Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere 2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și scenarii posibile. Referințe. ANEXE 1, 1-cont., 2, 3 și 4

1.Introducere

La 13 luni de la apariția și instalarea pandemiei Covid-19 și dramaticele evoluții care au schimbat cursul vieții pe întreaga planetă cu urmări încă necunoscute, rezultatele strategiilor și programelor de combatere a pandemiei și îndeosebi impresionantele eforturi și realizări ale echipelor internaționale și naționale de cercetători în domeniul virușilor încep să-și arate roadele și declinul pandemiei s-a declanșat. A debutat în țări europene dar și în alte câteva țări din Asia și America de Nord. Articolul este dedicat dezvoltărilor din spațiul european.

Declinul pandemiei se referă în acest articol la evoluțiile paralele ale proporției populației vaccinate și instalării tendinței ferme de reducere a ratelor de infectare și de mortalitate la 1 milion de locuitori. Aceste evoluții nu pot fi desprinse de contextul general realizat prin măsurile adoptate de guverne în reducerea răspândirii virusului prin restricții draconice ale circulației persoanelor în localități, între localități și între țări, purtarea măștii și distanțarea socială, instalarea izolării și carantinei, pedepsirea nerespectării măsurilor, unele dintre măsuri atingând drepturi și libertăți ale omului.

Campaniile de vaccinare erau și rămân indispensabile reducerii numărului și proporției populației nevaccinate și expusă riscului infectării iar datele din țările europene au început să oglindească în măsură crescândă efectele benefice pe măsură ce vaccinarea s-a extins în populațiile naționale. Particularitățile campaniilor ca moment al declanșării, intensitate, continuitate și raport între populația vaccinată cu cel puțin o doză și cea vaccinată cu două doze își pun amprenta pe nivelul și viteza declinului ratelor de infectare și de mortalitate. Pe de altă parte, vaccinarea se află în proces de extindere rapidă iar poziția țărilor în lansarea și consolidarea declinului pandemiei este în schimbare continuă.

Tabloul prezentat în articol este cel de până la 11 aprilie, cu mențiunea expresă că evoluțiile sunt extrem de fluide și schimbări rapide au permanent loc. Chiar dacă optimismul are rădăcini solide în tot ce s-a întâmplat până acum în lupta cu noul virus în cele trei valuri ale pandemiei și îndeosebi după vaccinarea eficientă a populației, prudența și avertismentele își au un loc major pentru toate orizonturile de timp.

Necunoscutele rămân. Virusul nu s-a lăsat și nu se va lăsa ușor învins. Dacă ne uităm la curbele ratelor infectărilor și ale deceselor în lunile decembrie și în luna ianuarie din acest an îi putem remarca virulența și încă o particularitate. În neștiutele-i căi și dezvoltări de la începutul pandemiei pare că s-a oprit din funesta-i operă și a decis să ucidă mai echilibrat în populațiile europene, prin mișcări compensatorii în raport cu opera din primul val.

Un grafic ne va arăta în acest sens raportul dintre mortalitatea din aceste prime luni ale anului 2021 și cea din anul 2020. În fine, evoluțiile din România sunt complexe dar așteptata intensificare a vaccinărilor ar urma să-și pună decisiv amprenta pe consolidarea reculului ratelor de infectare și deplasarea acestuia și la nivelul ratelor de mortalitate. Luminița de la capătul tunelului va deveni lumină.

2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil al pandemiei

Declinul pandemiei în țările europene are proporțiile cele mai mari în Regatul Unit. Țara a cunoscut cea mai dramatică evoluție a pandemiei ca număr de decese în valul 1 și în valul 2 (se apropie de 128 de mii în aceste zile) [1]. Au fost adoptate măsuri restrictive extrem de dure și precise, centrate pe un lockdown național, anunțate chiar la 4 ianuarie 2021 de Premierul Boris Johnson și precizând că țara se află într-un moment crucial în lupta cu noul virus [2].. În luna februarie un alt program a fost adoptat după progrese consistente ale programului din 4 ianuarie. Măsurile erau întinse în patru faze, ultima fiind după 21 iunie [3].

