INTERVIU Cine este artistul român care a cântat în 2024 la festivalul Glastonbury, unul dintre cele mai mari din lume, după ce a stat 9 luni în pădure ca să-și scrie muzica
În 2024, pentru prima dată în istorie, două melodii în limba română au fost auzite pe scena festivalului Glastonbury din Marea Britanie, acolo unde, în fiecare din cele cinci zile, au participat peste 200 mii de oameni.
- „La un moment dat am auzit din public că cineva strigă numele melodiei „Mă ucide ea”, povestește artistul Mihail într-un interviu pentru HotNews.ro.
Mihail (pe numele complet Mihail Sandu, în vârstă de 34 de ani) a devenit anul acesta primul artist român care a cântat la celebrul festival Glastonbury. Este cel mai mare festival din Marea Britanie, cu o istorie de 53 de ani, la care vin spectatori din toată lumea.
Printre numele mari din line-up-ul din acest an de la Glastonbury (26-30 iunie) s-au numărat artiști precum Coldplay, Dua Lipa, SZA, Avril Lavigne și Camila Cabello, iar de-a lungul anilor, scena festivalului a găzduit cele mai mari nume din toate genurile muzicale, de la The Rolling Stones, Elton John și Metallica, până la Beyoncé, Jay-Z, Oasis, Radiohead și Arctic Monkeys.
Cu peste 180 de milioane de stream-uri/vizualizări, Mihail poate fi considerat unul dintre puținii artiști experimentali români care au reușit să se bucure de succes mainstream.
Soundul eclectic, îmbinând influențele pop și funk cu alternative și electronică, a cucerit scena locală cu hiturile „Mă ucide ea” și „Who You Are”, trecând apoi granița spre Italia, Spania și Polonia.
A obținut un loc pe afișul prestigiosului Concert de Crăciun de la Vatican, a primit Premiul „Top of the Top” al Festivalului Sopot (PL), a câștigat discul de platină și a avut cel mai de succes hit internațional din Italia, toate acestea înainte de a se retrage într-o cabană, în pădure (la Tarnița), timp de nouă luni, pentru a lucra la albumul său de debut, „To Whom We Return”, lansat la începutul lui 2023.
Cel mai probabil, participarea sa la Glastonbury va deschide drumul și pentru alți artiști și trupe din România. HotNews.ro a stat de vorba cu Mihail pentru a afla mai multe despre cum e să cânți la unul dintre cele mai mari festivaluri din lume.
„Ultimii ani au fost ca un rollercoaster emoțional”
Povestește-ne un pic despre cum ai ajuns să cânți la Glastonbury, unul dintre cele mai prestigioase festivaluri din lume.
Prin noroc și oameni care cred în proiect. Totul a început când am cântat la showcase-ul Mastering The Music Business. Anca Lupeș, fondatoarea MMB, a fost, de altfel, unul din oamenii esențiali pentru participarea noastră la festival, alături de agenția noastră de booking – Raw Talent Agency. Tot datorită participării la MMB am ajuns să cântăm și la Eurosonic, cel mai mare festival de showcase-uri din toată Europa.
Ești primul artist român care ajunge în line-up-ul Glastonbury. Ce a însemnat asta pentru tine?
A fost un moment de recunoștință de care clar aveam nevoie. Ultimii ani au fost ca un rollercoaster emoțional, cu momente foarte remuneratoare, dar și de rătăcire, pline de provocări, de la care cu siguranță am învățat multe. Iar o confirmare de genul acesta îți dă un curaj imens să mergi înainte pe drumul tău.
Cum a fost experiența ta pe scenă? Cum a reacționat publicul la muzica ta? Au fost și români în public?
Sincer, e foarte greu de pus în cuvinte, dar cert e că acest festival ne-a copleșit la cât de mare este. Atât experiență de pe scenă, cât și cea din cadrul festivalului este incredibilă. Am simțit atât de mulți oameni curioși în public, ne-au primit cu multă căldură și entuziasm, iar unii dintre ei chiar mi-au scris că se bucura foarte mult că m-au descoperit acolo. Și, da, am auzit și un „Mă ucide ea” strigat din public. La capitolul emoții, am trecut prin destule momente „mari” în cariera cât să știu cum să mă bucur de ele, iar asta m-a ajutat să mă simt ca acasă.
Ai avut ocazia să întâlnești la acest festival alți artiști sau personalități pe care le admiri? A fost un concert pe care ai vrut neapărat să-l prinzi?
