunicul meu si primul avion deturnat din lume” e titlul documentarului pe care il pregateste Ada-Maria Ichim despre bunicul sau, Vasile Ciobanu, unul dintre primii piloti comerciali romani, al carui avion a fost deturnat in 25 iulie 1947 de trei ofiteri romani. Condamnat pe nedrept pentru inalta tradare, Vasile Ciobanu a petrecut 16 ani in inchisoare, din care cinci de munca silnica. Dupa ce a studiat cele 22 de volume pe care le are „lotul Ciobanu” la CNSAS, regizoarea crede ca bunicul sau a fost folosit de comunisti ca pion impotriva Bisericii Catolice.

In 25 iulie 1947, la nici doua saptamani dupa ce Ion Mihalache si liderii PNT fusesera prinsi la Tamadau inainte de a incerca sa fuga cu un avion, o cursa comerciala Bucuresti Baneasa – Craiova e deturnata de trei ofiteri in uniforme – Romeo Stefanescu, Zefir Balteanu si Aurel Dobre, pasageri printre cei opt calatori ai cursei. Cei trei impusca mecanicul, preiau controlul asupra avionului si ii cer capitanului, Vasile Ciobanu, sa-i duca in Turcia.

Avionul aterizeaza langa Cianakale. Ofiterii se predau si cer azil politic,si impreuna cu pilotul sunt supusi anchetei. Desi fusesera initial condamnati la moarte, doar Aurel Dobre e trimis la inchisoare pentru impuscarea mecanicului. Romeo Stefanescu si Zefir Balteanu sunt pusi in libertate si vor reusi, sustine Vasile Lupu in revista „Orizont aviatic”, in 2005, sa ajunga in SUA.

Vasile Ciobanu plateste oalele sparte. E arestat in 1949 si condamnat la moarte in 1950, dar pedeapsa i se comuta la 16 ani de inchisoare. Din cei 16, cinci ii face la munca silnica, si sase luni in lanturi la Aiud. „Cand l-am cunoscut, avea vanatai permanente pe glezne datorita lanturilor si boala Parkinson datorita batailor”, isi aminteste nepoata sa, Ada-Maria Ichim, care a absolvit Scenaristica la Bucuresti in 1995 si care crede ca a venit in sfarsit timpul sa faca un film despre bunicul sau.

Proiectul e inca in dezvoltare si e planuit sa intre in productie anul viitor. Ada-Maria Ichim, care e si coproducator si care va coregiza impreuna cu Titus Muntean, e in prezent in negocieri cu coproducatori din Marea Britanie si Suedia.

FOTOGALERIE Vasile Ciobanu

Ada-Maria Ichim ne-a pus la dispozitie mai multe fotografii de epoca pe care le prezentam intr-o galerie foto, in speranta ca persoanele neidentificate pana in acum in aceste fotografii – majoritatea fosti colegi ai lui Vasile Ciobanu – ar putea capata un nume.

Iulia Blaga: Cand ai aflat povestea intreaga a bunicului tau?

Ada-Maria Ichim: Vasile Ciobanu e tatal mamei mele (n.red. – criticul de teatru Florica Ichim). Am crescut cu el in preajma. Locuia in Bucuresti, in Vatra Luminoasa, si ne vizita saptamanal. Am stiut dintotdeauna ca a fost pilot. Am mai stiut ca a fost pilotul MS Regele Mihai I si ca a fost pilotul primului avion comercial deturnat din lume.

Stiam insa si ca a fost unul dintre cei care, in urma unui fals proces de tradare, a fost condamnat la moarte in iulie 1950. N-a fost executat, dar a facut 16 ani de inchisoare politica, din care cinci la munca silnica in minele de plumb din nordul tarii. A iesit prin amnistia generala din 1964.

Ceea ce stiu de cand traia (a murit in 1982) sunt doar remarci pasagere care, privite din perspectiva copilului care eram, se transforma in legende. N-a apucat sa vada caderea comunismului, de aceea simt nevoia acuta de a-i da ocazia sa spuna lucrurile care i-au fost interzise timp de 40 de ani.

I.B.: Ce ai aflat despre el de la mama ta sau de la alte rude si prieteni?

A.-M. Ichim: Cum spuneam, el nu mi-a povestit mare lucru. Mai multe detalii am aflat de la mama. Apoi, cand am putut, am continuat cercetarea intervievand persoane care l-au cunoscut personal, ca Sorin Botez, cu care a fost la minele de plumb, sau o prietena de familie care l-a cunoscut in jurul lui 23 August 1944 cand indeplinea misiuni secrete pentru MS Regele Mihai I si guvernul de la Bucuresti.

De curand, cum documentarul a capatat vizibilitate, am fost contactata si de un coleg de celula din anii 60, care stie lucruri pe care nici noi, familia, nu le stiam, cum ar fi participarea sa la cercetarea gropilor comune descoperite de nemti in padurea de la Katyn, in primavara lui 1943. Ca martor direct al uneia dintre cele mai mari crime savarsite de statul sovietic, atat viata lui, cat si a familiei ar fi fost periclitate daca ar fi vorbit despre asta.