Programul din luna februarie a fost un mare succes, numărul infectărilor și al deceselor cunoscând un declin masiv și continuu iar la 29 martie premierul a salutat, cu vădită bucurie și satisfacție, într-o scurtă declarație la conferința de presă dedicată coronavirusului, remarcabilele succese în lupta cu pandemia [4]. Datele asupra evoluțiilor au fost prezentate de Medicul Șef pentru Anglia (pot fi examinate în referința [5] iar prezentarea detaliată a celor patru fazede relaxare a restricțiilor poate fi examinată la referința [6]. Dacă sunt prezentate toate aceste detalii și referințe, motivarea este una simplă: Regatul Unit are de departe, cu detașare, cea mai spectaculoasă performanță în lupta cu pandemia și felul în care strategiile și programele au fost concepute și aplicate este bine să fie cunoscut.

Transparența deciziilor, fundamentarea lor pe „directive” ale oamenilor de știință, comunicarea, bogăția de informații și date asupra pandemiei furnizate regulat de Office of National Statistics pot servi ca model. Iată sensibilul mesaj din finalul scurtei declarații a primului ministru din seara zilei de 29 martie: „Și amintiți-vă că afară este în general mult mai sigur decât în interior, și drumul de a continua foaia noastră de parcurs prudentă dar ireversibilă spre libertate este respectarea regulilor, și amintiți-vă de mâini, față, distanțare și aer proaspăt”.

Deciziile luate de guvern au avut un solid suport în opiniile lumii științifice. Faimoasa University College London s-a ocupat de mai multă vreme de modelarea și prognoza evoluțiilor pandemiei în Marea Britanie și la 7 aprilie a comunicat rezultatele ultimei prognoze asupra atingerii imunității colective la 12 aprilie, proporția populației protejate prin vaccinare sau trecere prin infectare urmând să ajungă la 73,4 l la sută [7].

Desfășurarea declanșării declinului pandemiei în Regatul Unit și consolidării acestuia în context de masivă vaccinare este prezentată în figura 1. Se impune aici o precizare asupra formei întregului articol. Vor fi folosite numeroase grafice, apreciate a fi singura modalitate de transmitere eficientă a informației într-un context în care cantitatea datelor și informațiilor folosite pentru 41 de țări europene și două țări din spațiu geografic neeuropean este enormă.

Într-o populație nevaccinată aflată în regres masiv și rapid prin vaccinare și un eficient context restrictiv potrivnic răspândirii virusului, numărul infectărilor a fost în scădere rapidă. Declinul pandemiei s-a instalat și consolidat. Cum s-a instalat putem vedea în figurile 1A și 1B. Reculului spectaculos al infectărilor i-a urmat reculul deceselor. Se poate remarca decalajul natural dintre momentul declanșării regresului infectărilor și cel al deceselor, decalaj de circa două săptămâni. Acest decalaj este foarte important în evaluările pe care le vom face asupra evoluțiilor din țările europene în care declinul pandemiei s-a instalat mai târziu, mai timid, ori este în fază ezitantă de instalare.

Drumul urmat în Regatul Unit se regăsește aproape întocmai în alte două țări aflate în declin masiv al pandemiei, Israel și SUA, dezvoltările fiind cele din figurile 2 și 3. Și aici regăsim acel decalaj iar caracteristica dominantă este instalarea declinului infectărilor undeva la mijlocul lunii ianuarie.

