În Sibiu, Olt și Mureș sunt cele mai multe familii marginalizate care locuiesc în condiții improprii / Unele județe raportează ZERO

Cele mai multe familii marginalizate care locuiesc în condiții improprii sunt în județele Sibiu (1355), Olt (850), Mureș (761) și Bihor (722), potrivit unui raport al Consiliului Economic și Social (CES), care face referire la datele Ministerului Muncii. Datele fac referire la anul 2021.

Paradoxal, dacă ne uităm pe acel tabel, în unele județe precum Bistrița Năsăud, Galați, Gorj, Ialomița, Prahova, Maramureș, Vâlcea sau Vrancea par a nu exista astfel de familii.

Asta deși, așa cum a remarcat și CES, se știe că acele județe sunt recunoscute ca având un număr semnificativ de familii și persoane care locuiesc în condiții precare.

CES recomandă preluarea, de către primării a unei responsabilități de colectare și raportare a datelor despre familiile care trăiesc în condiții improprii.

Pentru evitarea sub-raportării, în special în localitățile în care autoritățile nu investesc în locuire și dezvoltare locală, ori în acelea în care au loc în continuare evacuări forțate ale populației vulnerabile, aceste date trebuie verificate încrucișat cu cele de la MMSS și MLDPA.

România, ultimul loc în UE la populația fără baie și duș în locuință și prima la supraaglomerare

La nivelul Uniunii Europene, valoarea medie a populației totale care nu are nici baie, nici duș în propria locuință a fost de 1,6% (2020), în scădere de la 3,1% în anul 2011, se arată în raportul Consiliului Economic și Social.

Pentru România, valoarea anului 2020 a fost de 21,6%, mult peste media europeană, dar în scădere de la 36,8% în anul 2011. România se află pe ultimul loc, diferența dintre România (21,6%) și următoarea în clasament, Letonia (9%), fiind uriașă.

Conform sursei citate, aproximativ 18% din populația UE trăiește într-o casă supraaglomerată, iar România are cea mai mare rată de supraaglomerare, 45,1% din locuințe găsindu-se în această situație.

Se consideră că o persoană locuiește într-o gospodărie supraaglomerată dacă gospodăria nu are la dispoziție un număr minim de camere egal cu:

• o cameră pentru gospodărie;

• o cameră per cuplu în gospodărie;

• câte o cameră pentru fiecare persoană singură în vârstă de 18 ani sau mai mult;

• o cameră pe pereche de persoane singure de același sex cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani;

• câte o cameră pentru fiecare persoană singură cu vârsta între 12 și 17 ani și neinclusă in categoria precedenta;

• o cameră per pereche de copii sub 12 ani.

Totuși, datele statistice trebuie analizate cu precauție, așa cum este cazul acestui indicator: în foarte multe state europene, camera de zi (sufrageria) nu este considerată statistic o cameră (așa cum este cazul României), ci doar dormitoarele, fapt care alterează semnificativ

unii indicatori ai calității locuirii la nivel european.

În medie, în UE, 1,5% din populație nu avea toaletă, duș sau cadă. Acest lucru a fost cel mai frecvent în România (21,2% din populație), urmată de Bulgaria și Letonia (ambele 7,0%), precum și de Lituania (6,4%).

“Chiriile au crescut constant din 2010 până în 2020, cu 14%, România raliindu-se mediei europene. Totodată, inflația a crescut tot cu 14%, în unele state, precum România, chiar și cu mai mult (26%)”, potrivit sursei citate.

În același timp însă, spune CES, România are costuri cu locuința sub media europeană, cele mai mari costuri înregistrânduse în Irlanda (84% peste media UE), Danemarca (66% peste medie) și Luxemburg (64% peste medie).

„Totuși, deși la nivel european costurile de construcție pentru noi locuințe au crescut cu numai 17% între 2010 și 2020, în România ele au crescut cu 49%. În medie, în UE în 2020, 20,1% din venitul disponibil a fost dedicat cheltuielilor cu locuința, acest procent fiind de 16,6% în România”, spune CES.

Raportul mai arată că la nivelul Uniunii Europene, valoarea medie a ratei de supraaglomerare în funcție de gradul de urbanizare – populație totală, rezultate din sondaj EU-SILC, a fost de 19,9% pentru anul 2020, în scădere de la 20,5%, din primul an de referință, 2012.

Valoarea pentru România a fost de 48,1%, în scădere ușoară, de la 52,7% în 2012. Sub raportul clasamentului, la nivelul UE, România s-a clasat pe locul 2 după Bulgaria, fiind a doua țară cu rata cea mai mare de supraaglomerare.

În ceea ce privește populația totală care locuiește într-o locuință cu un acoperiș care curge, cu pereți, podele sau fundație umede sau cu putregai în ramele ferestrelor sau în podea:

La nivelul Uniunii Europene, valoarea medie pentru anul 2020 a fost de 14,8%, în scădere de la 15,5% (primul an de referință, 2011).

De asemenea, pentru România se remarcă o scădere a acestui indicator de la 18,1% în 2011, la 10,0% în 2020, când valoarea acestuia a fost sub media Uniunii Europene. Sub raportul clasamentului, România se situează pe locul 9.