Mania nu este capital politic

Multi dintre cei care au votat Alianta au asteptat, pe 20 iunie, in fata televizoarelor, momentul in care conducerea invinsa a PSD va face declaratii.

Aparitia liderilor partidului de guvernamant, imbracati in camasi de culori foarte deschise, contrastante cu fetele intunecate, crispati si putin stingheri, a reprezentat o victorie la fel de importanta ca cea a candidatilor Opozitiei in alegerile locale.

Era razbunarea cetateanului pentru dispretul cu care PSD l-a tratat timp de patru ani ca individ, pentru modul in care i-au fost nesocotite nevoile, aspiratiile, convingerile si valorile. In zadar incearca analistii sa explice ca intre 2004 si 1996 nu exista nici o asemanare, ca nu ura a fost motorul optiunii anti-PSD, impreuna cu dorinta de echilibru.

Cunosc tineri care nu aveau varsta votului in 1996, dar au pus stampila pe D.A. cu aceeasi revolta care in 1996 a adus CDR la conducerea Romaniei. Chiar daca sporadice, au existat si acum manifestari ale bucuriei, s-a strigat „Ole, ole, Popa nu mai e“ la Arad, iar, la Bacau, locuitorii orasului au sarbatorit in strada sfarsitul erei Sechelariu.

Votul pentru Alianta a fost unul din manie. Tocmai aceasta este marea provocare pentru alegerile din noiembrie, transformarea maniei in capital politic. Din punct de vedere psihologic, scrutinul din iunie a fost o defulare a tensiunii acumulate, reactie ce ar putea sa nu se repete in iarna.

Din experienta proprie, as putea afirma ca, chiar in 20 iunie, la cateva ore de la anuntarea rezultatelor, furia se risipise, iar discursurile razboinice ale lui Theodor Stolojan, repetate pe toate canalele de televiziune, nu ma mai impresionau deja.

PSD isi va schimba probabil strategia si exista deja discursuri ce indica faptul ca va trata mai atent frustrarile de ordin social, chiar si politic ale cetatenilor.

Alianta trebuie sa contureze un proiect politico-economic acordat la cerintele europene, sa faca diferenta fata de CDR, a carei amintire se pastreaza inca, prin armonizarea relatiilor dintre PD si PNL, sa formeze un guvern din umbra, de profesionisti, care sa prezinte, prin comparatie cu guvernarea PSD, programele sectoriale ale Aliantei.

PSD va incepe, probabil, o serioasa campanie anticoruptie, ceea ce va lasa Alianta fara principala componenta a campaniei negative. Evident ca D.A. trebuie sa mentina linia critica fata de PSD, dar este obligatoriu sa o dubleze cu o strategie pozitiva, cu un program clar pentru urmatorii patru ani.

O misiune importanta o vor avea noii primari, care, prin ceea ce fac, prin modul in care ii implica pe oameni in proiectele lor si prin felul in care isi comunica actiunile, pot demonstra ca electorii au facut o alegere corecta in iunie.

Urmatoarele luni sunt decisive pentru a converti votul negativ intr-unul pozitiv, iar greul cade pe umerii lui Traian Basescu, pe primarii de sector de la Bucuresti, pe Emil Boc (Cluj), pe Constantin Cibu (Braila), pe primarii din Moldova si din Oltenia.

Daca noii primari ii vor face pe cetateni sa nu regrete optiunea pentru Alianta, atunci ei vor fi cei mai buni agenti de influenta pentru PD si PNL in perspectiva alegerilor parlamentare si prezidentiale. Ar fi o mare greseala ca Alianta sa disemineze strategia pentru Bucuresti, creativa, subtila, pentru intreaga tara.

Campania trebuie descentralizata pe regiuni, fiecare avand trasaturi, nevoi si asteptari foarte diferite.

Victoria in iunie nu este o garantie pentru cea din noiembrie, cu atat mai mult cu cat conditiile de atunci vor fi, asa cum am aratat, cu totul diferite. Depinde numai de intelepciunea si unitatea celor doua partide (care trebuie sa se comporte si sa actioneze ca unul) pentru obtinerea unui rezultat care sa-i asigure Aliantei accesul la putere.