Vom putea observa în articol că decalajului apare și în alte populații europene. Pe de altă parte, efectele vaccinării au fost întărite de cele ale măsurilor restrictive eficiente. În SUA, resursele uriașe alocate campaniei de vaccinare și derularea acesteia sub noua administrație de la Casa Albă a recuperat rapid moștenirea de la vechea administrație iar în Israel marilor resurse materiale alocate i s-a adăugat cunoscuta organizare și mobilizare într-o populație de aproape 9 milioane de locuitori. Să nu uităm că de la cercetarea medică din Israel a venit marele semnal al dominării virusului prin cunoscutul mesaj „Spunem cu precauție, magia a început” [8]. Țara a avut cea mai rapidă campanie de vaccinare și viața revine la normal.

Se cuvine să adăugăm și o altă observație asupra dezvoltărilor din cele trei țări, cu rezonanță în înțelegerea particularităților declanșării declinului pandemiei în alte țări europene. Este vorba de raportul dinte populația vaccinată cu ce cel puțin o doză și cea vaccinată cu două doze. Laboratoarele producătorilor vaccinurilor aflate în administrare au continuat permanent cercetarea efectelor celor două doze ale vaccinurilor asupra instalării imunității individuale. În cele 3 figuri se pot observa diferențele: raportul dintre proporția persoanelor vaccinate cu cel puțin o doză și proporția populației vaccinate cu 2 doze era, la 10 aprilie, de 1,1 în Israel, 1,7 în SUA și 4,6 în Regatul Unit. Examinarea datelor din țările europene ne va permite să trecem la comparații și la unele concluzii.

3. Țările europene

Tabloul general al evoluțiilor paralele ale proporției populației vaccinate și ale ratelor de mortalitate și de infectare la 1 milion de locuitori în populațiile europene în perioada 1 ianuarie-10 aprilie 2021 relevă declanșarea declinului pandemiei în jumătate dintre țările europene. Situația ar putea părea surprinzătoare dar realitățile oglindite în datele statistice sunt argumente pentru o astfel de constatare. Situațiile sunt complexe și diferite dar convergența dezvoltărilor în lunile martie și aprilie nu poate fi contestată.

Mișcarea descendentă a ratelor de mortalitate și de infectare provine din efectele benefice ale masivelor campanii de vaccinare și reducerea dimensiunii și proporției populației nevaccinate expusă riscului infectărilor și transmiterii virusului. Există, pe de altă parte, și o componentă a mișcărilor descendente cu origini în efectele pozitive ale programelor și măsurilor mai mult sau mia puțin restrictive luate de guverne. Faptul că declinul s-a instalat și în câteva țări cu grad redus sau inexistent de vaccinare vine în sprijinul acestei constatări. În fine, evoluțiile se află acum în rapidă schimbare prin acțiunea factorilor menționați după instalarea unui anumit prag de declanșare urmat de consolidare și amplificare a efectelor benefice.

Iată o prezentare sintetică a pozițiilor țărilor europene (41) în ceea ce privește declanșarea declinului pandemiei:

1. în 18 țări declinul este alimentat de reducere paralelă a ratelor de infectare și a ratelorde mortalitate;
2. în 3 țări declinul provine numai din reducerea fermă a ratelor de mortalitate, ratele de infectare manifestând în ultimele zile un progres;
3. în 13 țări s-a instalat reculul ratelor de infectare dar nu este însoțit și de reculul ratelor de mortalitate; omițând excepțiile, regresul ratelor de mortalitate urmează recului prealabil, precursor, al ratelor de infectare;
4. în 6 țări nu au apărut încă dezvoltări descendente ale infectărilor și deceselor;
5. Islanda deține ca și până acum o poziție particulară, mortalitatea fiind extrem de scăzută în toată perioada pandemiei iar de la începutul anului 2021 neînregistrându-se cazuri de infectare și deces.