I.B.: Ce amintiri ai cu bunicul tau?

A.-M. Ichim: Imi aduc aminte mai ales mirosul lui de colonie, de om care facea si patru dusuri pe zi, caci ramasese dupa inchisoare cu aceasta voluptate a curateniei. Adora painea proaspata. Era un om elegant. Palaria de Panama pe care o purta a pastrat, sub bor, mirosul lui inca multi ani dupa ce murise. De la 6 ani ma invata engleza – o invatase in anii de detentie, si castiga cu ea o paine ca translator la Uzinele 23 August pana s-a pensionat.

Pe cat de fermecator era ca om si pe cat de bun si fascinant povestitor, pe atat de plicticos era ca profesor, pentru ca era foarte pedant. Cu toate astea, cele invatate de la el mi-au croit destinul ulterior, dandu-mi posibilitatea sa castig o bursa in America si sa lucrez in Marea Britanie, iar spelling-ul meu ii bate si pe vorbitorii nativi de engleza. Bunicul meu era un om care iubea si care, mai ales, respecta viata.

Un destin distrus

I.B.: Cum a perceput bunicul tau faptul ca niste ofiteri romani i-au deturnat avionul, periclitand viata calatorilor si a echipajului?

A.-M. Ichim: Din sursele pe care le am, cred ca i-a perceput mai mult ca pe niste tineri nesabuiti, dornici de aventura. In declaratiile date la Securitate vorbeste despre „legitima lui enervare” fata de gestul lor si, mai ales, fata de toleranta ofiterilor si autoritatilor turce fata de cei trei tineri. Capitanului avionului, adica lui, ii omorasera nejustificat un membru al echipajului.

I.B.: Totusi, de ce nu se stie nimic despre bunicul tau, desi a fost eroul primei deturnari din istoria aviatiei?

A.-M. Ichim: Asta e o intrebare care revine de cate ori mentionez subiectul filmului, atat in Romania cat si in Vest. De fiecare data spun ca bunicul meu a facut parte din generatiile condamnate de comunism. Nascut in 13 septembrie 1916, si-a platit singur cursurile Scolii de aviatie „Mihai Cantacuzino” pe care a absolvit-o in 1933 cu calificativul „pilot de avion de turism”.

Provenea dintr-o familie saraca, de agent veterinar de pe langa Bacau – agent care, insa, ii citea adnotat pe Hegel si pe Kant. La inceput, si-a castigat existenta ca instructor de pilotaj folosindu-se de talentul sau de pilot si de farmecul personal, dupa care s-a angajat la nou infiintata LARES (precursorul TARS-ului, actualul TAROM). Aici a urmat cursurile de pilot comercial, pe care le-a absolvit in 1939.

S-a afirmat ca unul dintre primii piloti comerciali ai Romaniei si a fost adesea pilotul MS Regele Mihai si al Reginei-mama Elena. Chiar l-a invatat pe Majestatea Sa cateva dintre tainele zborului, mai ales ale zborului fara vizibilitate. A fost unul dintre autorii (ne-semnatar) al unui manual despre zborul fara vizibilitate, dat la secret dupa 1945. In timpul razboiului a avut misiuni pe avioane de transport sau de evacuare a ranitilor pe frontul de Est.

Deturnarea avionului a devenit post-factum secret de stat. Din cauza carierei bunicului meu, a faptului ca era regalist convins si ca a fost deturnat in Turcia, unde s-a intalnit in cele doua saptamani cat a fost sub cercetare cu alti aviatori prieteni fugiti din lagarul comunist, a fost el insusi anchetat de organele Securitatii din Romania, acuzat de spionaj si tradare de tara, si condamnat la moarte in iulie 1950.

Procesul fals intentat celor din „lotul Ciobanu” a fost unul dintre cele care au pregatit atacul si expulzarea bisericii catolice din Romania in 1950. Atat deturnarea in sine, o evadare din lagarul comunist, cat si personalitatea lui Vasile Ciobanu aveau o puternica incarcatura politica, pe care organele comuniste nu ar fi recunoscut-o sau popularizat-o niciodata.

Procesul „lotului Ciobanu” are 22 de volume la CNSAS

I.B.: Explica-ne, te rog, cum a ajuns sa fie acuzat de inalta tradare.

A.-M. Ichim: Deturnarea avionului bunicului meu, din 25 iulie 1947, a avut loc la mai putin de doua saptamani de la arestarea lui Ion Mihalache si a liderilor Partidului National Taranesc la Tamadau, acuzati de inalta tradare pentru ca ar fi vrut sa fuga din tara (14 oameni intr-un avion de doua locuri).

