Cifrele îi dau dreptate „anti-americanului” Bolojan

Ce părere aveți de unirea cu Republica Moldova?

FOCUS: Criza politică se transformă în conflict cu implicații internaționale

Nominalizarea unui premier de către președintele României este așteptată pentru această săptămână, în condițiile în care ecuația majorității rămâne tot nerezolvată. PNL spune că intră în opoziție și cere PSD să-și asume guvernarea, PSD continuă să refuze o coaliție cu AUR, în timp ce AUR ar vrea la guvernare, dar Nicușor Dan nu acceptă, deocamdată, un premier susținut de partidul condus de George Simion.  

S-au pronunțat câteva nume de prim-miniștri în aceste zile, prefer să nu le menționez, pentru că cele mai multe sunt doar încercări de manipulare sau de testare a opiniei publice. 

Teoretic, rămân pe masă toate variantele, indiferent ce spun politicienii la televizor: o guvernare PSD-AUR, un guvern minoritar PSD, un premier PNL (altul decât Bolojan, cu prețul, probabil, al ruperii partidului), sau un premier tehnocrat (cea mai puțin plauzibilă variantă). 

Personal, cred că Nicușor Dan va forța în zilele următoare un nume de la PSD, sperând că în PNL va avea loc un puci pentru debarcarea lui Ilie Bolojan și alăturarea la guvernare de PSD. Nu știu dacă se va întâmpla acest lucru, mai degrabă văd că PSD și AUR au tot mai puține motive de gâlceavă. Cele două partide și-au unit forțele în cazul legii pentru așa-numita „transparență a ONG-urilor”. Eu cred că pot și guverna împreună.

44% din români ar vota pentru demiterea președintelui. Îngrijorător, nu?

Din această criză pare că nu iese nimeni bine. Ultimul sondaj INSCOP arată că 70,5% din respondenți sunt „foarte nemulțumiți” și „destul de nemulțumiți” de activitatea lui Nicușor Dan, care împlinește azi fix un an de mandat. În același timp, 67,9% spun că sunt „foarte nemulțumiți” sau „destul de nemulțumiți” de activitatea lui Ilie Bolojan. Pentru demiterea președintelui ar vota 44%, ceea ce este îngrijorător în opinia mea. 

E firesc ca oamenii să fie nemulțumiți. Duminică, am pus benzină în rezervor cu 9,2 lei litrul, deja prețul mare nici nu mai reprezintă o știre. Dacă prețurile la combustibil țin mai degrabă de criza mondială provocată de războiul fără nicio noimă din Orientul Mijlociu, pericolul pierderii fondurilor europene din PNRR este unul care ține exclusiv de ai noștri.

Sunt mai multe proiecte care trebuie trecute prin Parlament, pentru ca România să nu piardă 10 miliarde de euro, bani europeni, până la sfârșitul lunii august. Vestea bună este că unul dintre jaloane, în valoare de 700 milioane de euro, care reprezintă noua lege a salarizării bugetare, a întrunit acordul PSD, PNL, USR și UDMR. Actul normativ va face ordine în salariile din sectorul public.

Veștile bune în privința consensului partidelor așa-zise „pro-occidentale” se opresc aici. PSD a atacat la CCR programul SAFE, de 17 miliarde de euro, privind înzestrarea militară a României. Ar fi o altă promisiune încălcată de PSD, având în vedere că Programul SAFE făcea parte dintre temele importante pentru care președintele a cerut consens între partide, indiferent de conflictul politic. 

Bolojan „anti-americanul” și ce spun cifrele din proiectul nuclear de la Doicești

Deja vedem că această criză politică se transformă în ceva mult mai serios, cu efecte pe plan internațional, și nu știu în ce măsură mai poate fi controlată de președinte. 