Câteva precizări pot fi utile cititorului. Datele folosite sunt cele extrase din prestigioasa platformă științifică, în continuă expansiune, ca indicatori și analize, Our World in Data. Datele asupra variatelor fațete ale pandemiei provin din surse naționale (indicate) iar la indicatori demografici, din domeniul activității spitalelor, economici și de altă natură surselor naționale li se adaugă cele ale organizațiilor internaționale și cunoscutei universități John Hopkins din SUA. In datele asupra pandemiei s-a respectat sursa națională și unele particularități pot fi remarcate în distribuția pe zile a cazurilor și vaccinărilor, comparabilitatea fiind afectată dar nu în mod semnificativ. Cititorul va putea observa în multitudinea curbelor indicatorilor folosiți mari variații la nivelul zilelor, provenite din cazuri puține la unele populații mai mici, cu variații aleatorii mari în pofida ajustării valorilor. Clasarea țărilor în cele patru grupe este opțiunea autorului în unele cazuri dominate de evoluții contradictorii.

În tabelul care urmează poate fi examinată plasarea țărilor europene în patru grupe după stadiul declanșării declinului pandemiei

Câteva observații pot fi utile cititorului. Se poate afirma că declinul pandemiei a început în jumătate dintre țările europene. Stadiul declinului este diferit în funcție de caracteristici naționale ale evoluției pandemiei rezultate din eficiența măsurilor de prevenire și reducere a infectărilor, gradul de testare a populației și de identificare a persoanelor cu stadiu incipient al infecției și tratament mai eficient, de durată mai mică și costuri mai reduse, atitudinea populației față de riscul infectării, calitatea asistenței medicale (tratamentului), infrastructura spitalelor specializate/dotare, personal medical suficient și bine calificat în infecții Covid-19 și, bineînțeles, gradul de vaccinare a populației joacă un rol major după atingerea unei anumite proporții de populație vaccinată. Determinare este una complexă altfel nu ne putem explica reducerea ratelor de infectare (și chiar de mortalitate în unele cazuri) în țări în care vaccinul încă nu a ajuns ori este în cantități derizorii. Este cazul Albaniei, Belarusului, Bosniei și H., Macedoniei de Nord, Muntenegrului și chiar al Moldovei.

Drumul descendent al mortalității prin Covid poate fi temporar stopat prin recrudescența infectărilor și a deceselor sau numai prin recrudescență a unuia dintre indicatori. Într-un context în care scade proporția populației nevaccinate astfel de discontinuități se apreciază a fi temporare, reluarea cursului descendent fiind doar o problemă de timp. Putem vedea astfel de evoluții și până acum în cazul Luxemburgului, Spaniei și Cehiei dar și în cazul României, având curbă descendentă la infectări și în ascensiune la decese. Cât de complexe pot fi unele evoluții ale infectărilor și deceselor este ilustrat de cazurile celor trei țări care au curbe descendente ale ratelor mortalității în context de curbe ascendente ale ratelor de infectare – Danemarca, Germania și Suedia. Explicația ar putea veni de la rolul benefic al testărilor masive și identificarea cazurilor de infectare în primele zile.

În cele 13 țări europene din Anexa 3, unde se plasează și țara noastră, se constată regres al ratelor de infectare dar el nu este însoțit și de regres al ratelor de mortalitate. Rețin atenția două țări prin proporțiile diferite ale populației vaccinate (la 10 aprilie): doar 6 la sută în Rusia și 25 la sută în Serbia. Probabil, proporția surprinzător de mică din prima țară, producătoare de vaccin (și exportatoare) se explică prin imensul teritoriu al țării. În cazul Serbiei, cu una dintre cele mai ridicate proporții a populației vaccinate, îndeosebi cu vaccin din China și Rusia, situația s-ar putea explica prin eficiența mai scăzută a vaccinurilor din China, recunoscută de înalți oficiali ai Chinese Centres for Disease Control and Prevention (la 9 aprilie). Testele efectuate în străinătate asupra vaccinurilor din China au arătat o eficiență de 50 la sută [9].