Scopul nostru a fost și să învățăm cât mai multe lucruri, astfel încât în anii următori să ne întoarcem pe o scenă și mai mare. De aceea am fost să vedem artiști care au cântat și pe scene mari, dar și la scenele mici, ascunse. Și pot să spun că am rămas impresionat mai mult de scenele mici, cu artiști pe care nu-i auzisem niciodată, dar care au transmis atât de mult încât, sincer, mi-am dat seama că nu sunt așa curajos cum am crezut că sunt.
Am învățat multe, recunosc. L-am văzut pe actorul Russell Crowe, care a cântat cu trupa lui, am văzut Jungle, Black Pumas și câțiva DJs. Dar momentul preferat a fost al unei trupe mai puțin cunoscute, din Slovacia, pe nume Tolstoys.
Pentru albumul tău de debut te-ai mutat 9 luni în pădure. De ce ai simțit această nevoie și cum a decurs procesul creativ acolo, izolat de mediul urban?
Genul asta de retragere în natură îl recomand oricui, oricând, chiar și dacă nu există un scop artistic la mijloc. Pentru mine a fost un mix din toate, am căutat atât liniștea și odihna, dar și o regăsire muzicală, după mult timp petrecut departe, atât în România, cât și în alte țări.
La momentul respectiv, terminasem de curând turneul în Italia și exista această presiune de a continua unul din drumurile începute deja. Așa că izolarea m-a ajutat să-mi dau seama ce vreau eu cu adevărat să fac.
„Din Dor a fost prima piesă în limba română ce s-a auzit la Glastonbury”
Revenind la Glastonbury, cum ți-ai pregătit setlist-ul pentru concert? Ce piese ai ales pentru această ocazie?
Asta a fost cea mai ușoară parte din pregătirea pentru festival. Știam deja la ce piese au reacționat oamenii în ultimii ani la concerte și avem diverse setlisturi pregătite, în funcție de publicul pe care-l avem în fața scenei. Și chiar dacă eram la un festival în UK, am cântat și două piese în română. Cu ocazia asta, „Din Dor” cred că a fost prima piesă în limba română ce s-a auzit la Glastonbury. Și am închis tot cu o piesa în română, „Defect” – care e încă „nelansată” oficial.
Care a fost cel mai memorabil moment de pe scena festivalului?
Publicul de la Glastonbury l-am simțit destul de bine educat muzical, simțeai că nu poți trișa, simțeam că oamenii vor ceva autentic și real, așa că unul din lucrurile care mi-au rămas în cap a fost faptul că majoritatea oamenilor stăteau jos, pe iarbă, la primele piese. După, am simțit cum au prins încredere în prestația noastră, s-au ridicat și au dansat până la finalul concertului. A fost ca o victorie pentru noi.
Care a fost cea mai mare provocare în ceea ce privește participarea la Glastonbury?
Au fost multe provocări ce au apărut din momentul în care s-a confirmat concertul. Foarte multe necunoscute ce au necesitat sprijin organizatoric și experiență. Noi am avut noroc că suntem înconjurați de niște oameni minunați, care cred foarte mult în proiect, precum Guido Janssens și Laura Coroianu, care prin asociația Culturaft ne-au susținut cu prea multe și pentru care suntem incredibili de recunoscători.
„Am primit invitații de la case de producție și studiouri din Londra și Berlin”
Cum va influența acest eveniment cariera ta muzicală pe viitor?
Am învățat atât de multe, cu siguranță a servit ca sursă de inspirație acest moment. Am prins curaj, e loc de mult mai mult, doar dați-ne un pic de timp și după haideți la concerte. Și, da, am primit câteva invitații de la case de producție și studiouri din Londra și Berlin pentru colaborări.
Cum ai descrie atmosfera de la Glastonbury comparativ cu alte festivaluri la care ai participat?
Prin simplul fapt că este cât un oraș de mare. Pe zi am pedalat în jur de câte 15 km. Dimensiunea festivalului e imensă, nu cred că am văzut așa ceva niciodată și pot să zic că în primele ore ne-am simțit intimidați, ne-am și pierdut pe acolo, a fost intens.
Trafic de sute de mii de oameni pe zi și la fiecare pas erau scene, teatre, cinematografe, circ, tot felul de parcuri de skate. Era atât de divers ca și entertainment încât simt c-aș fi avut nevoie de două săptămâni să asimilez tot. Deci, a fost o aventura.
Ce impact crezi că vă avea participarea ta la acest eveniment asupra percepției muzicii românești la nivel global?
Din prima nu cred că pot să-mi dau seama de obiectivitatea impactului, dar cu siguranță în timp vom realiza, pas cu pas. Dar e clar că avem din ce în ce mai multe „premiere” pentru artiști români, așa că suntem pe drumul cel bun.
INTERVIURILE HotNews.ro