Killing Me Softly (de Tom Gallagher)

Cu un George Soros adus de ani si o UE ce-si reorienteaza sumele catre alte destinatii, cine va mai finanta, de-acum, virtutea romaneasca? In momentele ei de glorie, societatea civila s-a straduit sa actioneze pe post de constiinta nationala, infierand nedreptati sau luand pozitie in numele unor grupuri sociale date de mult uitarii.

Sa fie societatea civila la un pas de a deveni cea mai recenta victima a noilor vremuri? Ma indoiesc. Protectorii apar si dispar. Poate ca Sorin Ovidiu Vantu este raspunsul romanesc la George Soros. Si-a facut miliardele in jungla capitalismului autohton, intr-o cu totul alta lume decat bursele de valori ce i-au adus lui Soros bunastarea.

A achizitionat Academia Catavencu si Cotidianul – odinioara embleme ale spiritului civic. Mai nou, se zvoneste ca salariatii editurii considerate eminamente reprezentativa pentru spiritul civic romanesc il vor avea curand drept patron.

Spre reconfortarea publica, s-ar recomanda ca Vantu sa fie surprins declarand: „Societatea civila din Romania este de mult prea mare valoare pentru a fi lasata prada disparitiei.

Voi purta personal grija infiintarii unor fundatii academice, voi veghea asupra protectiei institutiilor civice, voi face demersuri pentru ca autorii cu lucrari publicate sa beneficieze de inlesniri fiscale sau altele venite din partea statului”.

O astfel de masura PR s-ar dovedi cat se poate de benefica pentru relansarea propriei imagini. Asa cum Gigi Becali aspira a fi noul Stefan cel Mare si Sfant al neamului, ridicand biserici oriunde i se opreste privirea, si Vantu este indreptatit sa-si doreasca postura de Lorenzo de Medici autohton – acel Magnific care intelesese ca patronajul artelor nu putea decat sa contribuie la maretia sa.

Sorin Ovidiu Vantu s-a putut convinge singur de maleabilitatea de care dau dovada unele portavoce ale virtutilor societatii romanesti. Propria sa publicatie, Catavencu, care editeaza si versiunea locala a Le Monde Diplomatique, afiseaza idei de stanga de inspiratie procubaneza care, transpuse vreodata in Romania, ar asigura in mod cert repopularea subita a centrelor de munca silnica.

In urma iesirilor pe tema Mona Musca si Carol Sebastian, facuti tandari de corifei, instinctul lui Vantu a fost confirmat de pe acum in ceea ce priveste usurinta cu care poate fi transformata o buna parte a societatii civile in vasali obedienti.

Personalitatile din cadrul ONG romanesti au esuat, de data aceasta. S-au dovedit incapabile a oferi raspunsuri calme, a reflecta asupra unor solutii chibzuite pentru ca lustratia sa poata surveni fara interventia manipulatoare a unor forte obscure. Vocile ridicate recent in salasul civic au adus izbitor cu gagaitul unor gaste burzuluite.

Palatul lui Vantu va fi scena unui festin pe cinste, atunci cand orataniile bine indopate vor lua, in final, calea cuptorului.