De ce poate fi acceptată folosirea evoluției ratelor de infectare ca vestitor al declinului pandemiei? O reducere a numărului de decese (și a ratelor de mortalitate) nu pot surveni, în context de celelalte lucruri fiind egale, decât dacă numărul de infectări este în declin. În plus, am menționat că datele din țări cu declin masiv și ferm instalat în prima jumătate a lunii ianuarie arată un decalaj de circa două săptămâni între înscrierea curbei ratelor de infectare pe pantă descendentă clară și evoluția asemănătoare a curbei ratelor de mortalitate. Cu alte cuvinte, mesajul instalării declinului pandemiei este anunțat mai devreme decât cel anunțat de curba deceselor. Această corelație nu se regăsește la toate țările, dar este excepția și nu regula. Factori perturbatori cu recrudescență temporară a infectărilor și deceselor pot apărea în contexte naționale specifice dar continuarea declinului numărului și proporției populației nevaccinate „repară” în timp astfel de circumstanțe și evoluții.

În cea de a 4-a Anexă și ultima se află șase țări în care evoluțiile paralele ale ratelor de mortalitate și infectare din ultimele luni și săptămâni nu descriu un trend descendent. Belgia a avut un parcurs ascendent moderat al infectărilor până aproape de mijlocul lunii martie însoțit de declin ferm al ratelor de mortalitate pentru ca apoi să cunoască o explozie a ratelor de infectare dar și ascensiune pronunțată a ratelor de mortalitate. Situația din Cipru este surprinzător de asemănătoare cu cea din Belgia. În Grecia parcursul diferă. În luna ianuarie rata mortalității a fost în regres ferm în timp ce ratele de infectare stagnau iar din primele zile ale lunii februarie ambele curbe sunt constant și viguros ascendente. În Croația parcursul descendent al ambilor indicatori în lunile ianuarie și februarie a fost urmat de recrudescență în luna martie și în prima decadă din luna aprilie. Dezvoltările au fost similare și în Ucraina iar în Kosovo stagnarea valorilor celor doi indicatori la valori asemănătoare în lunile ianuarie și februarie a fost urmată de creștere continuă. Nu poate fi omis faptul că în Kosovo vaccinul este absent iar în Ucraina proporția populației vaccinate este de aproape 1 la sută. Țările din Balcanii de vest par a fi abandonate de lumea bogată.

În încheierea acestei prezentări a dezvoltărilor pandemiei în țările europene în primele 100 de zile din anul 2021 și declanșării mult așteptatului declin, bine definit în multe țări, ezitant în altele și încă în căutarea drumului în nu multe, vom arunca o privire asupra diferențelor mortalității prin Covid-19 în anul 2020 și în acest an. În figurile 4 și 5 avem acest cadru. Instalarea declinului pandemiei survine după un an de mortalitate ridicată prin Covid-19 în țările europene. Diferențele sunt însă foarte mari și tabloul general este cel din figura 4. El diferă de cel al mortalității din primul val când, să ne amintim, pozițiile cele mai nefavorabile erau deținute de Regatul Unit, Belgia, Italia, Spania, Franța, Suedia, Olanda. Acum, în aprilie 2021, în pozițiile cele mai nefavorabile se află dintre țările amintite doar Regatul Unit și Italia. Celelalte țări au poziții mai favorabile, chiar foarte favorabilă în cazul Olandei. Au pătruns în pozițiile cele mai nefavorabile țări cu mortalitate mică după primul val dar mortalitate ridicată ori foarte ridicată în anul 2021: Muntenegru, Bosnia și Herțegovina, Ungaria, Macedonia, Portugalia, Polonia și alte câteva țări. Pe cele mai favorabile poziții erau Norvegia, Islanda, Finlanda, Cipru, Belarus, Estonia, Danemarca. Acum pe acele poziții se află Islanda, Norvegia, Finlanda, Belarus, Cipru, Danemarca, Rusia.

România se afla pe o poziție aproape mediană, a 26-a (în ordine crescătoare a mortalității) între cele 41 de țări, poziție care putea fi apreciată drept bună. Acum se află pe o poziție și mai bună – a 19-a. Se cuvine a fi menționată și apreciată această clasare a țării noastre, reflectând eficiența programelor și măsurilor anti-Covid dar și contribuția celei mai mari părți a populației (poziția anulează superficialitatea, reaua voință, violența și mediocritatea discursurilor unor analiști, observatori, „specialiști” și oameni politici).