Bunicul meu a fost arestat in noiembrie 1949. La CNSAS sunt 22 de volume referitoare la procesul „lotului Ciobanu”. Procesul efectiv are trei dosare, un dosar de probe in care se gasesc sase scrisori, aparent scrise cu cerneala simpatica (cu un continut in parte privat, in parte detaliind, printre randuri, productia de tractoare a RPR), si doua dosare cu rechizitoriul, declaratiile celor sase inculpati si ale celor 42 de martori. Aceleasi declaratii, cu aceleasi cuvinte, au fost reproduse pe pagini intregi de cele doua cotidiene principale ale RPR – „Romania libera” si „Scanteia”, timp de o saptamana.

Din celelalte 19 dosare, patru se refera exclusiv la Vasile Ciobanu. Unul e cu traseul sau prin penitenciare, timp de 16 ani, iar alte trei contin declaratii insumand aproape 600 de pagini, luate in perioada noiembrie 1949 – mai 1950, cand i se pregatea procesul. Acest volum impresionant de pagini scrise poate fi usor organizat calendaristic, iar cei care cunosc metodele din acele vremi, pot recunoaste cu usurinta sistemul: trei zile de batai crunte, patru zile de scris, in care arestatul spunea „tot, pana si laptele pe care l-a supt”.

In aceste 600 de pagini, bunicul meu inventaria fiecare om pe care l-a intalnit vreodata, in ce imprejurare si cum. E impresionanta grija sa de a se rezuma doar la detalii pe care stia ca anchetatorii le cunosteau sau care nu puteau face rau persoanei in cauza. Frustrarea anchetatorilor se simte din repetatele rapoarte in care se cere „adancirea problemei” – adica continuarea batailor.

In aceste 600 de pagini am putut citi, scrisa de mana lui, povestirea deturnarii de cel putin 10 ori. Cu fiecare declaratie aceasta povestire devine din ce in ce mai rigida, limbajul din ce in ce mai conform cu standardele dupa care erau judecati cei arestati,si din ce in ce mai mult spatiu era acordat intalnirii cu cei din Istanbul, care l-ar fi pregatit si antrenat pe bunicul meu, timp de doua saptamani, in arta spionajului.

In dosarul unui alt inculpat am gasit o diagrama format A3 in care era descrisa „reteaua” de spioni al carei conducator era Vasile Ciobanu, si care cuprindea persoane ca Reprezentantul Vaticanului la Bucuresti, Consulul Ambasadei Elvetiei si cativa inalti prelati catolici, aflati in misiune diplomatica la Nuntiatura.

Toate acestea ma fac sa cred ca bunicul meu a fost doar un pretext, un pion intr-un proces a carui tinta a fost inchiderea Nuntiaturii, atacul asupra Bisericii Catolice si, ulterior, Romano-Catolice, iar acuzatiile de spionaj – probabil nefondate.

Deci nu a fost acuzat de complicitate la deturnare/fuga, dar a fost acuzat de spionaj si inalta tradare. Dar de ce nu cred ca stiu exact. Unii spun: „asa erau vremurile pe atunci; daca aveai legaturi cu regele, era normal sa te aresteze”. Inca mai caut un raspuns.

I.B.: Ai fost deja in Turcia pentru a cerceta si documentele de acolo?

A.-M. Ichim: Sunt in contact cu potentiali cercetatori din Turcia, dar cred ca trebuie sa-mi extind cercetarea si catre Vatican, Londra, America si, mai ales, Franta unde au trait prieteni apropiati ai bunicului meu, oameni carora el le-a salvat viata scotandu-i ilegal din tara. Imi propun sa caut si in arhivele de film din Romania si Germania.

I.B.: In ce lucrari de specialitate de aviatie ai gasit numele lui?

A.-M. Ichim: Numele lui nu e pomenit in lucrari de aviatie. A fost trecut la „index”. Deturnarea din iulie 1947 e mentionata de „Enciclopedia Aviatiei” publicata la New York, dar nici acolo nu e mentionat numele lui. Stiu ca e vorba de el datorita lui Vasile Lupu, care a publicat in 2005 un articol in „Orizont Aviatic” unde descrie, bazandu-se pe cercetarea proprie a Arhivelor Militare de la Pitesti, imprejurarile deturnarii.

I.B. : Fetele tale sunt suficient de mari ca sa le poti povesti despre strabunicul lor?

A.-M.Ichim: Fetele mele au 8 si 10 ani, si sunt suficient de mari ca sa inteleaga cate ceva. Cel mai bine au tinut minte ca strabunicul lor a fost „the King’s pilot”, lucru de care sunt foarte mandre. Crescute in Anglia pana anul trecut, ele au o perceptie diferita asupra ideii de monarhie. Mi se pare important atat pentru ele, care sunt pe jumatate cetateni britanici, cat si pentru mine ca prin acest film sa ne recuperam dramul de mandrie nationala romana si o farama din adevarul istoric.