Prin toate canalele posibile, de la site-uri, televiziuni, „lideri de opinie” și chiar generali de armată (apropo, v-ați întrebat vreodată de ce vedem în fiecare seară la televizor militari care comentează subiecte politice?), PSD încearcă să-i lipească eticheta de anti-american lui Ilie Bolojan. Pretextul îl reprezintă criticile făcute de premier la adresa proiectului de energie nucleară de la Doicești. Sunt foarte multe manipulări care circulă în aceste zile pe subiect, de aceea aș vrea să punctez câteva lucruri:

Premierul nu a spus niciodată că vrea să oprească proiectul mini-reactoarelor nucleare dezvoltate de firma americană NuScale, pe terenul fostei Termocentrale Doicești, de lângă Târgoviște. Bolojan a notificat însă Ambasada SUA, pentru a ridica problema fezabilității investiției: „Ar fi bine să-l analizăm cât se poate de atent (…) dacă e fezabil, trebuie ținut și mers mai departe”, a transmis premierul. Cuvântul cheie aici este „fezabil”.

În al doilea rând, discuția despre costuri este una legitimă: colega mea Claudia Pîrvoiu de la HotNews scrie că până acum statul român, prin Nuclearelectrica, a cheltuit 300 milioane de dolari, iar în următoarea fază va mai cheltui 600 de milioane de dolari. 

În total, proiectul celor șase mini-reactoare, de 462 MW, este estimat la 7 miliarde de dolari. Acesta este costul aproximativ pentru construirea Unităților 3 și 4 de la Cernavodă, care au o capacitate de 1.400 MW. De ce nu s-ar investi mai bine banii destinați proiectului de la Doicești pentru terminarea reactoarelor deja începute la Cernavodă?

Experta în energie Otilia Nuțu scrie că „este extrem de puțin probabil ca o capacitate nucleară de 460 MW, la un cost de 5-6 miliarde dolari, să-și recupereze vreodată costurile de investiții din prețurile de piață și, cel mai probabil, statul va subvenționa diferența. (…) Subvenția va fi împărțită pe facturile consumatorilor de energie, deci vom plăti cu toții costurile centralei SMR, indiferent de unde vom cumpăra energie”.

Tot din cauza costurilor, proiectul celor de la NuScale din Idaho, SUA, a fost abandonat.

Doi dintre foștii miniștri ai Energiei, Bogdan Ivan (PSD) și Virgil Popescu (PNL) apără în continuare investiția de la Doicești și argumentele lor sunt, de asemenea, importante. 

Bogdan Ivan spune că ar exista surse de finanțare din SUA pentru mini-reactoarele românești. La rândul său, Virgil Popescu crede că miza proiectului ar fi alta: „noi nu cumpărăm doar un proiect sau o centrală. Miza mare este pe tehnologie. Când o vom pune în funcțiune și vom fi primii din Europa, atunci toate celelalte proiecte vor avea nevoie de noi”. 

Am văzut zilele acestea tot felul de interpretări, unele mai ciudate decât altele. De aceea m-aș rezuma la o întrebare legitimă: Până la urmă avem ceva de câștigat, în mod concret, din acest proiect sau vom ajunge să-l subvenționăm tot din banii noștri, bucuroși că americanii au împărtășit cu noi „o tehnologie revoluționară”? Aceasta e întrebarea. 

Până să răspundem la ea, aflăm că Administrația prezidențială a semnat un contract „de consultanță strategică și asistență” în relațiile cu SUA, în valoare de peste jumătate de milion de dolari pe lună.

Administrația prezidențială își motivează demersul prin faptul că „aprofundarea relației strategice cu Statele Unite ale Americii, în toate domeniile, este un obiectiv de interes național, asumat la nivel instituțional și susținut prin consens politic de forțele democratice pro-occidentale din România”.

Sigur, numai că anunțul de la Cotroceni ridică niște întrebări legitime. Una ar fi: cum s-a făcut selecția firmei care va încasa banii? Pentru că noi, în Europa, avem un concept care se cheamă „licitație”. Sper să obținem mai multe detalii în zilele următoare.

Mai departe, rubrica PUZZLE va fi accesibilă doar membrilor HotNews Premium.