Vom putea înțelege mai bine schimbările intervenite în mortalitatea țărilor și pozițiile lor după 100 de zile din anul 2021 examinând figura 5, cea a raportului dintre mortalitatea din perioada 1 ianuarie-10 aprilie 2021 și mortalitatea din perioada 15 martie-31 decembrie 2020. Valurile 2 și, mai ales, 3 au lovit dur țări care au avut o mortalitate mai mică după primul val. Găsim aici ilustrarea observației făcute asupra presupusului caracter compensatoriu al ofensivei virusului în valurile 2 și 3. Se poate remarca, țările cu cel mai mare preț plătit pandemiei în primul val – Belgia, Italia, Spania, Franța, Suedia (dar nu și Regatul Unit), au avut în acest an doar jumătate din mortalitatea din anul 2020. Din cealaltă perspectivă, mortalitatea mai ridicată din anul 2021 se află, preponderent, în țările cu mortalitate mică în anul 2020. Găsim și aici ilustrarea observației făcute asupra a ceea ce am apelat caracterul compensatoriu al ofensivei virusului în valurile 2 și 3. România ocupă și în acest clasament o poziție nu departe de cea mediană, confirmând aprecierile făcute. Cititorul interesat poate găsi conexiuni între informațiile din figurile 4 și 5 și evoluțiile din cele patru grupe de țări din Anexe.

4. Locul României

În aprecierile și observațiile de la prezentarea evoluțiilor ratelor de infectare și de mortalitate și a proporției populației vaccinate în cele patru grupe de țări au fost menționate particularitățile țării noastre. În sinteză, evoluția descendentă a ratelor de infectare nu are încă un corespondent natural în regresul ratelor de mortalitate. Precizam că este doar o chestiune de timp până la armonizarea celor două evoluții în declinul pandemiei. Drumul moderat descendent al ratelor de infectare și de mortalitate din lunile ianuarie și februarie a fost stopat de la începutul lunii martie și ambii indicatori au fost în recrudescență.

Creșterea s-a oprit la începutul lunii aprilie la infectări și curba este în regres. Evoluția nu a fost urmată și de ratele de mortalitate, aflat încă în ascensiune. În figura 6 sunt prezentate evoluțiile celor doi indicatori. Este de admis că evoluțiile pozitive ale ratelor de infectare vor continua și își vor transmite mesajul descendent și la ratele de mortalitate, cu un decalaj de zile. Din declarațiile apreciatului doctor Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență, făcute la 11 aprilie, putem deduce contextul și mecanismul menționatei recrudescențe: „Situația s-a deteriorat în ultimele două săptămâni prin creșterea numărului de cazuri de infectări grave și nevoia acordării de asistență în unități de terapie intensivă unde știm că aproape toate paturile ATI (aproape 1500) sunt ocupate și riscurile imposibilității de primire și tratare a unor pacienți noi devin iminente, cu toate consecințele grave pe care le implică”. [10].

La 13 aprilie au fost vaccinate peste 76 mii persoane, în creștere consistentă față de zilele anterioare, ceea ce a mărit numărul persoanelor vaccinate de la începutul campaniei la 2372655, însemnând 12,3 la sută din populația rezidentă a țării. .La nivelul populației UE proporția era de 15,7 la sută (OWID). S-au făcut declarații în aceeași zi potrivit cărora capacitatea de vaccinare a ajuns la 115 mii persoane pe zi. Rămâne de văzut dacă această capacitate va însemna și 115 mii persoane vaccinate pe zi. Aruncând o privire prospectivă prudentă nu este dificil de construit trei scenarii de evoluție a numărului de locuitori vaccinați în următoarele luni plecând de la 80 de mii, 90 de mii și 100 de mii de persoane vaccinate zilnic, pentru a explora orizontul la care se poate atingea o proporție de 75 la sută populație vaccinată, proporție considerată a asigura imunitatea colectivă.

Iată rezultatele: cu 80 de mii de persoane vaccinate pe zi pragul s-ar atinge după aproximativ 150 de zile, însemnând mijlocul lunii septembrie; cu 90 de mii pe persoane vaccinate pe zi orizontul se reduce la 135 de zile, la începutul lunii august iar cu 100 de mii de persoane vaccinate zilnic proporția de 75 la sută s-ar atinge după circa 120 de zile, însemnând mijlocul lunii iulie. Totul depinde de disponibilitatea vaccinurilor, de mărimea populației înscrise în listele de programare și de buna funcționare a centrelor de vaccinare. Așteptata creștere a numărului de vaccinuri disponibile, inclusiv a celui nou cu o singura doză – Johnsons & Johnsons (blocat chiar în aceste zile la distribuire), va reduce numărul de zile până la instalarea imunității colective cu toate imensele sale beneficii pentru societate.

5. Perspective, scenarii posibile

Despre ce se poate întâmpla în viitor în dezvoltările pandemiei și modul în care societățile vor gestiona provocările și riscurile și-a spus recent punctul de vedere un grup de ilustre personalități științifice internaționale, în prestigioasa publicație medicală The Lancet [11]. Pasaje din articol sunt prezentate în continuare (în traducerea autorului).

„Deciziile agențiilor internaționale și ale guvernelor, ca și comportamentele cetățenilor din fiecare societate, vor influența în mare măsură drumul de parcurs. Există numeroase rezultate posibile. La o extremă se află scenariul cel mai optimist, în care vaccinurile Covid-19 din noile generații sunt eficiente împotriva tuturor variantelor de SRAS-CoV-3 (inclusiv cele care încă ar putea apărea) și controlul viral este urmat eficient în fiecare țară într-un efort coordonat pentru a ajunge la un control global. Chiar cu o cooperare internațională și o finanțare adecvate, acest scenariu va lua mult timp pentru a se realiza. Inițiativa COVAX* nu este decât o primă etapă spre echitate în materie de vaccinuri și coordonare mondială pentru accesul la vaccin, în special pentru țările cu venit mic.

La cealaltă extremitate se află un scenariu pesimist, în care variante ale SRAS-CoV-2 apar în mod repetat ori având capacitatea de a scăpa imunității vaccinului, astfel că numai țările cu venit ridicat pot răspunde fabricând rapid vaccinuri adaptate pentru numeroase serii de re-imunizări, în urmărirea controlului național, în timp ce restul lumii se luptă cu valuri repetate și vaccinuri care nu sunt suficient de eficiente împotriva noilor variante virale care circulă. Într-un astfel de scenariu, chiar în țările cu venit ridicat vor fi probabil repetate recrudescențe și drumul spre „normalitate” în societate și afaceri va fi mult mai lung. Mai sunt și alte scenarii intermediare ori scenarii alternative.

Țările care au reușit să țină sub control SRAS-CoV-2 și țările în care sunt niveluri ridicate de transmitere virală vor atinge probabil în timp toate o destinație similară, chiar dacă drumul lor pentru a ajunge acolo va fi foarte diferit, deoarece nici o țară nu poate rămâne izolată în permanență de restul lumii. Din nefericire, țările care vor acționa izolat unele de altele și de agențiile internaționale vor prelungi pandemia. O abordare naționalistă mai degrabă decât mondială asupra disponibilității, distribuirii și administrării vaccinului Covid-19 va duce la un rezultat pesimist mult mai probabil. În plus, dacă țările nu vor acționa împreună pentru a mări eforturile de prevenire, riscul altor pandemii sau alte dezastre transfrontaliere cu consecințe similare, inclusiv cele alimentate de schimbările climatice, vor rămâne o amenințare permanentă”.Vezi intreg articolul si Anexele pe Contributors.ro